Pretenţii. Sentința nr. 5584/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5584/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 5584/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 5584/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE - P. P.
GREFIER - D. V.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA ȘI MONITORIZAREA ACHIZIȚIILOR PUBLICE și pe pârâții T. C. și C. E. Ș. D., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 05.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea la data de 12.03.2015, la data de 19.03.2015 si apoi pentru astazi, data de 26.03.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA ȘI MONITORIZAREA ACHIZIȚIILOR PUBLICE a solicitat obligarea pârâților T. C. și C. E. Ș. D. la plata, fiecare, a sumei de 1.827 lei, rezultată din angajarea, ordonanțarea și plata nelegală a unor cheltuieli fără prevederi bugetare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma acțiunii privind ”Auditul financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat pe anul 2011 la ANRMAP”, Curtea de Conturi a emis procesul-verbal de constatare din data de 31.12.2011 și Decizia nr. 2/15.01.2013, prin care a dispus o . măsuri, printre care, la pct. II.7, stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de angajarea și plata nelegală în anul 2011 a unor cheltuieli reprezentând masa servită pentru un număr de 90 persoane, cu ocazia specializării personalului ANRMAP în vederea obținerii calității de expert achiziții publice, cheltuială ce nu avea legătură cu activitatea entității; recuperarea prejudiciului stabilit de la persoanele care se fac răspunzătoare, inclusiv a dobânzilor aferente; virarea la bugetul statului a sumelor recuperate de la persoanele care se fac răspunzătoare, inclusiv a dobânzilor aferente.
De asemenea, prin procesul-verbal de constatare, la pct. 4.1.2., auditorii publici externi ai Curții de Conturi au constatat că persoanele cu atribuții în domeniul în care s-au constatat deficiențele sunt T. C., președinte ANRMAP, care, potrivit prevederilor art. 22 alin. 2 lit. c din Legea nr. 500/2002, răspundea de utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni și care a aprobat efectuarea de cheltuieli neautorizate prin dispoziții legale; C. E., secretar general, care a vizat documentele privind desfășurarea cursului și utilizarea fondurilor fără bază legală și G. R., director la Direcția Economică, Administrativă și Achiziții, care, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare, răspundea de verificarea permanentă a respectării disciplinei bugetare și financiare prin exercitarea controlului preventiv asupra operațiunilor patrimoniale ale autorității privind încheierea de contracte, efectuarea de comenzi pentru executarea de lucrări, prestarea de servicii, reparații, achiziționarea de materiale, obiecte de inventar și mijloace fixe.
Prin Încheierea nr. 21/04.03.2013, Curtea de Conturi a respins contestația formulată de ANRMAP, iar ulterior, prin sent. civ. nr. 3818/03.12.2013, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a menținut măsura referitoare la recuperarea prejudiciului cauzat de angajarea și plata nelegală în anul 2011 a unor cheltuieli reprezentând masa servită.
Conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legi bugetare anuale, iar conform alin. 2, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. 1 și nici angajată și efectuată din aceste bugete dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
De asemenea, conform art. 22 alin. 2 lit. c din aceeași lege, ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de angajarea și utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare, obligațiile acestora fiind detaliate în cuprinsul Ordinului Finanțelor Publice nr. 1792/2002, pct. 1 și 3.
Reclamanta a mai arătat că, potrivit art. 37 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
Astfel, măsura dispusă la pct. II.7 din decizia nr. 2/15.01.2013 trebuie aplicată de către reclamantă, care a solicitat . SRL detalierea facturii nr. 97/22.11.2011 (referitoare la suma aferentă asigurării mesei pentru cele 90 persoane) și a procedat la calcularea cuantumului prejudiciului creat în bugetul instituției, rezultând suma de 5.481 lei, incluzând dobânda, respectiv 1.827 lei de recuperat de la fiecare dintre persoanele responsabile.
De asemenea, reclamanta a apreciat că fapta pârâților, constând în angajarea și plata nelegală în anul 2011 a unor cheltuieli reprezentând masa servită pentru un număr de 90 persoane atrage răspunderea civilă delictuală potrivit dispozițiilor art. 1349 alin. 1 și 2 C. civ.
Astfel, răspunderea civilă a funcționarului public reprezintă o răspundere pentru fapta proprie și poate fi angajată pe cale administrativă, conform procedurii instituite prin dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999, prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare ori prin asumarea de către funcționarul public a unui angajament de plată (în cazul în care persoana respectivă mai are calitatea de funcționar public) și pe cale judiciară, printr-o acțiune promovată împotriva funcționarului public care, la data constatării pretinsului prejudiciu, nu mai avea calitatea de funcționar public, în baza prevederilor Codului civil în materia răspunderii civile delictuale, aplicabilă pârâților în cauză.
