Pretenţii. Sentința nr. 2757/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2757/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 2757/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
Sentința civilă Nr. 2757/2015
Ședința publică de la 13 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -A. C.
GREFIER- A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R.A. - A.P.P.S. - S. PENTRU ADMINISTRAREA SI INTRETINEREA FONDULUI IMOBILIAR și pe pârâtul T. T., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.01.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 30.01.2015, 06.02.2015, 13.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 10.06.2014 sub nr. dosar_, reclamanta R.A. A.P.P.S., prin S. PENTRU ADMINISTRAREA Șl ÎNTREȚINEREA FONDULUI IMOBILIAR, prin director I. B., în contradictoriu cu paratul T. T., a formulat cerere de cerere de chemare în judecata, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.323,35 euro, echivalent in lei a 10.237,38 lei la cursul BNR al euro din 04.06.2014, reprezentând chirie locuință, aferenta perioadei august 2013 – decembrie 2013, pentru spațiul pe care îl deține din fondul imobiliar al reclamantei situat in București, ., ..
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, în esență, inițial, contractul de închiriere nr._/14.04.1995 ce are ca obiect închirierea apartamentului 1 situat In București, Sector 1, ., în suprafață de 96,88 m p. și teren curte aferent, în suprafață de 78,00 m.p., a fost încheiat între T. T., în calitate de titular al contractului și I.C.R.A.L. Herăstrău.
Prin HG nr. 39/1996 privind reglementarea situației juridice a unor imobile trecute nelegal în administrarea Consiliului Local al Municipiului București, imobilul de la adresa susmenționată a trecut în administrarea R.A. A.P.P.S. - S.A.I.F.I., figurând in anexa la HG nr.39/1996.
Imobilul din ., se află în administrarea R.A. A.P.P.S. - S.A.I.F.I. în baza HG nr. 60/2005 privind organizarea și funcționarea R.A. - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, cu modificările și completările ulterioare și figurează în anexa 4* (lista bunurilor imobile din domeniul privat al statului aflate în administrarea R.A. A.P.P.S.) poziția 275.
Durata contractului de închiriere pentru imobil și teren a fost prelungită succesiv prin OUG nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinația de locuință (până la data de 08.04.2004), OUG nr. 8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere (până la 08.04.2009) și OUG nr. 44/2009 privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuințe (până la data de 18.05.2014), deci la data prezentei acțiuni contractul de închiriere nr._/14.04.1995 nu mai este în vigoare.
Pentru calcularea chiriei de-alungul derulării contractului, s-au aplicat succesiv tarifele prevăzute de O.U.G. nr. 40/1999 aprobată prin Legea nr.241/2001 și de HG nr. 310/2007 (pentru actualizarea tarifului lunar al chiriei (lei/mp) practicat pentru spatiile cu destinație de locuință aparținând domeniului public sau privat al statului...), până la 01.03.2008.
Începând cu data de 01.03.2008, cuantumul chiriei a fost reglementat
printr-un act normativ cu aplicabilitate specială, pentru spațiile cu destinație de locuințe și terenului aferent acestora, administrate de R.A.- A.P.P.S., respectiv OUG nr. 9/2008 completată do OUG nr. 47/2008, ambele ordonanțe fiind aprobate prin Legile nr. 182/2008, respectiv nr. 183/2008.
Cu data de 01.03.2008, R.A.- A.P.P.S – S.AI.F.I. a început să factureze chiria calculată conform noilor tarife, in valoare de 445,93 euno la o are se adaugă TVA, chirie pe care pârâtul a refuzat să o achite.
Conform art. 5 alin. final al contractului de închiriere nr_/14 04 1995, cu modificările ulterioare, pârâtul are obligația de a achita contravaloarea chiriei, respectiv a penalităților de întârziere, calculate pentru neexecutarea la termen a obligației financiare.
Pârâtul nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract în termen, cu toate că folosește spațiul închiriat, iar acest fapt a condus la acumularea unui debit față de reclamanta, în sumă de 2.323,35 euro (echivalent în lei la data efectuări plății).
