Pretenţii. Sentința nr. 2258/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2258/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 2258/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
Sentința civila nr. 2258/2015
Ședința publică din data de 09.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ELENA ANDREEA NEŢOIU
Grefier: L. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul M. D. și pe pârâții C. M. și M. E. A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 19.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 26.01.2015, 02.02.2015 si 09.02.2015, când a hotărât:
Dupa deliberare,
IN S T A N Ț A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2014 sub nr._, reclamantul M. D. i-a chemat în judecată pe pârâții C. M. și M. E. A., solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 20.000 euro, la care se adaugă comisioanele băncii, de transfer valută și urgență, în valoare de 75 euro, datorată reclamantului ca urmare a împrumutului acordat pârâților la data de 19.10.2010, cu scadența la data vânzării casei bun comun de pe ., sector 1, București. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că le-a acordat pârâților, căsătoriți la acel moment, un împrumut în valoare de 20.000 euro, efectuat prin virament bancar în contul numitei M. A., la data de 19.10.2010. Suma de bani împrumutată le era necesară pârâților pentru finalizarea construcției imobilului situat în ., sector 1, București. Cu acea ocazie, reclamantul a stabilit de comun acord cu pârâții ca termenul de rambursare a împrumutului să fie de doi ani de zile, acesta fiind ulterior prelungit din pricina dificultăților financiare ale pârâților, până după finalizarea divorțului și vânzarea imobilului mai sus-menționat, bun comun al celor doi pârâți. La data de 15.05.2014, pârâtul C. M. a redactat o declarație sub semnătură privată prin care recunoaște faptul că suma împrumutată de reclamant nu a fost restituită, precum și că, urmare a vânzării imobilului situat pe ., sector 1, București, conform contractului de vânzare-cumpărare întocmit, valoarea obligației urma să fie restituită de către pârâta M. E. A. din valoarea obținută în urma vânzării, din contul personal al acesteia.
Reclamantul a menționat că i-a notificat pe pârâți prin executor judecătoresc să restituie împrumutul, însă aceștia nu s-au conformat. De asemenea, a învederat că s-a aflat în imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris, date fiind relațiile de prietenie dintre reclamant și pârâți.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 194 și urm. C. proc. civ., art. 998 și urm. Cod civil, art. 1039 și urm. Cod civil, art. 1073 și urm. Cod civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în fotocopii, următoarele înscrisuri: extras de cont, declarație dată de numitul C. M., notificări și dovezile de comunicare.
Cererea reclamantului a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.866 lei.
La data de 14.08.2014, pârâta M. E. A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat în motivare, în esență, că suma de bani pretinsă de reclamant a fost virată în contul pârâtei ca urmare a unei înțelegeri dintre reclamant și pârâtul C. M., fără ca pârâta să aibă cunoștință cu ce titlu a fost virată în cont suma respectivă. Prin urmare, a menționat pârâta, beneficiarul real al sumei de bani a fost pârâtul C. M..
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâta a învederat că, dat fiind că pentru pretinsul împrumut nu reiese din probele prezentate de reclamant că s-ar fi stabilit un termen de restituire, dreptul la acțiune s-a prescris la 19.10.2013, termenul calculându-se de la data acordării pretinsului împrumut. În ceea ce privește declarația unilaterală dată de pârât, aceasta nu îi este opozabilă pârâtei și este oricum ulterioară împlinirii termenului de prescripție, pe care nu îl mai putea întrerupe.
Pârâta a adăugat că nu ar fi existat vreo imposibilitate materială sau morală de preconstituire a unui înscris, deoarece reclamantul era prieten cu pârâtul C. M., iar nu cu pârâta M. E. A..
În dovedire, pârâta a depus copie de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 164 din 24.04.2014.
La data de 29.09.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, față de data scadentă convenită de reclamant cu pârâtul C. I. M..
Pe fondul cauzei, reclamantul a învederat că este greu de crezut că pârâta nu a cunoscut motivul și titlul plății efectuate de reclamant, în condițiile în care suma de bani a fost transferată în contul pârâtei, iar aceasta era căsătorită cu pârâtul C. M.. În plus, pârâta nu a făcut dovada retragerii sumei în numerar și remiterii acesteia către pârât, așa cum susține prin întâmpinare.
La data de 20.10.2014, pârâtul C. M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâtul a învederat că termenul de prescripție curge de la data la care suma de bani a fost virată în contul pârâtei, neexistând între părți o înțelegere cu privire la prelungirea termenului de restituire. În ceea ce privește declarația dată de pârât, pe care se întemeiază reclamantul, aceasta a fost dată după împlinirea termenului de prescripție.
