Pretenţii. Sentința nr. 5444/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5444/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 5444/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5444/2015
Ședința publică de la 23.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. P. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. A. S.A. și S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă și când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin.1 C.proc.civ., instanța a amânat pronunțarea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, sub nr. de dosar_/301/2012, data de 11.07.2012, reclamanta . a chemat în judecată pe paratele . și . IFN SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea paratei . sa achite paratei . IFN SA, suma asigurata in cuantum de 56.535 euro (253.254,1 lei la cursul BNR leu-euro din 05.07.2012 de 4,4796 lei = 1 euro), obligarea paratei S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. sa achite către reclamanta S.C. P. P. S.R.L. suma rezultând din diferența dintre suma asigurata de 56.535 Euro si sumele datorate de către subscrisa acestei parate la data prezentei cereri, izvorand din Contractul de leasing financiar nr._/PINKPANT-1-001, sumă ce urmează a fi determinată prin expertiza contabila și pe care o estimeaza provizoriu in vederea timbrajului la 23.500,00 euro (105.270,60 lei la cursul BNR leu-euro de la data prezentei 05.07.2012, 4,4796 lei = 1 euro); ratele si primele de asigurare CASCO si RCA încasate fara temei de către aceasta de la reclamanta, in condițiile in care contractul de asigurare rămăsese fara obiect ca urmare a furtului; incetarea contractului de leasing in sensul suspendării plații ratelor de leasing de către reclamanta, având in vedere reaua credința a S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A.; obligarea in solidar a paratelor S.C. A. A. S.A. si S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. la plata către reclamanta S.C. P. P. S.R.L. a daunelor materiale suferite ca urmare a nerespectarii de către parate a obligațiilor pe care le aveau, daune materiale formate din dobânda plătită in mod nejustificat de ea către firma de
leasing, plățile achitate de reclamanta către firme de închirieri auto, cheltuielile efectuate cu avocați, daune materiale ce urmează a fi determinata prin expertiza contabila si pe care le estimeaza provizoriu in vederea timbrajului la suma de 90.000,00 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a încheiat cu parata S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. contractul de leasing financiar nr._/PINKPANT-1-001, contract ce a avut ca obiect autoturismul marca BMW, tipul X6, cu nr. de inmatriculare_ . Prin contractul de leasing menționat, parata S.C. U. L. CORPORATION IFN SA i-a impus ca asigurător pentru polița de tip CASCO pe parata S.C. A. A. S.A., drept pentru care a fost încheiat contractul de asigurare facultativa de tip CASCO UNI nr._/26.05.2009. Dupa mai bine de un an de la semnarea contractului de leasing, in data de 13.07.2010, in jurul orelor 10.30 dimineața, reclamanta a constatat dispariția - furtul mașinii ce face obiectul contractului de leasing financiar si al contractului de asigurare mai sus arătate. Imediat ce a constatat furtul mașinii, reclamanta a sunat la Politie, a așteptat venirea polițiștilor si apoi a făcut plângere la Furturi Auto unde s-a deschis dosarul penal nr._/13.07.2010. Tot in cursul zilei de 13.07.2010, s-a deplasat si la firma de asigurări - A. ASIGURARI S.A. - unde a făcut si aici instiintarea de dauna înregistrata cu nr.52/13.07.2010, moment in care a predat certificatul de inmatriculare in original si cheile mașinii. Totodată, a notificat societatea de leasing cu privire la furtul autoturismului ce face obiectul contractului de leasing mai sus arătat.
Reclamanta a susținut că a respectat toate condițiile la care este obligata prin Contractul de leasing financiar precum si toate condițiile de asigurare, astfel cum acestea sunt formulate in contractul de asigurare facultativa de tip CASCO.
Cu privire la capatul 1 al cererii de chemare in judecata, contractul de asigurare facultativa de tip CASCO încheiat de reclamanta cu parata S.C. A. A. S.A. reprezintă un contract încheiat in folosul unei terțe persoane (stipulație pentru altul), in care reclamanta S.C. P. P. S.R.L. este stipulantul, parata S.C. A. A. S.A. este promitentul, iar parata S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. este terțul beneficiar. Acest contract de asigurare este in strânsa dependență cu contractul de leasing financiar sus-amintit, contract in cadrul căruia reclamantei i s-a impus obligația de a incheia un contract de asigurare facultativa de tip CASCO cu parata S.C. A. A. S.A. in care beneficar al asigurării sa fie pârâta S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A.
Prin clauza prevazuta la art.1 si art.12 lit.e) din contractul de asigurare facultativa de tip CASCO, in cazul procedurii riscului asigurat reprezentat de furtul autovehiculului ce face obiectul asigurării, ..A., in calitate de asigurător, s-a obligat sa plătească asiguratului . IFN S.A. - suma asigurata, in cuantumul corespunzator anului de asigurare in care s-a produs riscul asigurat, si avandu-se in vedere vedere faptul ca riscul asigurat s-a produs in anul II de asigurare, parata S.C. A. ASIGURARI S.A. era obligata sa plătească paratei S.C. U. L. CORPORATION IFN suma de 56.535,00 euro.
Deși a instiintat-o pe parata S.C. A. ASIGURARI SA despre producerea riscului asigurat si i-a asigurat toate condițiile necesare exercitării dreptului de regres impotriva persoanelor vinovate de producerea riscului, aceasta nu a inteles sa-si exercite acest drept de regres.
Având în vedere că reclamanta si-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de asigurare, atat cele anterioare, cat si cele ulterioare producerii riscului asigurat reprezentat de furtul autoturismului ce a făcut obiectul asigurarii, parata S.C. A. A. S.A. este obligata sa achite suma asigurata in cuantum de 56.535,00 Euro către beneficiarul asigurării – parata S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A.
