Revendicare mobiliară. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 24017/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila nr._/2015
Ședința publică de la 10.12.2015
Instanta constituită din:
PREȘEDINTE L. G.
GREFIER L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . SRL PRIN RVA INSOLVENCY SPECIALIST SPRL și pe pârât ., având ca obiect revendicare mobiliară raspundere civila delictuala.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 03.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 10.12.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta . SRL a chemat în judecată pârâta . solicitând instanței în principal obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile proprietatea reclamantei reprezentând mobilier, echipamente și obiecte de inventar din magazinul M..ro MF 078 care a funcționat în imobilul proprietatea pârâtei situat în București, .. 174, sector 1, în subsidiar obligarea pârâtei la plata sumei de 5993,66 euro reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin nerestituirea bunurilor mobile, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat în esență faptul că a încheiat cu pârâta contractul de locațiune nr. 5424/25.06.2010, că urmare a deschiderii procedurii insolvenței la data de 16.02.2012 și notificării 972/27.02.2012 pârâtei de deschidere a procedurii insolvenței s-a menținut contractul de locațiune în temeiul art. 86 alin 1 Legea nr. 85/2006 și că ulterior la data de 12.04.2012 a notificat pârâtei denunțarea contractului de locațiune.
A mai arătat reclamanta că prin sentința civilă nr._/11.10.2012 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus trecerea la procedura falimentului reclamantei și sigilarea bunurilor din averea debitoarei, iar la data de 29.10.2012 reclamanta a comunicat pârâtei deschiderea procedurii falimentului și a solicitat restituirea bunurilor rămase în spațiul închiriat.
A arătat reclamanta că individualizarea bunurilor ce fac obiectul revendicării mobiliare sunt detaliate în factura echipamente publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr._/07.11.2012, iar valoarea estimată a bunurilor este de 5993,66 euro.
A invocat recunoașterea din partea pârâtei din notificarea nr. 8486/21.11.2012.
Pe capătul subsidiar, reclamanta a invocat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei în temeiul disp. art. 1349 C.civ., că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale.
În drept, a invocat art. 563,566 alin 1 și 3, 1349 C.civ., Legea nr. 85/2006.
În susținerea cererii a depus înscrisuri (f. 7-43).
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art. 77 alin 1 din Legea nr. 85/2006.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a învederat în esență faptul că la data de 17.01.2012 prin adresa nr. 1983 a notificat desființarea contractului de închiriere în baza pactului comisoriu de gradul IV inserat în art. 8 pct. 4 din contract și a solicitat eliberarea spațiului în 10 zile de la primirea notificării, dar că pârâta a rămas în pasivitate. A arătat că a revenit cu o notificare înregistrată sub nr. 2632/30.01.2012 și prin care a anunțat sigilarea spațiului în data de 30.01.2012 și a somat debitoarea să stabilească data pentru eliberarea spațiului, nici la această adresă pârâta nu a răspuns. A arătat că a înregistrat sub nr 3357/10.02.2012 o n ouă adresă având ca obiect somarea debitoarei să se prezinte în data de 14.02.2012 la spațiul comercial pentru predarea spațiului și ridicarea bunurilor rămase în spațiu, făcând mențiune asupra aprecierii de bunuri abandonate în cazul neprezentări pârâtei. A arătat că aceeași adresă a fost trimisă și prin executorul judecătoresc, dar s-a refuzat primirea. A arătat pârâta că în data de 140.2.2012 au schimbat yala și lacătul la imobil, în prezenta a doi martori, fără ca vreun reprezentant al reclamantei să se prezinte, că încetarea efectelor contractului și acțiunile de eliberare a spațiului s-au derulat înaintea deschiderii procedurii insolvenței reclamantei car a avut loc la data de 16.02.2012.
A contestat pârâta existența în spațiu a bunurilor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, că bunurile aveau o uzură aferentă trecerii timpului.
În drept, a invocat art. 205-208 C.pr.civ.
În susținere a depus înscrisuri (f. 52-66).
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 25.06.2010 s-a încheiat între reclamantă în calitatea de locatar și pârâtă în calitatea de locator contractul de locațiune nr. 5424 având ca obiect un spațiu situat în București, .. 174, sector 1 în suprafață utilă de 74,25 mp, destinat desfășurării activității specifice locatarului comerț cu amănuntul (f. 10-14).
Potrivit art. 4.1. din contract chiria este în cuantum de 1400 euro plus TVA, scadentă în 10 zile de la primirea facturii, dar nu mai târziu de 30 a lunii în curs pentru luna următoare.
Potrivit art. 8.3. din contract părțile au stipulat un pact comisoriu de grad IV, prevăzând expres că neplata chiriei timp de 1 una lună atrage desființarea contractului de plin drept fără acțiune în justiție și fără nicio altă formalitate prealabilă (pact comisoriu de grad IV), urmând ca aceasta să își producă efectele de la data primirii de către locatar a notificării locatorului, prin recomandată cu confirmare de primire expediată la spațiul comercial ce face obiectul contractului sau la sediul social unde locatarul figurează înscris la Registrul Comerțului.