Pe fondul cauzei, pârâtul a menționat că suma solicitată de reclamant a fost virată de acesta în contul pârâtei cu titlu de împrumut pentru terminarea casei bun comun al pârâților. Ulterior, când casa respectivă a fost vândută, pârâta și-a oprit suma de 20.000 euro pentru a o restitui reclamantului, prin urmare pârâtul și-a acoperit partea sa din datorie, prin remiterea acesteia către pârâtă.
În dovedire, pârâtul a depus copie de pe sentința civilă nr. 313 din 14.01.2013, pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul nr._/299/2012.
În cauză au fost administrate interogatorii reciproce, răspunsurile la acestea fiind consemnate în scris și depuse la dosar. De asemenea, au fost audiați martorii M. D., I. V. și B. R..
La termenul din 15.12.2014, pârâtul C. M. a depus la dosar un contract de tranzacție cu privire la prezentul litigiu, încheiat între pârât și reclamant. De asemenea, pârâtul a precizat la același termen că nu mai insistă în excepțiile invocate. Față de contractul de tranzacție depus la dosar, reclamantul și-a diminuat pretențiile la suma de 10.075 euro, pe care a arătat că înțelege să o solicite de la pârâta M. E. A..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 19.10.2010, reclamantul D. M. a virat în contul RO16BACX_2000 deschis la Unicredit Ț. Bank pe numele pârâtei C. (actuala M.) E. A. suma de 20.000 euro. În ceea ce privește scopul virării acestei sume, instanța reține că din probele administrate reiese cu certitudine că suma menționată a fost acordată de reclamant pârâților C. M. și M. E. A. cu titlu de împrumut.
Astfel, pârâtul C. M. a recunoscut faptul că reclamantul le-a împrumutat acestuia și soției sale de la momentul respectiv, pârâta M. E. A., suma de 20.000 euro la data de 19.10.2010, pentru finalizarea unei construcții bun comun al soților. Recunoașterea pârâtului se coroborează cu declarația martorului M. D., care a arătat că a existat în luna octombrie 2010 o înțelegere între reclamant și pârâți cu privire la acordarea de către reclamant a unui împrumut în valoare de 20.000 euro pârâților. Aceleași aspecte le-a susținut și martorul I. V.. În ceea ce o privește pe martora B. R., aceasta a menționat că nu a discutat niciodată cu pârâții despre problemele lor financiare sau despre sursele financiare de care au dispus pentru finalizarea construcției în care urmau să locuiască. Prin urmare, această martoră nu a oferit instanței informații care să contribuie la soluționarea cauzei.
În consecință, se constată că probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine aspectele afirmate de reclamant, simpla nerecunoaștere a pârâtei nefiind de natură să conducă la respingerea acțiunii.
În ceea ce privește termenul de restituire a împrumutului, din probele administrate a reieșit că la momentul acordării acestuia părțile nu au stabilit de comun acord un termen exact de restituire, însă martorii M. D. și I. V. au arătat că în anul 2012, părțile s-au întâlnit și au convenit ca împrumutul să înceapă a fi restituit în rate lunare a câte 1.000 euro. Or, în condițiile în care în interiorul termenului de prescripție părțile au avut o înțelegere expresă cu privire la momentul restituirii împrumutului, înțelegere de natură să completeze convenția lor inițială, iar din anul 2012 până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu a curs în integralitatea sa termenul general de prescripție de 3 ani, nu se poate afirma decât că reclamantul pretinde o creanță pentru care nu a intervenit prescripția dreptului material la acțiune. Prin urmare, excepția invocată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la lipsa unui contract scris între părți, aceasta este justificată de relația de prietenie dintre părți, care le-a pus pe acestea în imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris. Deși pârâta a negat existența unei relații de prietenie între aceasta și reclamant, totuși din declarațiile martorilor propuși de reclamant a reieșit că pârâții au mers la mai multe petreceri organizate de reclamant și au primit cadouri de la acesta, prin urmare este exclus să se considere că între ambii pârâți și reclamant nu ar fi existat o relație de prietenie.
Pârâta a afirmat că nu a avut cunoștință despre titlul cu care suma de 20.000 euro a fost virată în contul acesteia. Instanța nu poate reține ca fiind credibilă o asemenea afirmație, față de valoarea ridicată a sumei respective și față de faptul că pârâta era la momentul acordării împrumutului căsătorită cu pârâtul C. M., căruia susține pârâta că îi era în realitate destinată suma respectivă. A mai menționat pârâta că proba testimonială nu poate fi administrată pentru dovedirea conținutului raportului contractual dintre părți, însă instanța reține, așa cum a constatat mai sus, că relația de prietenie dintre părți le-a plasat pe acestea în imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris doveditor, caz în care devine admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, pentru dovedirea existenței raporturilor dintre părți și a conținutului concret al acestora.