Reclamanta a menționat că justificarea interesului formulării acestui capăt de cerere il constituie faptul că, potrivit art. 4.3. din Contractul de leasing financiar (contract aflat in strictă dependență cu contractul de asigurare), in caz de dauna totala/furt a autoturismului ce a făcut obiectul contractului de leasing, contractul de leasing inceteaza la data la care asigurătorul (parata S.C A. A. S.A.) face plata sumei asigurate. In speța, întrucât parata S.C. A. A. S.A. nu si-a îndeplinit obligația de plata a sumei asigurate către terțul beneficiar - S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A., contractul de leasing nu a incetat, iar reclamanta a fost obligata la plata in continuare a ratelor de leasing si a achitatat in continuare aceste rate de leasing.
Cu privire la capatul 2 al cererii de chemare in judecata, contractul de asigurare facultativa de tip CASCO încheiat de reclamanta cu parata S.C. A. A. S.A. reprezintă un contract incheiat in folosul unei terțe persoane (stipulație pentru altul), în care reclamanta S.C. P. P. S.R.L. este stipulantul, parata S.C. A. A. S.A. este promitentul, iar parata S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. este terțul beneficiar. Prin urmare, parata S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. a fost parte in contractul de asigurare si a dobândit direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau prin acest contract – încasarea sumei asigurate in cazul producerii riscului asigurat, din momentul încheierii contractului de asigurare de către ea (stipulant) cu parata S.C. A. A. S.A. (promitent). Asadar, deși parata S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. avea o acțiune directa impotriva paratei S.C. A. A. S.A. pentru satisfacerea dreptului sau, cu rea-credinta, aceasta nu si-a exercitat dreptul la acțiune impotriva paratei S.C. A. ASIGURARI S.A. pentru incasarea sumei asigurate. Potrivit art. 2.7.2 din contractul de leasing, societatea de leasing este obligata sa restituie reclamantei diferența intre suma asigurata încasata si sumele datorate ei in temeiul contractului de leasing; Incasarea de către parata S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. a sumei asigurate ar fi reprezentat plata anticipata a contractului de leasing, ceea ce ar fi dus la recalcularea dobânzii si a comisioanelor datorate de reclamanta si, deci, la micșorarea sumei pe care ar fi incasat-o aceasta parata in temeiul contractului de leasing. Așadar, dand dovada de rea-credinta si prevalandu-se de clauza contractuala potrivit căreia reclamanta era obligata sa plătească ratele de leasing pana la data incasarii de către parata S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. a sumei asigurate, aceasta nu a făcut nici un demers pentru satisfacerea dreptului sau - incasarea sumei asigurate.
In ceea ce priveste capatul 3 al cererii, reclamanta a învederat instantei ca din cauza neindeplinirii de către parata S.C. A. A. S.A. a obligației de plata a sumei asigurate, precum si din cauza neexercitarii cu rea-credinta de către parata S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. a dreptului sau la acțiune împotriva celeilate parate, in vederea încasării sumei asigurate pentru autoturismul al cărei proprietar era, a suferit prejudicii constând in: plata nejustificata a dobânzii pentru ratele de leasing achitate dupa data la care parata S.C. A. A. S.A. trebuia sa faca plata sumei asigurate, iar parata S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. trebuia sa-si exercitele dreptul la acțiune pentru incasarea sumei asigurate; sumele pe care reclamanta a fost nevoita sa le achite către o societate de inchirieri auto, ca urmare a neîncasarii, din culpa celor doua parate, a sumei reprezentând diferența intre suma asigurata si suma pe care o mai datora societății de leasing, suma pe care ar fi folosit-o in vederea procurării unui alt autoturism necesar desfășurării activității; sumele reprezentând onorarii de asistenta si reprezentare juridica achitate de reclamanta in cadrul procedurilor prealabile si de conciliere cu paratele, in vederea executării de către acestea a obligațiilor ce le incumba, precum si sumele reprezentând onorariu de asistenta si reprezentare juridica achitat de ea in procesul penal in cadrul cărui s-a constituit ca parte civila in vederea asigurării dreptului de regres al paratei S.C. A. A. S.A.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, 970, 1068, 1069, 1073, 1088 din Vechiul Cod Civil, art. 46 Cod comercial, art. 1270, 1272, 1350, 1516, 1522 din Noul Cod Civil, precum și dispozițiile legale în materia asigurarilor si orice alte legi incidente în cauză.
În susținerea cererii, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică de specialitate.
La data de 26.10.2012, . IFN SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrarii acțiunii si a solicitat anularea cererii ca netimbrata; a invocat excepția necompetenței materiale a Judecatoriei Sector 3, solicitând declinarea soluționării cauzei in favoarea Judecatoriei Sector 1; excepția inadmisibilitatii actiunii si a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibila; excepția lipsei de interes a capătului doi al cererii, referitoare la obligarea sa la restituirea sumei rezultând din diferența dintre suma asigurata de 56.535 euro și sumele datorate de către reclamantă la data formulării acțiunii, a ratelor de leasing, deconturilor CASCO si RCA; a invocat excepția inadmisibilitatii capatului de cerere prin care se solicita suspendarea ratelor de leasing si a capatului de cerere privind obligarea la plata despagubirilor de 90.000 lei; respingerea actiunii ca neintemeiata; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea întâmpinării, s-a aratat că potrivit art. 2 din Legea taxelor de timbru, reclamanta urmează sa achite o taxa de timbru in valoare totala de 21.249,98 lei, calculata la cursul BNR leu - euro din data introducerii acțiunii, 05.07.2012, in valoare de 4.4796 lei. Cu privire la excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 3, arata ca, potrivit art. 2 lit. b) C.pr.civ, Tribunalul judeca: procesele si cererile in materie civila al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei. Cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta are o valoare ce depășește valoarea prag de 500.000 lei prevăzuta de către legiuitor in stabilirea competentei in favoarea judecătoriei, acțiunea inregistrata având valoarea totala de 705.327,71 lei.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, pârâta a arătat că prin Condițiile generale ale Contractului de leasing încheiat de pârâtă cu reclamanta, la art. 8.1 s-au stabilit următoarele: orice litigii intervenite intre părțile contractante vor fi soluționate de către instanțele romane competente de la sediul Finanțatorului, iar potrivit art. 7 Cod procedură civilă: cererea îndreptată împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal. Având in vedere faptul ca sediul sau se afla in București, ., sector 1, competenta teritoriala de soluționare a prezentei cauze aparține Judecătoriei Sectorului 1 și nu Judecătoriei Sectorului 3, astfel că solicită declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea acestei din urmă judecătorii.
