Pretenţii. Sentința nr. 2126/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2126/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 2126/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 2126/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE MIHAELA TUDOSE
Grefier M. S. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) și pe pârâtul I. A. A., având ca obiect pretenții dobândă legală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 16.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când, instanța a amânat pronunțarea succesiv pentru datele de 23.01.2015,30.01.2015 și apoi pentru astăzi 06.02.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 26.08.2014 sub numărul de dosar_, reclamanta B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) a chemat în judecată pe pârâtul I. A. A. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2992,31 lei reprezentând despăgubiri și la plata sumei de 505,78 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 2852,31 lei calculată până la data de 22.08.2014 inclusiv, precum și în continuare până la data achitării efective a debitului,precum și la plata sumei de 239,25 lei reprezentând TVA datorată bugetului de stat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în data de 01.03.2011 pârâtul a produs un accident de circulație în Spania, folosind autovehiculul înmatriculat în România sub nr._, acesta nefiind asigurat la data producerii accidentului. Se susține că reclamantul, în calitate de B. național în România, a fost obligat să garanteze despăgubirea pentru prejudiciile cauzate, chiar dacă autoturismul nu era asigurat, sens în care a onorat cererea de rambursare a Biroului național din Spania pentru suma de 655,76 euro, suportând un comision bancar de 10 euro.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1669-1670 C. civ.
Pentru dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului.
Deși legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare ,depunând o cerere prin care a invocat excepția prescripției dreptului reclamantei de a formula acțiunea .
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat reclamnatei administrarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei, respingând pentru reclamant din proba cu interogatoriul pârâtului având în vedere pozitia pârâtului și dosarul depus de acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În data de 1.03.2011 a avut loc un eveniment rutier in Spania, culpa in producerea acestuia apartinand paratului .
Autoturismul cu nr_ NU era asigurat ,asa cum rezulta din verificarile efectuate de catre reclamanta, la solicitarea Biroului N. Carte V. din Spania care a avizat reclamanta in data de 7.06.2011.
Dupa avizare, reclamanta a deschis dosar de dauna nr BAAR/AD/MGA/11/E/0221, efectuand cercetari care au stabilit ca proprietarul acestui autovehicul este . SRL si de asemenea ca acest autovehicul nu era asigurat la data producerii accidentului, contrar dispozitiilor art 48 alin 1 din Legea 136/1995-f 13, 14,15.
La data de 20.07.2011 B. N. Carte V. din Spania a comunicat reclamantei ca a solutionat pretentiile de despagubire legate de accident, anexand documentele justificative, solicitand reclamantei suma de 655,76 euro, din care 455,76 eur despagubiri pentru autovehiculul avariat si 200 euro onorariul pentru gestionarea cazului de dauna.
La data de 20.09.2011 reclamanta a achitat catre B. N. din Spania suma solicitata, suportand si comisionul bancar in suma de 10 euro, echivalentul in lei al sumelor platite reprezentand 2852,31 lei. Reclamanta a suportat si suma de 140 lei reprezentand contravaloarea traducerii documentelor necesare solutionarii cazului precum si comisionul bancar pe care l-a achitat cu prilejul efectuarii acestor cheltuieli.
Sub acest aspect, exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parat este neintemeiata, urmand sa o respinga .Astfel, in cauză, în raport de dispozițiile art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și situația de fapt reținută pe baza înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, se constată că de la data de 20.09.2011, data efectuării plății de reclamanta a debitului catre biroul gestionar- a început să curgă prescripția dreptului la acțiune în repararea integrala a pagubei, la acel moment fiind cunoscută atât persoana răspunzătoare de producerea pagubei și întinderea ei.
Cum actiunea a fost inregistrata la data de 25.08.2014-data plicului potrivit art 183 NCPC, rezulta ca NU se împlinise termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, aplicabil drepturilor de creanță, contrar sustinerilor paratului.
Pe fond, instanta retine existenta unui Acord multilateral intre birourile nationale de asigurari ale statelor membre ale spatiului economic european si ale altor state asociate(care a inlocuit, printre altele Conventia multilaterala de garantare din 1991, inclusa in Directiva 91/323/CEE), incheiat in conformitate cu art 2 alin 2 din Dircetiva 72/166/CEE.
Acesta a fost semnat si de catre reclamanta, intrand in vigoare in Romania la 1.08.2007, aceasta avand obligatia de garantare pentru prejudiciile cauzate prin accidente provocate incepnad cu data de 1.08.2007, pe teritoriul aflat in competenta celorlalte birouri nationale semnatare, de autovehicule care au locul obisnuit de stationare in Romania, indiferent daca acestea erau asigurate sau nu pentru RCA/carte verde la data producerii accidentului.
Potrivit acestuia, dupa plata despagubirilor, daca vehiculul prin intermediul caruia s-a produs accidentul era asigurat carte verde/RCA, asiguratorul va rambursa biroului gestionar despagubirile platite de acesta, cheltuielile legate de plata despagubirilor si taxa de gestiune, in baza obligatiei asumate prin contractul de asigurare iar in cazul in care vehiculul nu era asigurat, rambursarea se face de biroul national-in speta BAAR, in baza obligatiei de garantare asumata prin semnarea Acordului.