În ceea ce o privește pe pârâta T. C., reclamanta a învederat și dispozițiile art. 5 din Legea nr. 115/1999, privind responsabilitatea ministerială, potrivit căruia, pe lângă răspunderea politică, membri Guvernului pot răspunde și civil, contravențional, disciplinar sau penal, după caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, în măsura în care prezenta lege nu cuprinde dispoziții derogatorii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2 și art. 1357 alin. 1 C. civ., art. 5 din Legea nr. 115/1999.
Pârâții au formulat întâmpinări, cu același conținut, prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
Ambii pârâți au arătat că cercetarea administrativă efectuată de către reclamantă s-a efectuat în mod nelegal, deoarece aceștia nu au fost citați, iar reclamanta nu a făcut decât să își însușească aprecierile reprezentanților Curții de Conturi, rolul comisiei de disciplină și al cercetării disciplinare fiind unul pur formal.
De asemenea, pârâții au invocat faptul că Decizia Curții de Conturi nu le este opozabilă, eventualele constatări și obligații fiind instituite strict în sarcina reclamantei, iar procesul-verbal încheiat nu stabilește în niciun mod vinovăția acestora, care au fost indicați ca fiind ”persoanele cu atribuții în domeniul în care s-au constatat deficiențele”, iar nu persoanele vinovate de săvârșirea prezumatei fapte ilicite.
În plus, nu există dovezi în concret care să ateste faptul că ar fi fost efectuate cheltuieli nelegale, având în vedere că, contractul în baza căruia au fost făcute cheltuielile apreciate de reclamantă ca fiind nelegale este un act administrativ care se bucură de toate consecințele ce decurg din acest fapt, printre care și prezumția de legalitate, iar nelegalitatea contractului trebuie să facă obiectul unei contestații în baza Legii contenciosului administrativ.
Ca urmare, pârâții au apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile existenței faptei ilicite și a prejudiciului pentru a fi antrenată răspunderea lor civilă delictuală, având în vedere că nu există nici dovezi privind modalitatea de calcul a sumelor imputate.
În plus, în ceea ce o privește, pârâta T. C. a învederat faptul că nu a deținut și nu deține calitatea de funcționar public.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile din cererea introductivă.
În dovedirea cererii, respectiv în apărare, instanța a încuviințat pentru reclamantă și pârâți administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2/15.01.2013 (f. 12-38) a Curții de Conturi, emisă ca urmare a Raportului de audit financiar încheiat pentru anul 2011 la reclamantă (f. 39-45), s-a dispus, la punctul II.7, ca stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de angajarea și plata nelegală în anul 2011 a unor cheltuieli reprezentând masa servită pentru un număr de 90 persoane, cu ocazia specializării personalului ANRMAP în vederea obținerii calității de expert achiziții publice, cheltuială ce nu avea legătură cu activitatea entității; recuperarea prejudiciului stabilit de la persoanele care se fac răspunzătoare, inclusiv a dobânzilor aferente; virarea la bugetul statului a sumelor recuperate de la persoanele care se fac răspunzătoare, inclusiv a dobânzilor aferente.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Conturi a avut în vedere constatările de la pct. 4.1.2. din Raportul de audit financiar sus-menționat, în sensul angajării, ordonanțării și plății nelegale a unor cheltuieli fără prevederi bugetare reprezentând masă servită pentru un număr de 90 de persoane, în sumă estimativă de 6.000 lei, cu ocazia specializării personalului ANRMAP în vederea obținerii calității de expert achiziții publice.
De asemenea, s-a mai constatat că persoanele cu atribuții în domeniul în care au fost constatate deficiențele sunt T. C., președinte ANRMAP, care, potrivit prevederilor art. 22 alin. 2 lit. c din Legea nr. 500/2002, răspundea de utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni și care a aprobat efectuarea de cheltuieli neautorizate prin dispoziții legale; C. E., secretar general, care a vizat documentele privind desfășurarea cursului și utilizarea fondurilor fără bază legală și G. R., director la Direcția Economică, Administrativă și Achiziții, care, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare, răspundea de verificarea permanentă a respectării disciplinei bugetare și financiare prin exercitarea controlului preventiv asupra operațiunilor patrimoniale ale autorității privind încheierea de contracte, efectuarea de comenzi pentru executarea de lucrări, prestarea de servicii, reparații, achiziționarea de materiale, obiecte de inventar și mijloace fixe.
Măsurile dispuse de către Curtea de Conturi au fost contestate conform legii de către reclamantă, însă, prin sent. civ. nr. 3818/03.12.2013 pronunțată în dos. nr._ de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (f. 46-75), contestația reclamantei cu privire la aspectele care fac obiectul prezentei cauze a fost respinsă, constatându-se legalitatea măsurii luată la pct. II.7 din Decizia nr. 2/15.01.2013 a Curții de Conturi.
În plus, în considerentele sentinței se menționează expres că prețul contractului încheiat cu . SRL pentru închiriere sală, inclusiv sonorizare și masă servită pentru un număr de 90 persoane a fost în cuantum de 5.081 lei + TVA și că aceste cheltuieli sunt nelegale, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2, respectiv art. 4 din OG nr. 80/2001 (f. 74).