Pârâta a susținut că cererea reclamantei de a solicita obligarea A. A. la plata către aceasta a sumei de 56.535 Euro este o veritabilă acțiune oblică, care in speța este inadmisibila, întrucât a demarat acțiunea de recuperare a despăgubirilor de la A. A.. Potrivit dispozițiilor art. 974 Cod Civil, acțiunea oblica este admisibila ori de cate ori debitorul neglijează sa-si exercite un drept, iar aceasta „neglijenta" isi răsfrânge efectele negative in patrimoniul creditorului. In cauza, furtul intervenit cu privire la obiectul leasing-ului generează dreptul sau de a culege despăgubirea de la asigurătorul A. A.. O eventuala „inacțiune" a sa in raport cu A. ar avea potențialul de a afecta patrimoniul utilizatorului, in sensul indicat de art. 974 Cod Civil, intrucat, potrivit art. 2.7.1 din Condițiile generale ale contractului de leasing, parte din despăgubirea care ar urma sa fie incasata de aceasta de la asigurător ar trebui ulterior sa fie virata utilizatorului. In cauza, aceste premise nu exista si acțiunea oblica a utilizatorului pentru plata despăgubirii datorate de utilizator este inadmisibila, intrucat, pârâta si-a exercitat dreptul de a culege despăgubirea si a chemat in judecata asigurătorul. Cererea de chemare in judecata face obiectul dosarului nr._/301/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, cu prim termen de judecata la data de 26.10.2012.
Cat timp nu a încasat nicio suma de la asigurator, solicitarea reclamantei
de a i se achita suma de 23.500 Euro este prematur formulata si nu are la baza un drept si respectiv un interes procesual născut. U. L. a chemat in judecata A. pentru recuperarea despăgubirii aferente furtului autoturismului. După soluționarea definitiva si irevocabila a litigiului cu A. si a încasării efective a sumei datorate cu titlu de despăgubiri, s-ar putea pune problema plătii către utilizator a unei parti din suma incasata de ea. Astfel, dreptul reclamantei de a culege parte din despăgubirea incasata de pârâtă, precum si interesul procesual de a promova o acțiune in acest sens, ar putea lua naștere numai ulterior momentului incasarii despăgubirii de către aceasta, iar orice acțiune anterioara, ca si cea care face obiectul prezentului dosar, urmează sa fie respinsa ca fiind lipsita de interes.
S-a menționat că suspendarea executării contractului este inadmisibilă și din perspectiva specificității contractului de leasing. Astfel, din perspectiva specificității modului de executare a obligațiilor părților, a interveni asupra cursului executării contractului prin suspendarea executării acestuia ar produce un dezechilibru major între prestațiile reciproce, ceea ce este inadmisibil. A acorda suspendarea executării contractului ar însemna a acorda doar utilizatorului posibilitatea să nu-și execute obligațiile, în timp ce obligația sa, esențială chiar pentru încheierea și derularea contractului, a fost executată încă de la momentul încheierii contractului. In aceste condiții, acordarea măsurii pe o perioada nedeterminată, nu s-ar putea efectua decât cu afectarea dreptului sau de a culege ratele de leasing, ceea ce în timp s-ar traduce într-un prejudiciu mult mai mare decât pretinsul prejudiciu pe care reclamanta intenționează să-l evite. Aceasta ar fi nevoia să achite ratele și dobânzile creditului obținut pentru finanțarea achiziționării mașinii.
A mai aratat ca reclamanta nu face dovada existentei prejudiciului solicitat a fi achitat de ea in solidar cu A. Asigurari in cuantum de 90.000 lei.
In drept, au fost invocate disp. art.115 C.pr.civ., art.274 C.pr.civ., art.974 C.civ. din 1864, Ordonanta 51/1997.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu inscrisuri.
Pârâta . SA a formulat intampinare, pe care a depus-o la dosar la 26.10.2012 prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata formulata de catre ., iar pe cale de exceptie a invocat exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
In motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamanta are calitate de utilizator al autoturismului marca BMW cu nr. de inmatriculare_ pe care il folosea in temeiul contractului de leasing financiar nr._/30.04.2009 încheiat cu parata din prezenta cauza S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. Conform acestui contract, pana la achitarea tuturor ratelor de leasing proprietatea aparținea acestei din urma societăți, numita in cadrul contractului-finanțator. D. urmare, singura persoana care putea sa formuleze cerere in pretenții impotriva societății sale era proprietarul U. L.. De altfel, pe rolul Judecătoriei Sector 3 exista o acțiune in pretenții in acest sens formulata de proprietar direct impotriva sa care face obiectul dosarului nr._/301/2012 cu termen de judecata tot la 26.10.2012. Aceasta societate, in calitate de proprietar al autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_ este cea care a incheiat contractul de asigurare nr._/26.05.2009 privind asigurarea de avarii si furt a autovehiculelor comercializate si nicidecum utilizatorul, iar beneficiarul poliței este tot aceasta societate.