A susținut ca răspunderea civilă contractuala este îndatorirea debitorului unei obligatii născute dintr-un contract de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin faptul neexecutării în sens larg a prestației datorate, adică executarea ei cu întârziere, executarea necorespunzătoare ori neexecutarea propriu-zisă totală sau parțială.
In legătură cu facturile depuse la dosar, s-a învederăm că:
Acestea reflectă situația reală a debitului datorat de către pârât.
Sub aspectul forței probante, factura trebuie privită atât din punctul de vedere al emitentului cât și din cel al primitorului.
In literatura și practica de specialitate este unanim acceptat faptul că emiterea facturilor are loc în ipoteza unui contract deja încheiat, ale cărui clauze au fost stabilite mai dinainte de către părți, factura nu face decât să-i recunoască existența.
Factura face dovada contra emitentului în tot ce se referă la cuprinsul său, independent dacă a fost sau nu acceptată, fundamentul juridic al acestei forțe probante fiind mărturisirea extrajudiciară, concretizată printr-un înscris, respectiv “Factura".
In acest sens, pe fiecare lună sunt emise facturile care sunt trimise fiecărui beneficiar.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art 1270 alin. 1, 1360 alin 1 și 2, art.1357 alin.1, art.1516 (2) pct 1, art.1521, art.1522 (1) și 1531 Cod Civi și art 43 alin (1) din Legea nr. 192/2006 cu modificările ulterioare.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri, atașând la cerere, în copie, înscrisuri (f.6-35).
Reclamanta este scutita de la plata taxei judiciare de timbru.
În data de 30.07.2014, paratul a formulat intampinare, prin care a invocat excepția de netimbrare, exceptia de nelegalitate, excepția lipsei calitatii procesuale active
În apărare, paratul a aratat ca, în esență, la acest moment, acțiunea reclamantei este neprecizată. Din argumentele redactate ale cererii reies motive contradictorii, fiind astfel in imposibilitatea de a califica natura și temeiul acesteia, fata de care, urmează a-si putea face apărările corespunzătoare. In acest sens, a indicat că, deși susținerile paratei din pagina 1 arată că suma cerută reprezintă chirie locuință, în continuare reclamanta precizează că la data prezentei acțiuni contractul de închiriere nr._/14.04.1995 nu mai este în vigoare, fapt pentru care paratul a precizat că acest contract de închiriere nu a fost încheiat cu reclamanta.
Fiind vorba de un înscris la care reclamanta face referire, a solicitat obligarea reclamantei la depunerea acestuia – conf. Art. 293 alin 2 C., fiind necesar la probațiunea acestei cauze.
Fața de invocarea de către reclamanta a faptului că a primit în administrare locuința în temeiul H.G. nr. 39/1996, paratul a invocat, pe calea prevăzută de disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate.
S-a ridicat excepția de nelegalitate a aplicării acestui act, fața de un apartament care nu a avut în niciun moment caraceterul de locuință de protocol, obținut de paratul în temeiul unui schimb al titularului de contract la vremea când locuința se afla în administrarea Primăriei Capitalei prin D.A.F.I.
In ceea ce privește cuantumul pretențiilor, paratul arata ca înțelege să invoce într-o apărare ulterioară neconstituționalitatca aplicării de către reclamantă a disp. O.U.G. nr. 9/2008, în condițiile în care susține faptul că valoarea chiriei pretinse trebuie calculată în conformitate cu disp. O.U.G. nr. 47/2008, dacă reclamanta își va dovedi calitatea procesuală.
S-a învederat ca fără cea mai simplă logică și adevăr sunt și alegațiile reclamantei cu privire la incidența disp. art, 1350 cod civil în raport de contractul de închiriere nr._/14.04.1995, deoarece aceste prevederi se aplică numai raporturilor juridice născute după data intrării sale în vigoare (2011), contractul fiind încheiat anterior acestei date, precum însăși reclamanta precizează în cerere.
În ceea ce privește invocarea neprezentării paratului la ședința de informare privitul avantajele medierii, a aratat ca aceasta urma sa se desfășoare în mod nelegal la sediul reclamantei, fapt pe care, la încheierea procesului verbal nr.132/29.04.2014, mediatorul nu îl precizează, favorizând reclamanta, situație în care solicit să fie depusă la dosar și invitația transmisă despre care se face vorbire actul administrat în probațiune de către reclamantă, conf. art. 293 (alin 2) C.