Cu privire la destinația sumei împrumutate de pârâți, instanța reține că aceasta este irelevantă, în sensul că este lipsit de importanță dacă suma a fost acordată pentru finalizarea locuinței, pentru mobilarea acesteia sau cu vreun alt scop, relevant fiind doar că pârâților li s-a acordat un împrumut pe care nu l-au restituit. Ceea ce plănuiau pârâții să facă cu suma împrumutată nu interesează în prezenta cauză, deoarece banii împrumutați trebuie restituiți indiferent de destinația pe care le-o atribuie împrumutatul ulterior primirii acestora. În plus, faptul că construcția edificată de pârâți a fost vândută nemobilată nu conduce la o altă concluzie, chiar dacă s-ar susține că împrumutul s-ar fi acordat pentru mobilarea locuinței. Aceasta deoarece nu este obligatoriu ca o locuință mobilată să se vândă împreună cu mobila existentă în aceasta, iar pârâții aveau oricum posibilitatea de a folosi banii împrumutați în orice scopuri pe care le apreciază utile pentru ei, nu neapărat pentru mobilarea locuinței și chiar dacă ar fi convenit cu reclamantul să folosească banii pentru achiziționarea de mobilier.
Referitor la pretinsa insuficiență a resurselor financiare ale pârâtei, care ar fi pus-o pe aceasta în imposibilitatea de a achita o rată lunară de 1.000 euro pentru restituirea împrumutului acordat de reclamant, instanța reține cu privire la pârâți, deși s-a susținut că nu dețin resurse financiare suficiente, că și-au permis totuși să edifice o construcție de o valoare impresionantă. În plus, din probele administrate nu a reieșit că pârâta ar fi trebuit să achite singură 1.000 euro lunar, ci împreună cu soțul acesteia. Așadar, din patrimoniul comun al soților, constituit din veniturile lor lunare, indiferent de valoarea venitului fiecăruia dintre soți, urma să se achite suma de 1.000 euro lunar, nefiind pârâta singura care s-a obligat să restituie suma împrumutată.
În ceea ce privește faptul că reclamantul și pârâtul ar fi încheiat un contract de tranzacție în prezenta cauză fără să dovedească și remiterea efectivă de către pârât a sumei de 10.000 euro, instanța reține că acesta este irelevant, reclamantul și pârâtul putând să convină în raporturile dintre ei în orice manieră pe care o apreciază preferabilă. Relevant este doar faptul că reiese cu evidență din probele administrate că pârâta s-a obligat împreună cu soțul său să restituie reclamantului împrumutul acordat acesta și pârâta nu a depus vreo dovadă a restituire a sumei împrumutate.
În temeiul art.1584 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză față de data acordării împrumutului, împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași cantitate și calitate și la timpul stipulat.
Instanța reține că reclamantul a acordat pârâților un împrumut de 20.000 euro, că acest împrumut le-a profitat în mod egal pârâților, fiind acordat ambilor pârâți, care au contractat împreună, fiind căsătoriți la acel moment, iar pârâtul C. M. s-a înțeles cu reclamantul cu privire la partea sa din datorie, spre deosebire de pârâtă, care nici nu s-a înțeles cu reclamantul în vreun fel și nici nu a restituit împrumutul care i-a profitat. Prin urmare, față de textul de lege menționat, instanța o va obliga pe pârâtă să achite reclamantului suma de 10.075 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, din care 10.000 euro cu titlu de împrumut nerestituit și 75 euro cu titlu de comision bancar aferent transferului sumei împrumutate în contul pârâtei.
În continuare, instanța reține că termenul de judecata din data de 15.12.2014 reclamantul și pârâtul C. M. au depus la dosar o tranzactie si au solicitat instantei sa ia act de aceasta.
Conform dispozitiilor art.2267 alin.1 din Noul Cod Civil, tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă iar în baza alin. 2 al aceluiași articol, prin tranzacție se pot naște, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părți.
Conform dispozițiilor art.438 NCPC: » (1) Părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor. (2) Dacă părțile se înfățișează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător. (3) Dacă părțile se înfățișează într-o altă zi, instanța va da hotărârea în camera de consiliu. »
Conform dispozițiilor art.439 NCPC: » Tranzacția va fi încheiată în formă scrisă și va alcătui dispozitivul hotărârii. »
Analizând înscrisul denumit „CONTRACT DE TRANZACȚIE” prezentat de reclamant și de pârâtul C. M., instanța constată că acesta privește modalitatea în care partile înțeleg să stinga litigiul din prezenta cauza, exclusiv între reclamant și pârâtul C. M..
Tranzacția încheiată de parti îndeplinește condițiile de fond reglementate de codul civil pentru valabilitatea unei convenții (capacitatea de a contracta, consimțământ valabil exprimat, obiect determinat si cauza licita) și conditiile de forma astfel ca, in baza art.438-440 NCPC, instanta va lua act de tranzacția părților, o va consfinți, iar invoiala părților va fi expusa in continuare si va alcătui dispozitivul hotărârii ce se va pronunța:
“CONTRACT DE TRANZACTIE”
In temeiul dispozitiilor art.2267-2268 noul cod civil si ale art.271-273 C. proc. civ.