La data de 17.01.2012 pârâta a notificat reclamantei desființarea de plin drept a contractului de închiriere nr. 5424/25.06.2010 (f. 57), notificare înregistrată la reclamantă sub nr. 1983 (f. 57), aspect de fapt necontestat de reclamantă.
La data de 30.01.2012 pârâta a notificat reclamantei prin cererea înregistrată sub nr. 2634 sigilarea spațiului și solicitarea de stabilire a datei pentru eliberarea spațiului (f. 58).
La data de 10.02.2012, pârâta a somat reclamanta prin cererea înregistrată sub nr., 3357 (f. 59) să se prezinte la data de 14.02.2012 la sațiul obiect al contractului de locațiune pentru ridicarea bunurilor care ocupau acest spațiu, somație trimisă și prin executorul judecătoresc (f. 60), refuzată de reclamantă conform dovezii de primire din 13.02.2012 (f. 61).
La data de 14.02.2012 s-a încheiat de pârâta procesul-verbal de preluare a spațiului (f. 62) în absența unui reprezentant al reclamantei.
La data de 02.03.2012 reclamanta a notificat pârâtei menținerea contractului de locațiune în temeiul art. 86 alin 1 din Legea nr. 85/2006, făcând referire în notificare și la încheierea de deschidere a procedurii insolvenței reclamantei și desemnarea administratorului judiciar (f. 18).
Nu s-a făcut proba datei de publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență a încheierii de deschidere a procedurii insolvenței reclamantei, data ce poate fi reținută de instanță de opozabilitate față de pârâtă a deschiderii procedurii insolvenței fiind data primirii notificării de la fila 18, respectiv data de 02.03.2012, conform recipisei de confirmare de primire a notificării (f. 17).
Pârâta a emis adresa comunicată reclamantei prin administrator judiciar la data de 29.03.2012 (f. 62-64) prin care aducea la cunoștința reclamantei rezilierea contractului prin notificarea primiră de reclamantă la data de 17.01.2012.
Potrivit înscrisului de la fila 65 reclamanta a denunțat contractul de locațiune în data de 11.04.2012
În drept, potrivit art. 563 alin 1 C.civ. din 2009, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Potrivit art. 1349 alin 1 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Instanța reține că în cauză contractul de locațiune a încetat la data de 17.01.2012 prin reziliere în temeiul pactului comisoriu de grad IV prev. de art. 8.3. din contract, la data primirii notificării de reziliere de către reclamantă, respectiv la data de 17.01.2012 (f. 57), anterior datei de deschidere a procedurii insolvenței și anterior datei de la care deschiderea procedurii insolvenței a devenit opozabilă pârâtei, respectiv data de 02.03.2012, așa acum rezultă din confirmarea de primire de la fila 18.
Reclamanta nu a contestat în cauză condițiile în care a operat reziliere de drept a contractului în temeiul pactului comisoriu de ultim grad, nu a contestat primirea facturii pentru chiria aferentă lunii ianuarie 2012, nici data de primirea facturii, nici termenul în care putea opera pactul comisoriu înscris în art. 8.3. din contractul de locațiune și nu a făcut nicio susținere în raport de această apărare a pârâtei, în timp ce pârâta a făcut dovada notificării reclamantei în privința rezilierii contractului. Față de poziția procesuală a reclamantei, instanța reține că este un aspect necontestat împrejurarea că factura pentru chiria lunii ianuarie 2012 nu a fost achitată la scadență, că se împlinise în cauză termenul prev. de art. 8..3. din contract de la data scadenței la data emiterii și comunicării notificării de reziliere de drept a contractului de locațiune, cu consecința reținerii ca operant a pactului comisoriu de grad IV și a intervenirii rezilierii de drept la data de 17.01.2012.
Cum contractul de locațiune este reținut că a încetat prin reziliere la data de 17.01.2012, la o dată anterioară datei de deschidere a procedurii insolvenței reclamantei, instanța reține că în cauză nu devin aplicabile dispozițiile art. 86 alin 1 din Legea nr. 85/2006, neputându-se reține că raportul contractual dintre părți a încetat la data denunțării contractului de către reclamantă prin administratorul judiciar.
Subsecvent, instanța reține că îi revenea reclamantei în calitate de locatar obligația de a preda pârâtei proprietar al spațiului dat în locațiune obiectul contractului, cu obligația corelativă a ridicării tuturor bunurilor ale reclamantei din spațiu, în acord cu disp. art. 1431 C.civ. din 1864.