De altfel, și în cuprinsul contractului de leasing nr._/2009, față de care societatea sa este terț, se prevede la art. 2.7. pct. 2.7.1. faptul că "Asiguratul și beneficiarul unic al Poliței de asigurare va fi in toate cazurile si in orice moment Finanțatorul" – S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. Așadar, prejudiciul produs prin furtul din data de 12/13.07.2012 al autoturismului marca BMW cu nr. de inmatriculare_ s-a inregistrat in patrimoniul U. L. – proprietarul autovehiculului – și nicidecum in cel al utilizatorului P. P., acesta neputand sa faca dovada vreunui prejudiciu atâta vreme cat avea doar drept de folosință asupra bunului. Față de aceste precizări s-a susținut că utilizatorul nu are calitatea permisă de lege de a formula acțiune direct impotriva asigurătorului si de a solicita despăgubiri in baza poliței nr._/26.05.2009.
De altfel, chiar reclamanta recunoaște în cererea de chemare în judecata faptul ca S.C. A. A. S.A. ar fi trebui sa plătească suma asigurata, in caz de furt, asiguratului S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A., conform capitol V -" Riscuri asigurate " art. 1.2. lit.e din condițiile de asigurare. F. de toate aceste aspecte, solicita admiterea excepției si respingerea cererii fata de S.C. ASIGURARE REASIGURARE A. S.A. ca fiind introdusa de o persoana fara calitate.
Pe fond, solicita respingerea cererii ca fiind netemeinica si nelegala. Pârâta A. a arătat că a deschis dosarul de dauna nr. BB1010CA010741 in care, pe baza înscrisurilor si informațiilor depuse/solicitate s-a concluzionat ca, potrivit clauzelor contractuale de asigurare: -nu poate achita despăgubiri pana nu este soluționata definitiv sentința penala in dosarul nr._ privind pe autorii furtului; dupa pronunțarea soluției de către Judecătoria Sector 5, întrucât asiguratul S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. nu s-a constituit parte civila împotriva autorilor furtului in cadrul acestui dosar, acesta nu are dreptul la despăgubirea cuvenita pana la limita sumei asigurate. A menționat ca, toate acestea au fost coroborate cu condițiile de asigurare prin care părțile au convenit cu putere de lege prin dispozițiile art. 7.3 din Capitolul XIV - „ Subrogarea si Regresul ca „ A. A. nu va plați despăgubirea pana la limita sumei reprezentând dreptul de regres, daca asiguratul renunța la dreptul de regres sau daca, din vina lui, exercitare acestui drept nu mai e posibila." In mod neîndoielnic, in aceasta situație, societatea sa nu isi poate exercita dreptul la regres impotriva autorilor identificati si condamnati pentru furtul autovehiculului prin sentinta penala 1027/2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 intrucat in dispozitivul acestei hotărâri s-a reținut obligarea "inculpaților D. Mihaita I., D. D., T. R. A. si P. E. in solidar la plata către partea civila S.C. P. P. SRL a sumei de 82.569,86 euro-echivalent in lei la data plații, reprezentând valoarea contractului de leasing financiar nr._/30.04.2009, contract încheiat intre S.C P. P. SRL si S.C U. L. CORPORATION IFN S.A." Or, in aceste condiții, S.C. ASIGURARE REASIGURARE A. S.A. este in imposibilitate de a-si exercita dreptul de regres contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Acest drept de regres se exercita in temeiul art.22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările din România prin subrogarea asigurătorului in drepturile asiguratului impotriva celor vinovați de producerea prejudiciului.In speța de fata, asiguratul este S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. si nu S.C. P. P. S.R.L. Inclusiv in contractul de leasing financiar nr._/30.04.2009 se menționează la art. 2.7. pct. 2.7.1. faptul ca " Asiguratul si beneficiarul unic al Poliței de asigurare va fi in toate cazurile si in orice moment Finanțatorul " —S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. Insa asiguratul (finanțatorul) U. L. a inteles sa nu se constituie parte civila in dosarul penal, renunțând astfel la dreptul de regres si lipsind societatea de asigurare de posibilitatea de a se subroga in acest drept pentru recuperea eventualei despăgubiri ce putea fi acordata. Prin urmare, atâta vreme cat asiguratul U. L. Corporation IFN S.A. nu s-a constituit parte civila in dosarul penal impotriva celor vinovați de furtul autoturismului marca BMW cu nr. de inmatriculare_, a renunțat la dreptul de regres care ar fi permis societății de asigurare sa recupere despăgubirile achitate acestuia in baza politei CASCO. Permițând utilizatorului S.C. P. P. SRL sa se constituie parte civila in dosarul penal a ales alta cale, respectiv aceea de a-si recupera prejudiciul produs prin disparitia furtului direct de la cei răspunzători de producerea pagubei — inculpații condamnați prin sentința penala nr. 1027/2011 pronunțata de Judecătoria Sectorului 5.
Din aceste motive, dosarul de dauna nr. BB1010CA010741 a fost respins, sens in care asiguratul a fost instiintat prin adresa nr. 2041/15.03.2012. Prin alegerea acestei cai, de a permite utilizatorului sa se constituie parte civila, U. a incalcat obligațiile instituite in sarcina sa prin contractului de asigurare prevăzute expres in condițiile care aveau putere de lege intre părțile semnatare. Incălcarea acestor obligații de către asigurat da dreptul asigurătorului de a respinge plata despagubirii intrucat: asiguratul U. nu a conservat dreptul de regres in care s-ar fi subrogat prin plata despăgubirii de către aceasta; asiguratul prin utilizator exercitând acțiunea civila in cadrul dosarului penal a renunțat la exercitarea acesteia in fata instanței civile.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 - 118 Cod. proc. Civ, Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările din România, clauzele contractului de asigurare facultativa nr._/26.05.2009 privind asigurarea de avarii si furt a autovehiculelor comercializate.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri.
