Revendicare imobiliară. Hotărâre din 21-05-2015, Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 9624/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SETINȚA CIVILĂ Nr. 9624/2015
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: P. M.
Grefier: R. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții A. M. D. I., B. L. G. și pe pârâții O. M., O. M., P. M. BUCURESTI PRIN PRIMARGENERAL, având ca obiect
revendicare imobiliară.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.05.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 10.09.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr_/299/2013, reclamanții A. M. D. I. și B. L. au chemat in judecata pe paratii O. M. și O. M. și PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1958/10.01.2001 având ca obiect imobilul din ., mansardă, . și să îi oblige pe pârâții persoane fizice să le lase în deplină proprietate și posesie apartamentul amintit.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâții au cumpărat de la Primăria M. București prin . apartamentul nr 5 de la mansarda imobilului din ., conform contractului de vânzare-cumpărare nr 1958/10.01.2011; după apariția Legii 10/2001 reclamanții au formulat notificarea nr 191/21.05.2001, soluționată doar în parte, ca efect al promovării unei acțiuni în justiție prin care au solicitat, în contradictoriu cu Municipiul București și Primăria M. București, restituirea apartamentelor rămase nevândute de către stat chiriașilor, procedură finalizată prin sentința civilă 1761/18.11.2010, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului S-a mai menționat că, prin Dispoziția nr_/20.02.2013 a Primarului General al M. București s-a dispus restituirea în natură în proprietatea reclamanților a apartamentelor situate în imobilul din ., Sector 1, care fac obiectul contractelor de închiriere nr_/1999, nr_/2003, garajul ce face obiectul contractului de închiriere nr 2409/1999, precum și cotele de teren aferente acestor părți din construcție.
Reclamanții au arătat că, cu ocazia îndeplinirii formalităților în vederea deschiderii de rol fiscal pentru apartamentele și garajul enumerate anterior, le-a fost adus la cunoștință de către funcționarii DITL Sector 1 faptul că sunt scutiți de plata impozitelor, întrucât imobilul situat în ., Sector 1, este încadrat în clasa monumentelor istorice, la poziția 1726.
S-a mai susținut că, potrivit disp. art 10 din Legea 112/1995, sunt exceptate de la vânzare apartamentele care, la data intrării în vigoare a legii, beneficiază de dotări speciale, precum și locuințele care au avut destinația de case de oaspeți, de protocol, cele declarate monumente istorice și din patrimoniul național. De asemenea, reclamanții au subliniat că potrivit art 11 din aceeași lege, actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor art 9 alin 6 și ale art 10 sunt lovite de nulitate absolută.
Reclamanții au mai arătat că, dat fiind că părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită cu desconsiderarea normelor de ordine publică, înstrăinând un imobil încadrat în categoria monumentelor istorice, nulitatea contractului astfel încheiat a operat de drept.
În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, reclamanții au apreciat că titlul lor de proprietate este mai caracterizat decât al pârâților, având în vedere că aceștia au dobândit de la un neproprietar; pârâții au dobândit apartamentul a cărui revendicare se solicită prin vânzare-cumpărare de la Statul Român, prin contractul nr 1958/10.01.2011, care este nul absolut.
În drept, au fost invocate disp. art 563 NCC.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri (f 7-43).
Pârâții O. M. și O. M. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat pe capătul doi al cererii, privind revendicarea, iar pe primul capăt de cerere au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune; pe fond, s-a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr._/03.07.2014, pronunțată în dosarul nr._/299/2013, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr 1958/10.01.2001, fiind respins acest capăt de cerere, ca prescris, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți pe capătul doi al cererii de chemare în judecată; totodată, s-a dispus disjungerea capătul de cerere privind obligarea pârâților persoane fizice să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentul nr 5 din ., mansardă, Sector 1 și s-a dispus formarea unui nou dosar, respectiv dosarul nr._ .
La termenul de judecată din data de 25.09.2014 instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în temeiul art.413 alin.1 NCPC până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/299/2013.
La data de 19.02.2015 reclamanta B. L. G. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol (f 57), arătând că sentința pronunțată în dosarul nr._/299/2013 a rămas definitivă la data de 29.08.2014 întrucât nu s-a formulat apel împotriva sentinței civile nr_/03.07.2014. Totodată, reclamanta a menționat că, întrucât încheierea prin care s-a pronunțat respingerea autorității de lucru judecat este una interlocutorie, iar instanța nu poate reveni asupra acestei soluții, se impune continuarea judecății sub acest aspect, analizându-se astfel titlurile exhibate de părți prin raportare la considerentele tuturor principiilor statuate de către CEDO în materie, ce converg spre soluția potrivit căreia în situația în care ambele părți se prevalează de un bun în sensul Convenției, prevalează titlul fostului proprietar, împotriva căruia statul a exercitat o expropriere ilegală.
Prin cererea depusă la data de 01.04.2015 pârâții au invocat excepția perimării acțiunii.
Prin încheierea de la data de 02.04.2015 instanța a respins excepția perimării cererii, ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse la fila 67 dosar, dispunând repunerea pe rol a cauzei.
La termenul de judecată de la data de 14.05.2015 instanța a pus în discuție calificarea susținerilor din cererea de repunere a cauzei pe rol în sensul că se solicită analizarea titlurilor exhibate de părți prin raportare la principiile CEDO, ambele părți prevalându-se de un bun, ca reprezentând sau nu o modificare a cererii de chemare în judecată, calificându-le ca fiind o cerere modificatoare, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acel termen.