Din declarația martorului B. Gheorghită (f. 86) rezultă că la momentul preluării spațiului de către pârâtă urmare a rezilierii contractului de locațiune în spațiu magazinul era gol, fără alimente, fără produse, declarație care constituie singura probă asupra bunurilor situate în spațiu la data eliberării acestuia 31.01.2012, probele administrate de reclamantă privind bunurile achiziționate de reclamantă pentru spațiul din .. 174 (f. 41), făcând proba asupra bunurilor achiziționate de reclamantă la o dată neprecizată de acest înscris altui fapt probatoriu, fapt probatoriu diferit de faptul probatoriu principal al cauzei, cel privind bunurile ce se regăseau în fapt în spațiu la data de 17.01.2012 (data notificării rezilierii), respectiv 31.01.2012 (data sigilării spațiului de pârâta).
Chiar dacă martorul nu a putut declara cu exactitate momentul la care s-au desfășurat evenimentele la care face referire în declarație, această omisiune este justificată de timpul scurs de la data derulării evenimentelor la data luării depoziției de martor, fără a denota o declarare necorespunzătoare adevărului a faptelor la care a fost martor direct. De altfel, martorul arată că este vorba de evenimentul particular legat de închiderea unui magazin, eveniment ce a avut loc în luna ianuarie, în timpul iernii, aspecte ce se coroborează cu înscrisurile administrate de pârâtă (f. 57-58). Din aceeași declarație de martor rezultă că în luna aprilie s-a procedat la scoaterea din spațiu a bunurilor rămase, martorul identificând ca bunuri scoase din spațiu rafturile din spațiu și o masă albă, declarație față de care se reține că la data eliberării spațiului, în acesta nu se regăseau bunurile indicate de reclamantă în înscrisul de la fila 41 dosar, fără ca reclamanta să facă o probă contrară asupra bunurilor existente în spațiu la data de 30.01.2012.
În lipsa unor probe privind situația bunurilor indicate de reclamantă în acțiune, instanța nu poate reține ca dovedită teza probatorie avansată de reclamantă potrivit căreia în spațiul dat în locațiune de pârâtă se afla la momentul rezilierii contractului și la momentul preluării spațiului de către pârâtă bunurile obiect al înscrisului de la fila 41 dosar, astfel că sub acest aspect nu poate reține ca îndeplinite condițiile acțiunii în revendicare mobiliară, respectiv condiția ca bunurile proprietatea reclamantei să se afle în posesia pârâtei la momentul preluării spațiului și la momentul promovării prezentei cereri de chemare în judecată.
De asemenea, raportat la art. 1079 C.civ. din 1864, reclamanta a fost pusă în întârziere cu privire la obligația de ridicare a bunurilor prin notificarea comunicată reclamantei prin dovada de primire de la fila 61 dosar, comunicare potrivit art. 53 alin 1 din Legea nr. 188/2000 și art. 92 alin 6 coroborat cu art. 92 alin 2 C.pr.civ. din 1865, punerea în întârziere a reclamantei asupra obligației de ridicarea a bunurilor din spațiu determinând aplicarea disp. art. 562 alin 2 C.civ. din 2009, în sensul considerării bunurilor rămase în spațiul obiect al locațiunii ca bunuri abandonate, cu consecința stingerii dreptului de proprietate invocat de reclamantă la momentul părăsirii bunului. Astfel că și raportat la regimul juridic al bunului abandonat cererea principală având ca obiect revendicare mobiliară este neîntemeiată, dreptul de proprietate al reclamantei stingându-se la momentul împlinirii termenului pentru ridicarea bunurilor.
În ceea ce privește capătul subsidiar de cerere, instanța reține că temeiul de drept material invocat de reclamantă presupune analizarea condiției faptei ilicite a pârâtei, a producerii unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei și al legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Din considerentele de mai sus rezultă că nu a existat o faptă ilicită a pârâtei, aceasta acționând pentru . proprietatea sa exclusivă, în condițiile operării rezilierii contractului de locațiune, fără a se putea reține fapta pârâtei de a dispune de bunurile reclamantei, atâta timp cât nu s-a făcut proba că aceste bunuri se regăseau în spațiu la data preluării spațiului de pârâtă. Ca urmare, nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei.
De asemenea, instanța reține că restituirea în echivalent a bunurilor mobile constituie o consecință a unei eventuale admiteri a acțiunii în revendicare, aspect față de care prevalează disp. art. 563 alin 1 teza a II-a C.civ.din 2009 determinând alte considerente legate de netemeinicia cererii de angajare a răspunderii civile delictuale a pârâtei.
Reține instanța că pârâta nu a făcut proba cheltuielilor de judecată onorariu de avocat până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, astfel că face aplicarea disp. art. 394 alin 3 C.pr.civ. cu privire la înscrisurile depuse ulterior închiderii dezbaterilor în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulata de reclamant . SRL PRIN RVA INSOLVENCY SPECIALIST SPRL, cu sediul procesual ales in București, ., CORP C, ., CLADIREA PHOENICIA BUSINESS CENTER, in contradictoriu cu pârât ., cu sediu procesual ales la C.. AV. V. L. in sector 4, București, .. 8-10, ..
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
P. GREFIER
RED. L.G/TEH. L.G., L.B
4EX/04.01.2016
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 18/2015.... | Pretenţii. Hotărâre din 18-12-2015, Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