Reclamanta ., la data de 07.12.2012, a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare a acțiunii introductive și a evaluat capătul de cerere privind obligarea paratei U. L. CORPORATION IFN S.A. la plata ratelor si primelor de asigurare CASCO si RCA la suma de 5000 lei, iar capătul de cerere privind incetarea contractului de leasing, la suma de 257.618,21 lei (echivalentul sumei de 57.509,20 EUR valoarea contractului de leasing). La aceeași dată, reclamanta a depus răspuns la excepțiile invocate prin întâmpinările formulate de pârâte, solicitând respingerea acestora.
Prin Sentința civilă nr._/299/2012, Judecătoria Sectorului 3 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta U. L. Corporation IFN SA prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Astfel, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19.02.2013 a fost înregistrat dosarul nr._ .
Prin încheierea de la 12.09.2013, în baza art. 244 alin.1 pct. 1 C.proc.civ., instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/301/2012.
Prin cererea depusă la 03.10.2014 reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, învederând faptul că dosarul nr._ a fost soluționat în mod definitiv și irevocabil prin Hotărârea 1270/28.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București. Totodată, reclamanta a menționat că, în temeiul dispozițiilor art. 246 C.proc.civ., renunță la drepturile și pretențiile formulate împotriva pârâtei U. L. Corporation IFN SA, respectiv dreptul de a solicita sumele încasate de la A. A. în temeiul Sentinței civile a Judecătoriei Sector 3 nr.1081/25.01.2013 sau orice altă diferență dintre valoarea despăgubirii încasate de Uniciredit de la A. și sumele datorate de reclamantă către U. L. în temeiul Contractului – cap. 2.1 al cererii; dreptul de a solicita pârâtei Uniciredit restituirea oricăror rate de leasing și prime de asigurare CASCO și RCA – cap.2.2 de cerere, dreptul de a solicita încetarea sau suspendarea contractului – cap. 2.3 de cerere, dreptul de a solicita daune materiale constând în dobânzi, costuri de închirieri auto achitate de reclamantă către terți, costuri cu asistența și reprezentarea juridică și/sau alte daune materiale evaluate de reclamantă la suma de 90.000 lei – cap. 3, dreptul de a solicita orice cheltuieli de judecată – cap.4 de cerere.
În temeiul art.247 C.proc.civ., reclamanta a menționat că renunță în mod total, expres, definitiv și irevocabil la judecata cererii de chemare în judecată incluzând toate capetele de cerere în ceea ce privește pe pârâta U. L. Corporation IFN SA.
În ceea ce privește ., reclamanta a arătat că înțelege să continue judecata în contradictoriu cu această pârâtă, apreciind că pretențiile sale împotriva pârâtei A. sunt întemeiate și fondate.
La 06.11.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei contract de tranzacție încheiat cu pârâta U. L. Corporation IFN SA
La 15.01.2015, prin Serviciul registratură, pârâta U. L. Corporation IFN SA a depus note scrise privind componența sumei de 200.113,56 lei datorate de reclamantă potrivit contractului de leasing și reținute de U. din despăgubirea încasată de la A. A..
La 21.01.2015 reclamanta a depus cerere precizatoare cu privire la capătul 3 de cerere, prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei A. A. la plata daunelor materiale în cuantum total de 34.885,59 lei, compusă din 9820 lei reprezentând chiria plătită pentru închirierea unui autoturism în vederea desfășurării activității, în condițiile în care autoturismul asigurat a fost furat, iar pârâta A. nu și-a îndeplinit obligația de a achita suma asigurată, și 25.065,59 lei reprezentând valoarea accesoriilor pentru ratele de leasing neachitate de reclamantă după data de 28.07.2010, data la care contractul de leasing ar fi încetat dacă pârâta A. A. și-ar fi îndeplinit obligația de a plăti suma asigurată.
Reclamanta a apreciat că, întrucât pârâta A. nu și-a îndeplinit obligația asumată la art. 46 din Condițiile de asigurare, respectiv de a plăti suma asigurată, sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii contractuale și anume: fapta ilicită, constând în neexecutarea obligației de plată a sumei asigurate, prejudiciul reprezentat de penalitățile de 25.065,59 lei calculate pentru ratele de leasing facturate și neachitate după data de 28.07.2010, dată la care contractul de leasing nu a încetat din culpa exclusivă a pârâtei A. plus 9820 lei reprezentând valoarea chiriei plătită pentru închirierea autoturismului, raportul de cauzalitate pe care reclamanta îl apreciază a fi fără echivoc, culpa pârâtei A. A. SA, constând în neachitarea sumei asigurate.
La 10.02.2015 pârâta Asigurare-Reasigurare A. SA a depus întâmpinare la cererea precizatoare formulată de reclamantă, prin care a apreciat că reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile contractuale stabilite și însușite de U. L. și A. SA prin contractul de asigurare nr._/26.05.2009, întrucât nu este parte în contract, plata primelor de asigurare nerezervându-i acest drept.