La același termen de judecată, la interpelarea instanței, pârâții au arătat că sunt de acord cu primirea cererii modificatoare, instanța invocând din oficiu, față de cererea modificatoare, excepția autorității de lucru judecat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, deliberând cu prioritate asupra excepției invocate, conform art 248 NCPC, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr_/299/2013, reclamanții A. Micea D. I. și B. L. G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții O. M., O. M. și Primăria M. București prin primarul general, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr 1958/10.01.2001 încheiat de pârâți cu privire la imobilul din ., mansardă, . și obligarea pârâtului persoană fizică să lase în deplină proprietate și posesie apartamentul menționat.
Prin răspunsul la întâmpinare (f 162 dosar nr_/299/2013), cât și în fața instanței, la termenul de judecată de la data de 26.06.2014, reclamanții au arătat că solicită a se dispune restituirea posesiei asupra apartamentului menționat anterior ca o consecință a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr_/03.07.2014, pronunțată în dosarul nr_/299/2013, definitivă prin neapelare, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr 1958/10.01.2001, fiind respins acest capăt de cerere, ca prescris și a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți pe capătul doi al cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că în cadrul dosarului nr_ a fost soluționat capătul de cerere privind revendicarea prin compararea titlurilor părților, pornindu-se de la premisa validității acestora, în timp ce în dosarul nr_/299/2013 s-a solicitat a se dispune restituirea posesiei asupra apartamentului nr 5 situat în ., mansardă, Sector 1, ca o consecință a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Totodată, s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind obligarea pârâților persoane fizice să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentul nr 5 din ., mansardă, Sector 1 și s-a dispus formarea unui nou dosar, respectiv dosarul nr._, ce a fost suspendat până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/299/2013.
La termenul de judecată de la data de 14.05.2015 instanța a calificat susținerile din cererea de repunere a cauzei pe rol în sensul că se solicită analizarea titlurilor exhibate de părți prin raportare la principiile CEDO, ambele părți prevalându-se de un bun, ca fiind o cerere modificatoare.
În aceste condiții, la același termen de judecată instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat (față de Decizia 732/14.02.2013).
Potrivit art 430 alin 1 NCPC, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Prin urmare, pentru a stabili în ce măsură există autoritate de lucru judecat în prezenta cauză față de Decizia 732/14.02.2013, pronunțată de ÎCCJ în dosarul_, este necesar a se verifica tripla identitate cu privire la părți, obiect și cauză.
Se constată astfel de către instanță, sub aspectul identității de părți, că atat reclamanții, cat si pârâții din prezenta cauza se regasesc in aceeasi calitate în acțiunea ce a făcut obiectul dosaruluinr_ (f 145-152 dosar); totodată, în ambele dosare s-a solicitat obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în ., mansardă, ..
Referitor la identitatea de cauză – reprezentată de instituția, categoria juridică sau principiul de drept substanțial pe care reclamanta își întemeiază pretenția – ceea ce interesează este nu numai regula de drept, ci și împrejurările de fapt datorită cărora regula respectivă se aplică în speță. Art 194 NCPC prevede că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată trebuie să se arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, deci cauza reprezintă situația de fapt calificată juridic. În speță, faptul că cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr_ a fost întemeiată pe disp art 480 C.civ, iar în sprijinul cererii ce face obiectul prezentului dosar au fost invocate disp art 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu determină lipsa identității de cauză, reclamanții urmărind ocrotirea aceluiași drept subiectiv, respectiv dreptul de proprietate. De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat, prin Decizia nr 732/14.02.2013, susținerile reclamanților și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții EDO. Ca atare, instanța reține că statuându-se, prin decizia arătată, asupra comparării titurilor prezentate de părți, în urma dezbaterilor contradictorii, nu este posibil ca într-o cerere ulterioară să fie repusă în discuție această chestiune, fără a se ajunge la contestarea celor statuate prin hotărârea anterioară, cu autoritate de lucru judecat.
Totodată, în ceea ce privește aserțiunea din cuprinsul cererii de repunere a cauzei pe rol în sensul că, întrucât încheierea prin care a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat este interlocutorie, instanța nu poate reveni asupra acesteia, se reține că, în analiza excepției autorității de lucru judecat în dosarul nr_/299/2013, instanța s-a raportat la neîntrunirea condiției privind identitatea de cauză- solicitarea reclamanților fiind aceea de obligare a pârâților la a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul ca o consecință a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la respectivul imobil; or, prin cererea de repunere a cauzei pe rol reclamanții au modificat cauza capătului de cerere privind revendicarea, solicitând compararea titlurilor părților prin raportare la principiile statuate de Curtea EDO în materia proprietății, astfel încât, raportat la această modificare, în speță devine incidentă excepția autorității de lucru judecat.
Pentru considerentele mai sus expuse, întrucât există identitate de părți, obiect și cauză, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de instanță cu privire la cererea ce face obiectul dosarului nr_, astfel cum a fost modificată, și va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții O., întrucât operează autoritatea de lucru judecat față de Decizia nr 732/14.02.2013, pronunțată în dosarul nr_ .
Văzând și disp art 451, 453 NCpc, precum și culpa procesuală a reclamanților, îi va obliga pe aceștia la plata către pârâții O. M. și O. M. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată raportat la cererea modificatoare.
Respinge cererea formulată de reclamanții A. M. D. I., B. L. G., ambii cu domiciliul în București, .. 2, ., . sector 1, în contradictoriu cu pârâții O. M., O. M., ambii domiciliați în București, ., . sector 1, astfel cum a fost modificată, pentru autoritate de lucru judecat.
Obligă reclamanții la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
7ex/ 30.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9635/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9184/2015. Judecătoria... → |
|---|