In fapt, nu există prejudiciu, Statul Român încasând chiria în cuantumul prevăzut de normele legale în vigoare înscrise în contract, aspect pentru care apreciaza că, în considerarea încuviințării de către instanță a probei cu expertiză, aceasta se impune pentru a se constata dacă și în ce măsură există prejudiciu față dc plățile paartului în raport de obligațiile contractuale pe care le recunoaste Statului R., proprietarul apartamentului, la momentul ocupării spațiului și încheierii contractului.
Astfel că, deși locuința nu are statutul de locuință de protocol, de serviciu sau de resedinta oficială, spre a fi legal adminstrată de către reclamanta RAAPPS prin această unitate emite facturi cu totul nejustificate.
Cu privire la excepția lipsei calitatii procesuale active, s-a menționat că paratul este locatat de bună-credință dovedită de respectarea contractului de locațiune invocat de reclamantă, deoarece a achitat chiria pretinsă și calculată de reclamantă atâta vreme cat aceasta a fost in cuantumul firesc pe care îl datorez ca și chiriaș aflat în locuința Statului Român.
Atâta vreme cât potrivit legii calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, în cazul de față reclamanta nu mai poate invoca nici un drept după constatarea, pe calea admiterii excepției de nelegalitate a HG nr. 39/1996, a lipsei dreptului de administrare al acestui apartament, fara a fi inclus în categoria imobilelor pentru care a fost înființată reclamanta.
Se va dovedi astfel că reclamanta exercită abuziv dreptul de administrare asupra acestui apartament, ce nu are statut de locuință de serviciu, de protocol sau de reprezentare, fiind o persoană fara calitate procesuală activă.
A aratat ca din conținutul cererii introductive reiese că pretențiile reclamantei au la baza nivelul chiriei stabilit pentru locuințele proprietate a Satului Român aflate în administrarea reclamantei, altele decât cele de serviciu, de protocol sau de reprezentare.
Însă, potrivit Notei de Fundamentare a H.G. nr. 39/1996, acest act administrativ are ca scop tocmai reîntregirea acestui fond locativ destinat protocolului, reprezentării sau asigurării locuințelor de serviciu pentru demnitari, urmând ca, potrivit art. 3 din H.G. nr. 39 1996 să se stabilească in condițiile precizate modul de utilizare al tuturor imobilelor din administrarea RAAPPS, ulterior imobilele ce nu îndeplinesc condițiile specifice obiectului precizat prin Nota de Fundamentare să urmeze regimul comun stabilit prin actele normative în materie, respectiv prevederile Legii nr.112/1995 si a H.G. privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale legii.
Astfel, locuințele urmau să fie vândute persoanelor îndreptățite, însăși apartamentul paratului urmând această cale — sau să fie restituite fondului locativ al Statului spre administrare comună, exercitată la nivelul Capitalei de către CGMB prin Administrația Fondului Imobiliar, condiție în care cuantumul chiriei nu se calculcază în baza tarifelor stabilite prin O.U.G. nr. 9/2008, pe baza cărora s-au întocmit nelegal facturile de chirie.
A susținute ca apartamentul în care locuieste a fost nelegal trecut în administrarea pârâtei, deoarece la data intrării în vigoare a H.G. nr.39/1996, a cărei legalitate o contestă pe cale excepției de nelegalitate prevăzută de art.4 din Legea 554/2004, locuința nu îndeplinea condițiile de aplicare pe mai departe a prevederilor acestui act normativ în sensul administrării de către reclamant.