Cu privire la condițiile atragerii răspunderii contractuale, pârâta A. a arătat că până la achitarea tuturor ratelor de leasing, proprietatea autoturismului aparținea societății U., în calitate de finanțator. De asemenea, s-a arătat că, potrivit aceluiași contract, reclamanta, în calitate de utilizator, era obligată la plata ratelor de leasing pentru ca acest contract să aibă finalizare, respectiv transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului cu nr._, astfel că pentru neexecutarea acestei obligații contractuale nu poate fi sancționat terțul A. SA.
U. L., în calitate de proprietar al autoturismului a încheiat contractul de asigurare nr._/26.05.2009 privind asigurarea de avarii și furt, cu societatea A., ori nu reclamanta în calitate de utilizator, beneficiar al poliței de asigurare fiind U. L..
Mai mult, reclamanta s-a constituit parte civilă în dosarul penal_ în care Judecătoria Sector 5, prin sentința penală nr. 1027/11.07.2011, a reținut obligarea inculpaților, în solidar, la plata către partea civilă P. P. SRL a sumei de 82.569,86 euro echivalent în lei la data plății, reprezentând valoarea contractului de leasing financiar nr._/30.04.2009 încheiat cu U. L. Co. IFN SA.
Au fost subliniate dispozițiile art. 7.3 Capitolul XIV din contractul de asigurare potrivit cărora părțile au convenit ca „A. A. nu va plăti despăgubirea până la limita sumei reprezentând dreptul de regres, dacă asiguratul renunță la dreptul de regres sau dacă, din vina lui, exercitarea acestui drept nu mai e posibilă”. Față de cele arătate, pârâta a apreciat că nu putea exercita dreptul de regres împotriva autorilor identificați și condamnați pentru furtul autovehiculului prin sentința penală arătată, întrucât prin sentință s-a reținut obligarea inculpaților, în solidar, la plata către partea civilă .. Prin urmare, cât timp asiguratul U. L. Co. IFN SA nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal împotriva celor vinovați de furtul autoturismului, a renunțat la dreptul de regres care ar fi permis societății de asigurare să recupereze despăgubirile achitate acestuia în baza poliției CASCO. Permițând utilizatorului P. P. să se constituie parte civilă, a ales să-și recupereze prejudiciul produs prin furt direct de la cei răspunzători de producerea pagubei, respectiv inculpații condamnați. S-a menționat că cele arătate au reprezentat motivele în baza cărora a fost respins dosarul de daună în faza de soluționare amiabilă.
S-a apreciat că nu poate fi sancționată pârâta A. pentru neexecutarea obligației personale a reclamantei, atât timp cât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Cât privește contravaloarea chiriei pentru închirierea unui autoturism în vederea desfășurării activității solicitată de reclamantă, pârâta a arătat că societatea reclamantă a încheiat cu pârâta U. un contract de leasing ori nu un contract de comodat în scopul de a folosi autoturismul în vederea desfășurării activității, apreciind că invocarea motivului conform căruia utilizatorul a fost împiedicat să-și desfășoare activitatea nu este relevantă.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C.proc.civ., Legii nr. 136/1995, clauzele contractului de asigurare facultativă nr._/26.05.2009 și contractul de leasing nr._/2009.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în primul rând în raport cu excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta A. A. S.A. – conform art. 137 C.proc.civ. – instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată și o va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală, condiție a exercitării acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală activă presupune valorificarea de către titularul unei cereri a unui drept personal dedus judecății, iar întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
În speță, instanța apreciază că reclamanta are calitate procesuală activă, având în vedere calitatea sa de utilizator al autoturismului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare CASCO. În speță, reclamanta nu a pretins că ar avea calitatea de beneficiar al asigurării și că i s-ar cuveni indemnizația de despăgubire ca urmare a producerii riscului asigurat, ci și-a întemeiat cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta A. A. S.A. pe nerespectarea de către pârâtă a obligațiilor ce îi reveneau conform contractului de asigurare CASCO, susținând că această conduită a determinat producerea, în patrimoniul reclamantei, a unui prejudiciu reprezentat de penalitățile plătite de reclamantă către firma de leasing după data de 28.07.2010, dată la care contractul de leasing ar fi încetat dacă pârâta A. A. și-ar fi îndeplinit obligația de a plăti suma asigurată, și cheltuielile efectuate pentru închirierea unui alt autovehicul. Pentru motivele arătate, instanța consideră că reclamanta are calitate procesuală activă pentru exercitarea prezentei acțiuni prin care se tinde la obligarea pârâtei S.C. A. A. S.A. la plata unei sume de bani în temeiul izvorului direct: faptă ilicită (nerespectarea de către pârâtă a obligațiilor ce îi reveneau conform contractului de asigurare CASCO).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. P. P. S.R.L., în calitate de utilizator, și pârâta S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A., în calitate de finanțator, a fost încheiat Contractul de leasing financiar nr._/PINKPANT-1-001 (f. 9-25 dosar nr._/301/2012) având ca obiect autoturismul marca BMW, tip X6, cu nr. de înmatriculare_ .
Conform prevederilor art. 6 din Condițiile specifice ale Contractului de leasing financiar nr._/PINKPANT-1-001, părțile au convenit că bunurile care fac obiectul leasingului vor fi asigurate de către utilizator, prin încheierea unei polițe de asigurare împotriva oricăror și tuturor riscurilor (all risk insurance) cu A. ASIGURARI (societatea de asigurări), în conformitate cu prevederile CG. Utilizatorul împuternicește Finanțatorul să încheie și să semneze în numele și pe seama sa polița de asigurare în condițiile stabilite prin prezentul Contract de leasing financiar. Toate costurile asigurării bunurilor care fac obiectul leasingului, indiferent de tipul de asigurare (inclusiv, fără a se limita la asigurarea RCA) sunt în sarcina utilizatorului.