Rambursarea vizeaza despagubirile acordate, costurile pentru serviciile necesare gestionarii cazului de dauna-constatari, expertize, cheltuieli de judecata etc) precum si plata unui onorariu de gestionare calculat la nivelul de 15% din sumele platite cu titlu de despagubiri, cuantumul taxei de gestiune fiind limitat inter un nivel maxim si minim.Sumele solicitate de biroul gestionar vor fi platite in ,oneda din tara acestui birou, comisioanele urmad a fi suportate de biroul emitent.
Prevederile Directivei 72/166/CEE si 91/323/CEE asa cum au fost modificate prin Directiva 2005/14/CEE, au fost preluate in Directiva 2009/103/CE privind asigurarea de raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei raspunderi.
Potrivit art 1669, 1670 CC, aplicabile fata de data evenimentului rutier si disp. art 6 NCC, cautionerul ce a platit datoria intra in dreptul ce avea creditorul contra debitorului si cautionerul ce a platit are regres contra debitorului principal, atunci cand a garantat cu stiinta debitorului cat si pe nestiinta lui.
Transpunand aceste dispoztii la speta de fata, instanta retine asadar calitatea reclamantei de garant al despagubirii achitate de biroul gestionar(acesta avand competenta exclusiva si deplina pentru interpretarea si aplicarea legii aplicabile si solutionarea cererilor de despagubire formulate de persoanele prejudiciate), efectuand plata sumei de 2992,31 lei catre cel din urma tocmai datorita obligatiei ce ii revine prin acord, faptul ca auto implicat in accident si al carui conducator, respectiv paratul este vinovat de producerea accidentului, nu avea o polita de asigurare, si desi a fost instiintat de reclamanta, a refuzat sa plateasca invocand lipsa culpei.
Sub aceste ultim aspect, instanta nu poate retine sustinerile paratului, care a invocat faptul ca in acea perioada nu se afla in Spania astfel ca nu a condus autovehiculul si nu este asadar vinovat de producerea accidentului, avand in vedere mentiunile din constatarea amiabila de accident si semnatura aplicata pe acest document care este identica cu cea aplicata pe inscrisul comunicat instantei in data de 14.01.2015 dar si cu cea aplicata pe raspunsul inaintat reclamantei fata de solicitarea acesteia adresata in faza cercetarilor mai sus descrise.Paratului ii revenea asadar sarcina de a face dovada afirmatiilor, inscrisurile depuse la dosar sustinand teza reclamantei(paratul necontestand semnatura).
F. de aceste considerente, apreciaza primul capat al cererii intemeiat, astfel ca il va admite si va obliga paratul, sa achite reclamantei suma de 2992,31 lei debit principal .
În ceea ce privește capătul din cererea reclamantei, privind obligarea pârâtei la plata dobanzii legale,, având în vedere faptul că, pe de o parte, prin plata sumei, cu titlu de despăgubire, către persoana păgubită, reclamanta este lipsită de folosința acestei sume, începând cu data de 21.09.2011-data platii, avand in vedere caracterul delictual al raspunderii, precum și în continuare, instanța urmează să îl oblige pe pârât la plata dobânzii legale, cu titlu de daune-interese moratorii, calculate de la 21.09.2011 pana la achitarea integrala a debitului,pana la 22.08.2014, acestea fiind in cuantum de 505,78 lei, văzând și dispozițiile OG 9/2000 si OG nr.13/2011.
In ceea ce priveste suma de 239,25 lei reprezentand TVA datorata bugetului de stat la incasarea sumelor mentionate mai sus, instanta il considera prematur formulat, neputand fi vorba de un prejudiciu viitor cert in sensul invocat de reclamanta –art 1385 alin 2 NCC, fata de izvorul pretentiilor fiind aplicabil pe de o parte vechiul CC, iar pe de alta parte, acesta trebuie solicitat dupa achitarea debitului mai sus retinut .
Constatând că pârâtul se află în culpă procesuală, în baza art.453NCPC., instanța îl va obliga la plata către reclamantă a sumei de 254,46 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru,in masura pretentiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Admite actiunea in parte privind pe reclamanta B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) cu sediul în sector 2, București, .. 40-40 bis, . pârâtul I. A. A. cu domiciliul în sector 1, București, . .
Obliga paratul la plata catre reclamant a sumei de 2992,31lei reprezentand debit principal, 505,78 lei dobanda legala calculata pana la 22.08.2014 precum si in continuare pana la achitarea efectiva a debitului .
Respinge restul pretentiilor .
Obliga paratul la plata catre reclamant a sumei de 254,46 lei cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare ce se depune la JS1.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 6.02.2015.
PRESEDINTEGREFIER
RED,TEHN M.T/4EX/03.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2125/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2183/2015. Judecătoria... → |
|---|