A învederat astfel că H.G. nr. 39/1996 face referire la un număr strict de imobile - cuprins în anexa sa, și, că, de-a lungul vremii, prin alte hotărâri de guvern, pârâtei i-a fost retrasă administrarea unora dintre ele, acestea revenind în administrarea firească a Primăriei Municipiului București:
Prin articolul unic al H.G. 859/30.09.1996 se dispune că „Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 39 din 30 ianuarie 1996 privind reglementarea situației juridice a unor imobile trecute nelegal în administrarea Consiliului Local al Municipiului București, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 14 februarie 1996, se înlocuiește cu anexa la prezenta hotărâre.” - și ulterior, prin prevederile H.G. nr. 905/29.12.2007, publicată în M.Of. Nr. 7 din 12.01.1998, Guvernul României hotărește:
„Art 1. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se anulează din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 39/1996 privind reglementarea situației juridice a unor imobile trecute nelegal în administrarea Consiliului Local al Municipiului București, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 14 februarie 1996, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 859/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 236 din 30 septembrie 1996, pozițiile prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art 2. - Locuințele, împreună cu anexele și terenul aferent, aflate la pozițiile din anexa la Hotărârea Guvernului menționată la art. 1, prevăzute în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, se transmit, fără plată, din administrarea Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat în administrarea Consiliului General al Municipiului București
Art 3. - Preluarea bunurilor prevăzute la art 2 se va face în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, pe bază de protocol de predare-preluare încheiat între Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și Consiliul General al Municipiului București. ”
A mai învederat ca această locuință ce nu are caracterul specific imobilelor pentru a cărei administrare reclamanta a fost înființată, acesta corespunde de fapt descrierilor prevăzute în cuprinsul Notei de Fundamentare a Hotărârilor de Guvern nr. 39/1996 și 940/1996 - fiind prin urmare subiect de drept al regimului comun stabilit prin actele normative în materie, respectiv prevederile Legii nr. 112/1995 și a Hotărârii Guvernului privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare al legii.
În probațiune, paratul a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri și interogatoriul pârâtei, anexând la întampinare, în copie, înscrisuri (f.48-88).
În data de 05.09.2014, reclamanta a depus cerere de modificare a acțiunii, prin care a învederat că își întemeiază prezenta acțiune pe raspunderea civila delictuala. Prin urmare, se solicita obligarea paratului la plata sumei de 2.323,35 euro, reprezentând contravaloarea folosintei spatiului fara titlu aferente perioadei august 2013 – decembrie 2013.
A mai aratat ca prin sentința civila nr._/09.12.2011 pronunțata de Judecatoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr._ din 14.04.1995.
A învederat ca prin aceeași sentința, paratul a fost obligat la plata debitului datorat la acea data, fiind dispusa de asemenea si evacuarea acestuia din spatiul ocupat fara titlu.
A precizat că între cele două părți a mai existat litigiul înregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 București sub nr. dosar_, dosar ce a avut ca obiect pretenții în cuantum de 12.081,42 euro (chirie) și 34.618,92 lei (penalități de întârziere), menționând că în acest dosar a fost obținută sentința civilă nr. 3321/20.02.2013 și încheierea de îndreptare materială din date de 14.08.2013.
În privința debitelor acumulate până la data de 07.2013, de către numitul T. T. față de reclamanta, s-a aratat faptul că paratul și-a luat angajamentul față de reclamanta, să achite debitele acumulate până la acea data, fiind încheiată în acest sens, declarația angajament autentificată sub nr. 2664/03.10.2013. Pârâtul T. T. nu și-a respectat obligările asumate, drept pentru care declarația angajament a fost pusă în executare, formându-se dosarul de executare silită nr. 1399/2014, aflat la S.C.P.E.J. D., C. & Asociații, pentru un debit total în cuantum de 21.909,72 euro și 55.074,62 lei.
Așadar, debitele acumulate de către paratul T. T., ulterior celor prevăzute în declarația angajament de plată autentificată sub nr. 2664/03.10.2013, sunt debitele cuprinse în prezentul dosar, în cuantum de 2.323,35 euro, echivalent în lei data efectuării plății.
A aratat ca paratul T. T. știe foarte bine care este situația acestuia în raporturile cu reclamanta; faptul că ocupă în mod abuziv, fără titlu, un spațiu de a cărui folosință si posesie o îngrădește si pentru care nu a plătit aproape nimic, de foarte multă vreme.
A reiterat ca pentru calcularea chiriei de-a lungul derulării contractului, s-au aplicat succesiv tarifele prevăzute de O.U.G. nr. 40/1999, aprobata prin Legea nr. 241/2001, si de H.G. nr. 310/2007 (pentru actualizarea tarifului lunar al chiriei (lei/mp), practicat pentru spatiile cu destinatie de locuința, apatinand domeniului public sau privat al statului...), pana la 01.03.2008.