În aplicarea acestor prevederi, între U. L. Corporation IFN, în calitate de asigurat și beneficiar, și S.C. A. A. S.A., în calitate de asigurător, s-a încheiat contractul de asigurare facultativă de tip CASCO nr._/26.05.2009 pentru asigurarea CASCO a autovehiculului marca BMW, tip X6, având numărul de înmatriculare_ (f. 26-30 dosar nr._/301/2012), în polița de asigurare figurând S.C. P. P. S.R.L. în calitate de utilizator. Asiguratul și beneficiarul unic al poliței de asigurare este finanțatorul S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A., aspect ce rezultă atât din cuprinsul poliței CASCO, cât și din prevederile art. 2.7.1. din contractul de leasing încheiat între S.C. P. P. S.R.L. și S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A.
În cursul derulării contractului de asigurare, respectiv la data de 13.07.2010, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost dat dispărut de către reprezentantul utilizatorului S.C. P. P. S.R.L. și, la aceeași dată, a fost avizată și pârâta S.C. A. A. S.A., în calitate de asigurător CASCO. Prin notificarea nr. 2041/15.03.2012 (f. 122 dosar nr._/301/2012), S.C. A. A. S.A. a respins dosarul de daună deschis sub nr. BB1010CA010741 cu motivarea că asiguratul S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. nu s-a constituit parte civilă împotriva autorilor furtului, acțiune asimilată de asigurător cu renunțarea asiguratului la dreptul de regres.
Aceasta fiind situația de fapt, instanța constată că, urmare a încheierii Contractului de tranzacție autentificat sub nr. 2452/02.10.2014 de notar public I. A. E. din cadrul Societății Profesionale Notariale „Aequilibrium” (f. 60-67), reclamanta S.C. P. P. S.R.L. a formulat cerere de renunțare la drepturile deduse judecății în contradictoriu cu pârâta S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. (f. 133). Făcând aplicarea prevederilor art. 247 alin. 1 C.proc.civ., instanța va respinge, ca nefondată, cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, fără a mai analiza excepțiile invocate de aceasta.
În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. A. A. S.A., instanța reține că sunt neîntemeiate apărările pârâtei S.C. A. A. S.A. în sensul că, întrucât asiguratul S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. nu s-a constituit parte civilă împotriva autorilor furtului în cadrul procesului penal, acesta nu ar avea dreptul la despăgubirea cuvenită până la limita sumei asigurate și că, permițând utilizatorului S.C. P. P. S.R.L. să se constituie parte civilă în dosarul penal, a ales altă cale, respectiv aceea de a-și recupera prejudiciul produs prin dispariția autovehiculului direct de la cei răspunzători de producerea pagubei (autorii furtului), renunțând la exercitarea acțiunii civile în fața instanței civile. Astfel, prin sentința civilă nr. 1081/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012 (având ca obiect cererea formulată de S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. A. S.A. prin care a solicitat obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor datorate în baza poliței de asigurare facultativă Casco nr. nr._/26.05.2009), rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, instanța a reținut că susținerile pârâtei în sensul că este îndreptățită să refuze plata despăgubirii sunt neîntemeiate și a obligat pârâta să plătească către S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. suma de 252.010,42 lei reprezentând echivalentul în lei al sumei de 56.535 euro cu titlu de despăgubiri, precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data de 29.07.2010. Prin această sentință, instanța a reținut că data de la care pârâta S.C. A. A. S.A. era obligată să achite despăgubirea este 28.07.2010 întrucât, potrivit dispozițiilor pct. 46 din condițiile generale ale contractului de asigurare, reclamanta era obligată să plătească despăgubirea în termen de 15 zile de la prezentarea ultimului document solicitat asiguratului, iar în cauză pârâta nu a făcut dovada solicitării vreunui document după avizarea daunei din data de 13.07.2010.
Potrivit art. 2.7.2 din Condițiile generale ale contractului de leasing nr._/PINKPANT-1-001, în caz de daună totală a bunurilor ce formează obiectul leasingului, Contractul de leasing financiar poate înceta în momentul creditării contului bancar al finanțatorului de către asigurător cu suma asigurată sau contravaloarea despăgubirii, dacă părțile implicate nu au convenit altfel. Până la încetarea Contractului de leasing financiar în acest mod, obligațiile de plată ale utilizatorului rămân pe deplin valabile. În termen de 30 de zile de la plata de către asigurător a sumelor cuvenite cu titlu de despăgubiri către finanțator, finanțatorul va remite utilizatorului, dacă este cazul, diferența dintre despăgubirea încasată și orice sume datorate de utilizator conform Contractului de leasing financiar. Cuantumul sumei care se va restitui se va determina în Actul adițional de încetare a Contractului de leasing financiar. De asemenea, conform art. 4.3 din Contractul de leasing financiar, în cazul în care obiectul leasingului este distrus în totalitate, pierdut, furat sau sechestrat fără șanse de recuperare devin aplicabile prevederile secțiunii 2.7.2, iar Contractul de leasing financiar încetează.
În cauză, nu se contestă modul de calcul al sumei de_,59 lei pretinsă de reclamantă cu titlul de accesorii pentru ratele de leasing neachitate de reclamantă după data de 28.07.2010, (data la care contractul de leasing ar fi încetat dacă pârâta A. A. și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător obligația de a plăti suma asigurată), aspectul în divergență fiind caracterul întemeiat sau nu al pretențiilor formulate de reclamantă.