Partile contractante
Subsemnatii,
- Reclamant D. M., domiciliat in Municipiul Bucuresti, ., Sector 1, identificat prin CI . nr._, CNP-_, si
- Parat C. M., domiciliat in mun. Bucuresti, .-27, ., Sector 2, identificat prin C.I. . nr._, CNP_,
parti in procesul ce are ca obiect actiune in pretentii, in dosarul cu nr._ , aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, cu termen de judecata la data de 15.12.2014, am convenit astazi........................, in Bucuresti, la urmatoarea intelegere:
Concesiile partilor
Reclamantul renunta la capatul de cerere formulat fata de paratul C. M., intelegand sa nu mai aiba pretentii de nicio natura, nici in prezent si nici in viitor de la acesta cu privire la imprumutul ce face obiectul dosarului nr._ .
Paratul a remis suma de 10.000 euro reprezentand cota sa din imprumutul de 20.000 de euro ce face obiectul dosarului nr._ cu titlu de cota de 1/2 din valoarea pretentiilor solicitate de reclamant prin actiunea formulata, la data de 12.12.2014.
Pentru stingerea definitiva si irevocabila a procesului cu privire la paratul C. M., inaintam prezenta tranzactie instantei de judecata in vederea pronuntarii unei hotarari care sa consemneze invoiala partilor.
Intocmit astazi....................,in trei exemplare, cate unul pentru fiecare parte si unul pentru instanta de judecata.”
În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța o va obliga pe pârâta M. E. A. să achite reclamantului suma de 1.930,27 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă sumei de 10.075 euro, la plata căreia pârâta va fi obligată.
Instanța a avut în vedere, pentru stabilirea taxei de timbru aferente sumei de 10.075 euro, un curs euro/leu de 4,3847, valabil la data introducerii acțiunii (26.06.2014).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neintemeiata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parata M. E. A., prin intampinare.
Admite actiunea, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamantul M. D., cu domiciliul in sector 1, București, ., CNP_, in contradictoriu cu paratii M. E. A., cu domiciliul in sector 1, București, ..92, .. A, ., CNP_ si cu domiciliul procesual ales in vederea comunicarii actelor de procedură in sector 3, București, ., ., ., siC. M., cu domiciliul in sector 2, București, .-27, bl. D, ap._ _ si cu domiciliul procesual ales in vederea comunicarii actelor de procedură in sector 2, București, ..16A, ..
Obliga pe parata M. E. A. sa restituie reclamantului suma de 10.075 euro in echivalent lei la cursul B.N.R. din data platii.
Obliga pe parata M. E. A. sa achite reclamantului suma de 1.930,27 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa de timbru.
In baza art.438-440 NCPC, ia act de tranzacția încheiată între reclamantul D. M. si paratul C. M., pe care o consfințește cu următorul conținut:
“CONTRACT DE TRANZACTIE”
In temeiul dispozitiilor art.2267-2268 noul Cod civil si ale art.271-273 C. proc. civ.
Partile contractante
Subsemnatii,
- Reclamant D. M., domiciliat in Municipiul Bucuresti, ., Sector 1, identificat prin CI . nr._, CNP-_, si
- Parat C. M., domiciliat in mun. Bucuresti, .-27, ., Sector 2, identificat prin C.I. . nr._, CNP_,
parti in procesul ce are ca obiect actiune in pretentii, in dosarul cu nr._ , aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, cu termen de judecata la data de 15.12.2014, am convenit astazi........................, in Bucuresti, la urmatoarea intelegere:
Concesiile partilor
Reclamantul renunta la capatul de cerere formulat fata de paratul C. M., intelegand sa nu mai aiba pretentii de nicio natura, nici in prezent si nici in viitor de la acesta cu privire la imprumutul ce face obiectul dosarului nr._ .
Paratul a remis suma de 10.000 euro reprezentand cota sa din imprumutul de 20.000 de euro ce face obiectul dosarului nr._ cu titlu de cota de 1/2 din valoarea pretentiilor solicitate de reclamant prin actiunea formulata, la data de 12.12.2014.
Pentru stingerea definitiva si irevocabila a procesului cu privire la paratul C. M., inaintam prezenta tranzactie instantei de judecata in vederea pronuntarii unei hotarari care sa consemneze invoiala partilor.
Intocmit astazi....................,in trei exemplare, cate unul pentru fiecare parte si unul pentru instanta de judecata.”
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. A. N. L. B.
RED/DACT/E.A.N./11.06.2015/07 EX
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3891/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2271/2015. Judecătoria... → |
|---|
