Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 25287/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
GREFIER A. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant B. S. I. - D. ALES LA AV. M. M. și pe pârât B. S. C., pârât I. G., având ca obiect constatare nulitate act juridic .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 15.12.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 18.12.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 03.03.2015 sub nr._, reclamantul B.-S. I. a solicitat in contradictoriu cu pârâții B.-S. D. C. și I. G. sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 385/18.02.1997 de B.N.P. I. M., pentru lipsa cauzei, să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, să se constate caracterul simulat al contractului menționat, în sensul că acesta este fictiv, să se constate că adevăratul beneficiar al contractului menționat este reclamantul și să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la cota de ½ din apartamentul nr. 67, situat în Municipiul București, . M., nr. 4, ., ., împreună cu cota indiviză de 1,18% din părțile și dependințele comune ale imobilului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca anularea contactului de impune pentru lipsa cauzei întrucât a lipsit contraprestația, respectiv prețul nu a fost plătit de către primul pârât, iar contractul menționat este fictiv, întrucât beneficiarul real al contractului este reclamantul.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 453 Cod procedură civilă și art. 966 și 1175 din Codul civil din 1864.
In dovedirea cererii, legal timbrate, au fost depuse inscrisuri in sustinere (filele 12-40).
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, au fost incuviintate și administrate probele cu inscrisuri, testimonială și cu interogatoriu.
Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 385/18.02.1997 de B.N.P. I. M. (fila 35), cel de al doilea pârât i-a vândut primului pârât cota-indiviză de ½ din apartamentul nr. 67, situat în Municipiul București, . M., nr. 4, ., împreună cu cota indiviză de 1,18% din părțile și dependințele comune ale imobilului.
Prin actiunea introductiva de instanta, reclamantul a sustinut ca în speță cauza actului juridic ar lipsi, dată fiind lipsa unei contraprestații pentru vânzarea cotei-indivize de ½ din apartament.
Conform art. 966 din Codul civil din 1864 (aplicabil în speță față de data încheierii contractului a cărui anulare se solicită) „obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea nici un efect”.
Cauza, privita ca o conditie de valabilitate a actului juridic, cuprinde doua elemente: scopul imediat, numit si scopul obligatiei („causa proxima”) care prezinta un caracter abstract si invariabil in cadrul fiecarei categorii principale de acte juridice si scopul mediat, numit si scopul actului juridic („causa remota”, motivul determinant al incheierii fiecarui act juridic in parte) care prezinta un caracter concret si variabil in functie de specificul actului juridic respectiv.
De asemenea, conform art. 967 alin. 2 C.civ. „valabilitatea cauzei este prezumata pana la proba contrara”, iar sarcina unei astfel de probe incumba in mod neindoielnic celui ce alega nevalabilitatea cauzei, potrivit principiului consacrat in aceasta materie de art. 1169 C.civ.
Ca atare, in prezenta cauza, chestiunea lipsei cauzei invocata de reclamant urmeaza a fi avuta in vedere de catre instanta exclusiv prin raportare la scopul concret al contractului de vânzare-cumpărare si la motivul determinat care a stat la baza incheierii acestui act prin prisma dovezilor aduse de reclamanta-pârâtă referitor la nevalabilitatea scopului urmarit de parti prin incheierea actului juridic mentionat.
Or, din ansamblul materialului probatoriu administrat in cauza, se retine faptul ca părțile au incheiat contractul urmarind un scop legitim, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra unei părți a imobilului mentionat, in considerarea obținerii unui preț care nu poate fi considerat derizoriu, iar probele administrate de reclamant pentru a dovedi contrariul nu sunt in masura sa rastoarne prezumtia legala de valabilitate a cauzei acestui act juridic (insituita de prevederile art. 967 C.civ.).
Astfel, contractul menționat poate fi interpretat în sensul că părțile au urmărit încheierea unui contract de vânzare-cumpărare propriu-zis, întrucât din cuprinsul său rezultă că cumpărătorul (primul pârât) a achitat vânzătorului (cel de al doilea pârât), prețul vânzării, respectiv suma de_ lei, care, raportată la valoarea pe care leul o avea la acel moment constituie o sumă importantă, ce nu poate fi considerată derizorie sau disproporționată și astfel nu se poate susține că ar fi lipsit contraprestația cumpărătorului.
Chiar în situația în care reclamantul ar fi fost cel care ar fi achitat prețul vânzării, din cuprinsul contractului, care constituie un act autentic, rezultă că vânzătorul a primit prețul de la cumpărător (respectiv primul pârât) și nu de la tatăl acestuia, iar reclamantul nu a probat în niciun fel faptul că nu l-ar fi gratificat la momentul încheierii contractului pe fiul său (primul pârât) cu suma reprezentând prețul vânzării.
În consecință, instanța apreciază că primul capăt de cerere formulat de reclamant este neîntemeiat, având în vedere faptul că în speță nu a fost răsturnată prezumția de valabilitate a cauzei actului juridic, neimpunându-se anularea actului juridic și pe cale de consecință, dat fiind faptul că cel de al doilea capăt de cerere este accesoriu primului capăt, depinzând de admiterea sa, și acesta este neîntemeiat, neputându-se dispune restabilirea situației anterioare în lipsa anulării actului.
În ceea ce privește cel de al treilea capăt de cerere, instanța apreciază că susținerea reclamantului conform căreia contractul de vânzare-cumpărare menționat ar fi fictiv (nu ar exista în realitate), ceea ce ar duce la concluzia că ar fi simulat, nu poate fi primită de către instanță, în condițiile în care reclamantul nu a probat în niciun fel existența unui contract secret (contraînscris), prin care convenția pretins simulată constând în contractul de vânzare-cumpărare menționat ar fi fost în realitate fictiv.
În lipsa unui contract secret (a unui contraînscris) nu poate fi vorba, potrivit jurisprudenței constante a instanțelor judecătorești, de existența unui contract aparent, întrucât rațiunea existenței unui contract aparent ar consta în ascunderea unei situații juridice ce ar urma să fie relevată prin intermediul contractului secret prezentat de părți, or în speță niciun astfel de contract secret nu a fost prezentat de reclamant sau probat de acesta, ceea ce înseamnă că nu a existat o simulație în speță prin intermediul căreia contractul aparent să fie fictiv.
Nu poate fi primită pentru aceleași motive nici susținerea potrivit căreia în speță beneficiarul real al contractului ar fi fost reclamantul, simulația prin interpunere de persoane presupunând ca și cea în care contractul aparent este fictiv existența unui contract secret (a unui contraînscris) a cărui existență nu a fost în nicicun fel probată de reclamant.
Simplul fapt că reclamantul și cel de al doilea pârât susțin că prețul vânzării ar fi fost în realitate achitat de către primul dintre ei nu transformă eo ipso beneficiarul real al contractului, urmând ca acesta să fie reclamantul, în lipsa unui contract secret care să indice că beneficiarul real al contractului este acesta.
În consecință, instanța reține că și capetele al treilea și al patrulea de cerere sunt neîntemeiate, și cum capătul al cincilea de cerere este accesoriu acestora, și acesta este neîntemeiat.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor legale menționate, instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulata de reclamant B. S. I. - D. ALES LA AV. M. M. in sector 3, București, .. 12, .. 3, . cu pârât B. S. C. cu domiciliul in VOLUNTARI, ., nr. 4, J. ILFOV pârât I. G. cu domiciliul in sector 3, București, ., .. 2, . ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cereri. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI | Revendicare mobiliară. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