Prin prisma prevederilor art. 6 din Condițiile specifice ale Contractului de leasing financiar (prin care părțile au convenit că bunurile care fac obiectul leasingului vor fi asigurate de către utilizator, prin încheierea unei polițe de asigurare împotriva oricăror și tuturor riscurilor (all risk insurance) cu A. ASIGURARI (societatea de asigurări), în conformitate cu prevederile CG. Utilizatorul împuternicește Finanțatorul să încheie și să semneze în numele și pe seama sa polița de asigurare în condițiile stabilite prin prezentul Contract de leasing financiar. Toate costurile asigurării bunurilor care fac obiectul leasingului, indiferent de tipul de asigurare (inclusiv, fără a se limita la asigurarea RCA) sunt în sarcina utilizatorului.) susținerile pârâtei S.C. A. A. S.A. în sensul că reclamanta este complet străină de raporturile născute din contractul de asigurare facultativă Casco apar ca vădit neîntemeiate.
Nerespectarea de către pârâta S.C. A. A. S.A. a obligațiilor ce îi reveneau în temeiul contractului de asigurare facultativă Casco (conduită culpabilă constatată de către o instanță prin sentința civilă nr. 1081/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012 care se bucură de putere de lucru judecat) echivalează cu săvârșirea unei fapte ilicite în ceea ce o privește pe reclamanta S.C. P. P. S.R.L. care, din cauza neachitării la timp de către asigurătorul Casco a despăgubirii cuvenite finanțatorului ca urmare a producerii riscului asigurat, nu a putut beneficia de încetarea contractului de leasing la data de 28.07.2010 (scadența obligației de plată a despăgubirii de către asigurător), fiind ținut să achite în continuare ratele de leasing.
Sunt neîntemeiate susținerile pârâtei în sensul că nu există legătură de cauzalitate între conduita sa și prejudiciul constând în plata penalităților de întârziere de către reclamantă finanțatorului. Astfel, în cazul în care pârâta S.C. A. A. S.A. și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător obligația de a plăti suma asigurată, contractul de leasing ar fi încetat la data de 28.07.2010, astfel încât reclamanta S.C. P. P. S.R.L. nu ar mai fi fost ținută la plata în continuare a ratelor de leasing (pe care le-a putut achita până în februarie 2012), iar S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. nu ar mai fi calculat penalități de întârziere aferente facturilor emise după data de 28.07.2010.
Nu prezintă relevanță în speță împrejurarea că autorii furtului autoturismului au fost obligați să despăgubească reclamanta cu valoarea contractului de leasing, întrucât respectiva despăgubire nu cuprinde și sumele plătite de reclamantă cu titlul de penalități de întârziere.
Pe cale de consecință, instanța apreciază întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei S.C. A. A. S.A. la plata sumei de_,59 lei reprezentând valoarea accesoriilor pentru ratele de leasing neachitate de reclamantă după data de 28.07.2010, data la care contractul de leasing ar fi încetat dacă pârâta A. A. și-ar fi îndeplinit obligația de a plăti suma asigurată.
Însă, instanța apreciază neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei S.C. A. A. S.A. la plata sumei de 9820 lei reprezentând contravaloarea închirierii unui autoturism în vederea desfășurării activității. În susținerea cererii de obligare a pârâtei S.C. A. A. S.A. la plata cheltuielilor efectuate pentru închirierea unui autovehicul, reclamanta a depus Contractul de închiriere nr. 28/01.12.2011 (f. 170-172 dosar nr._/301/2012) și factura nr. 50/04.12.2011 în valoare de 9820 lei emisă în baza acestuia (f. 173 dosar nr._/301/2012).
Pe de o parte, instanța constată că la data de 08.09.2011 reclamanta a încheiat un nou contract de leasing (cu societatea NBG L. IFN S.A.) având ca obiect un autoturism Peugeot 207, neexistând legătură de cauzalitate între fapta pârâtei S.C. A. A. S.A. și sumele plătite pentru închirierea unui alt autoturism în decembrie 2011.
Pe de altă parte, prin sumele restituite de S.C. U. L. Corporation IFN S.A. și prin obligarea pârâtei S.C. A. A. S.A. la plata sumei de_,59 lei reprezentând accesorii pentru ratele de leasing neachitate de reclamantă după data de 28.07.2010, prejudiciul suferit de reclamantă este integral acoperit, închirierea unui autoturism în decembrie 2011 nefiind consecința neexecutării corespunzătoare de către asigurător a obligațiilor decurgând din contractul de asigurare Casco, cu atât mai mult cu cât reclamanta încheiase un nou contract de leasing încă din data de 08.09.2011, astfel cum s-a arătat anterior.
În conformitate cu art. 274 C.proc.civ., constatând culpa procesuală a pârâtei S.C. A. A. S.A. în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1618,62 lei reprezentând: 1613,62 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar aferente pretențiilor admise, calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997 și OG nr. 32/1995.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamantă referitoare la plata onorariului de avocat de către pârâtă, instanța reține că aceste cheltuieli se acordă numai în măsura în care au fost dovedite. În acest sens, analizând actele dosarului, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada efectuării altor cheltuieli ocazionate de prezentul litigiu în afară de plata taxei de timbru, astfel încât cererea va fi admisă în parte, pârâta urmând a fi obligată, așa cum s-a arătat anterior, doar la plata sumei de 1618,62 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta S.C. A. A. S.A.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta S.C. P. P. S.R.L. cu sediul ales în București, .. 36, ., ., și sediul în M., ., jud.C. în contradictoriu cu pârâta S.C. U. L. Corporation IFN S.A cu sediul în București, .. 25, sector 1.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. P. P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. A. S.A cu sediul în București, .. 3, ., sector 3.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de_,59 lei reprezentând daune materiale.
Respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1618,62 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red.ICH/Tehnored.ICH, ES/06.10.2015
Printat – 2 exemplare
Comunicări - 4
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5443/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Întoarcere executare. Sentința nr. 5614/2015. Judecătoria... → |
|---|