Începând cu data de 01.03.2008, cuantumul chiriei a fost reglementat printr-un act normativ cu aplicabilitate speciala, pentru spatiile cu destinatie de locuințe si terenului aferent acestora, administrate de R.A.-A.P.P.S., respectiv O.U.G. nr. 9/2008, completata de O.U.G. nr. 47/2008, ambele ordonanțe fiind aprobate prin Legile nr. 183/2008, respectiv 182/2008.
Începând cu data de 01.03.2008, R.A.-A.P.P.S.-S.A.I.F.I. a inceput sa factureze chiria calculata conform noilor tarife, chirie pe care paratul a refuzat sa o achite.
Având in vedere implicațiile pe care le-a avut O.U.G. nr. 9/2008, prin noile tarife lunare ale chiriei pe mp, care se aplica pentru închirierea locuințelor si terenurilor administrate de R.A.-A.P.P.S., Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 47/2008, care a completat O.U.G. nr.9/2008, cu doua noi articole si a introdus derogari de la aplicarea prevederilor art.1 din OUG nr.9/2008, condiționate de faptul ca „suprafata utila a locuinței pe care o ocupa chiriasii respectiv sa nu depaseasca suprafețele minimale stabile la pct.B din anexa nr.1 la Legea locuinței nr.114/1996”
A precizat ca în cuprinsul O.U.G. nr. 47/2008, prin introducerea celor 3 alineate de la art. 6, legiuitorul a dorit existenta unui criteriu de departajare intre chiriașii carora sa li se aplice aplice O.U.G. nr. 9/2008 si cei care sa beneficieze de alta baza legala de calcul a chiriei.
In conformitate cu prevederile anexei nr. 1, pct.B, liniuta 6, din Legea locuinței nr. 114/1996, la care se face referire în actul normativ de calcul al chiriei, O.U.G. nr. 9/2008, respectiv O.U.G. nr. 47/2008, “Exigente minimale - Suprafețe minimale, suprafața utila a locuinței este suma tuturor suprafețelor utile ale încăperilor. Ea cuprinde: camera de zi (in speta 20,90 mp), dormitoare (in speta 10,50 mp + 12,24 mp), bai, WC (in speta 5,06 mp), bucătărie (in speta 5,75 mp), spatii de depozitare (in speta 2,22 mp + 4,31 mp + 7,37 mp + 6,86 mp) si de circulație din interiorul locuinței (8,11 mp + 5,40 mp + 8,11 mp)”, deci un total de 96,88 mp, suprafața care reiese de-altfel din “Fisa suprafeței locative închiriate", anexa la contractul de închiriere nr._/14.04.1995, contract semnat si deci insusit de către paratul T. T..
A învederat ca paratul T. T., nu poate beneficia de prevederile O.U.G. nr. 47/2008, intrucat suprafața utila a locuinței pe care o deține, nu se incadereaza in suprafața utila minimala, stabilita prin Legea locuinței nr. 114/1996, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
A aratat ca suprafața construita desfasurata, se obține amplificand suprafața utila, adica 96,88 mp cu 1,25 (0,25 m grosimea medie a pereților).
În data de 24.10.2014, reclamanta a depus cerere de modificare a acțiunii, prin care și-a majorat pretenții, în sensul că s-a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 6.040,71 euro, reprezentând contravaloare lipsa de folosinta fara titlu in perioada august 2013 – august 2014, precum și la plata dobanzii legale în cuantum de 920,33 lei, calculata de la data de 20.09.2013 pana la data de 30.06.2014.
În susținerea cererii modificatoare, reclamanta a atașat la dosar un alt set de înscrisuri (f.127-146).
Prin încheierea din data de 05.12.2014, instanța a soluționat excepția netimbrarii cererii.
Prin încheierea din 12.12.2014, instanța a soluționat excepția de nelegalitate.
În cauza, instanța a administrat proba prin înscrisuri.
Analizând actele și lucrarile dosarului, instanța reține urmatoarele:
În fapt, între Primăria Municipiului București, prin S.C. Herăstrău Nord S.A., și pârâtul T. T. s-a încheiat contractul de închiriere nr._/14.04.1995, având ca obiect folosința spațiului cu destinație de locuință situat în București, ., parter, apartament nr. 1, sector 1.