D. urmare, instanța constată că, în speță, este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în baza art. 1357 și urm. C. civ., aceasta constând tocmai în aprobarea și avizarea acestor cheltuieli, constatate ca fiind nelegale, printr-o hotărâre definitivă, deci cu putere de lucru judecat, de către Curtea de Apel București, prin sentința sus-menționată.
De asemenea, este îndeplinită și condiția existenței unui prejudiciu determinat, născut și actual, având în vedere că s-a reținut deja de către Curtea de Apel că suma achitată nelegal a fost, conform contractului încheiat cu . SRL, de 5.081 lei + TVA, aceasta fiind calculată apoi de către reclamantă, conform dispoziției Curții de Conturi dată prin decizia sus-menționată și menținută de către instanță, la suma de 5.481 lei, incluzând și dobânda legală pentru perioada 29.11._14 (f. 81), pe care instanța o apreciază că trebuie inclusă în prejudiciul suferit, având caracterul daunelor-interese compensatorii (art. 1385 alin. 3 C. civ.) și fiind datorată de la data producerii prejudiciului, respectiv a săvârșirii faptei culpabile (art. 1381 alin. 2 C. civ.).
Instanța apreciază ca fiind corect calculul efectuat, având în vedere și faptul că, deși contestat de către ambii pârâți, aceștia nu au propus o altă modalitate de calcul și nici nu au adus justificări cu privire la criticile făcute.
De asemenea, instanța reține ca fiind îndeplinită și condiția existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat, aceasta rezultând din constatările Curții de Conturi, menținute de către Curtea de apel prin sentința pronunțată.
În ceea ce privește condiția existenței culpei în săvârșirea faptei ilicite, instanța constată, în primul rând, că Nota justificativă nr._/20.10.2011 (f. 76), privind selectarea achiziției directe de servicii pentru evenimente (în speță, evenimentul care a făcut obiectul controlului Curții de Conturi de la pct. 4.1.2. din Raportul de audit), a fost avizată de către pârâtul C. E., în calitate de secretar general și aprobată de către pârâta T. C., în calitate de președinte al ANRMAP.
Instanța reține că ambii pârâți aveau, la data aprobării, respectiv avizării Notei justificative, deci a cheltuielilor constatate ca fiind nelegale de către Curtea de Apel, atribuții în acest sens, precum și obligația de a verifica cheltuielile respective, atât în privința necesității suportării lor, precum și a legalității acestor. De asemenea, instanța observă că aceștia nu au invocat și nici nu au dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere pentru aprobarea/avizarea unor cheltuieli bugetare nelegale.
În ceea ce privește temeiul legal al răspunderii, instanța are în vedere aspectul că, la data avizării cheltuielilor, pârâtul C. E. avea calitatea de funcționar public și răspundea pentru prejudiciile provocate în exercitarea funcției sale conform Legii nr. 188/1999, iar pârâta T. C. avea, la data aprobării acelorași cheltuieli, calitatea de Președinte al ANRMAP, astfel că răspundea în conformitate cu Legea nr. 155/1999.
Întrucât ambii pârâți nu mai aveau, la data sesizării instanței în prezenta cauză, calitățile sus-menționate și reținând culpa acestora pentru motivele prezentate mai sus, instanța constată întemeiată cererea reclamantei, de antrenare a răspunderii civile delictuale a acestora în baza dreptului comun, respectiv art. 1357 și urm. C. civ., precum și solicitarea de a răspunde fiecare, în mod egal, pentru prejudiciul cauzat (avându-se în vedere același cuantum de contribuție la producerea prejudiciului și de către numita G. R., în calitatea sa de director al Direcției economice administrative și achiziții publice din cadrul ANRMAP), neputându-se determina un alt procent de contribuție la producerea prejudiciului, altul decât 1/3 pentru fiecare persoană răspunzătoare.
Ca urmare, instanța va admite cererea reclamantei și îi va obliga pe fiecare dintre pârâți la plata către aceasta a sumei de 1.827 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu și dobândă legală aferentă, calculată pentru perioada 29.11._14.
De asemenea, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind pe reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA ȘI MONITORIZAREA ACHIZIȚIILOR PUBLICE, identificată prin C._, cu sediul in sector 1, București, .. 38, . pârâții T. C., identificată prin CNP_, cu domiciliul in sector 4, București, Calea Văcărești nr. 220-224, ., . E. Ș. D., identificat prin CNP_, cu domiciliul in sector 5, București, ., ., ..
Obligă pe fiecare dintre pârâți la plata către reclamantă a sumei de 1.827 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu și dobânda legală aferentă, calculată pentru perioada 29.11._14.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru grefier promovat la Tribunalul București,
semnează Grefierul Șef
Red. PP
Tehnored. PP/DV
5 ex./17.09.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5633/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 5617/2015. Judecătoria... → |
|---|