Prin Sentinta civila nr._/09.12.2011 pronunțata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr._, s-a dispus cu titlu irevocabil rezilierea contractului de inchiriere, precum și evacuarea paratului din aceasta locuinta, pentru lipsa titlului locativ.
Conform dispozițiilor cuprinse în H.G. nr. 39/1996 imobilul în discuție este administrat de reclamanta R.A. - A.P.P.S., sens în care instanța reține că reclamanta își justifică poziția procesuală în litigiul de față, având calitatea de administrator în ceea ce privește imobilul.
Prin urmare, instanța va respinge excepția lipsei calitatii procesuale pasive, ca neîntemeiata.
Cat privește lipsa de folosinta a imobilului în perioada august 2013 – august 2014, tinand seama de faptul ca paratul nu a prezentat vreun titlu locativ și nici nu a susținut si nici produs probe care sa ateste parasirea apartamentului nr.1 situat în imobilul din București, ., sector 1, s-ar fi realizat anterior datei de 01 septembrie 2014, instanța apreciază că în perioada august 2013 – august 2014 paratul a folosit acest apartament în lipsa vreunui titlu.
Pe cale de consecință, fiind întrunite cerințele răspunderii civile delictuale (art.1357 C.civil), instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit să solicite daune-interese de la pârât, și anume contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului nr.1 aferentă perioadei august 2013 - 2014.
Ținând cont de faptul ca acest imobil este administrat de R.A. – A.P.P.S., instanța apreciază că în mod justificat lipsa de folosinta a imobilului a fost calculata de reclamanta prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr.9/2008.
Astfel, vazand ca paratul a formulat obiecțiuni doar cu privire la incidenta în cauza a prevederilor OUG nr.9/2008, iar nu si cu privire la modul de calcul al lipsei de folosinta facut de reclamanta, instanța apreciază că paratului in incumba obligația de a plati suma de 6.040,71 euro, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății, reprezentând contravaloare lipsa de folosinta spațiu în perioada august 2013 – august 2014.
Instanța va înlatura argumentul paratului referitor la împrejurarea ca reclamanta a întreținut în necorespunzator aceasta locuinta, întrucat aceast aspect poate fi invocat doar de chirias, iar nu și de catre fostul locatar.
Având în vedere faptul că modificarea H.G. nr.39/1996 s-a facut cu privire la alte imobile decat cel ocupat de paratul T. T., instanța nu va ține seama de argumentul paratului în sensul că reclamantei i-ar fi fost retras dreptul de a administra acest imobil.
Ținând cont de faptul ca obligația sus-menționata s-a nascut dintr-o fapta ilicita extracontractuala, precum și faptul că paratului îi incumba obligația de a repara integral prejudiciul suferit de reclamanta, in temeiul art.1523 lit.e), art.1531 alin.2 raportat la art.1535 alin.1 C.civil, instanța apreciaza paratul trebuie să plateasca reclamantei dobânda legală în cuantum de 920,33 lei, calculată de la data scadenței până la data de 30.06.2014.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art.1357 C.civil, instanța va admite cererea si, pe cale de consecinta, va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 6.040,71 euro, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății, reprezentând contravaloare lipsa de folosință spațiu în perioada august 2013 – august 2014, la care se adaugă dobânda legală în cuantum de 920,33 lei, calculată de la data scadenței până la data de 30.06.2014.
Pentru aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată.
Admite cerere formulata de reclamanta R.A. - A.P.P.S. - S. PENTRU ADMINISTRAREA SI INTRETINEREA FONDULUI IMOBILIAR cu sediul în, București, sector 2, ., nr. 3 A și pe pârâtul T. T., București, sector 1, ., .
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 6.040,71 euro, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății, reprezentând contravaloare lipsa de folosință spațiu în perioada august 2013 – august 2014, la care se adaugă dobânda legală în cuantum de 920,33 lei, calculată de la data scadenței până la data de 30.06.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
4 ex./31.07.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2766/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2756/2015. Judecătoria... → |
|---|
