Sechestru asigurător. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 13990/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 17 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. E. și pe pârâta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect sechestru asigurător - ridicare sechestru.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea de a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare, după care:
Instanța constată că procedura este legal îndeplinită, precum și că, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale. Totodată, instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 26.06.2015 sub nr._, contestatorul C. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună în contradictoriu cu intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în mun. C., . bis (48%) și asupra autoturismului marca Peugeot 206. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, a arătat că valoarea pentru care a fost instituit sechestrul (24.056,32 USD) nu mai corespunde realității, din ultima adresă emisă de intimată rezultând că valoarea creanței este de 29.342,31 lei.
În drept, contestatorul a indicat dispozițiile OG nr. 51/1998 și ale C.proc.civ.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 09.07.2015 intimata a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetenței materiale a instanței. A susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 44 și art. 45 din OUG nr. 51/1998 care prevăd că litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că măsura sechestrului urmează să producă efecte până la recuperarea integrală a creanței și a cheltuielilor de executare. A mai arătat că măsura sechestrului nu se raportează la cuantumul creanței ce urmează a fi recuperată, ci la darea unor garanții îndestulătoare de către debitor, motiv pentru care apreciază că nu se impune ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor reclamantului.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 115 și art. 159 C.proc.civ., intimații solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 17.07.2015, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Analizând înscrisurile aflate la dosar în raport de excepțiile invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței Judecătoriei Sectorului 1 București, având în vedere caracterul acesteia de excepție de procedură, dilatorie și absolută.
În procedura contestației la executare, stabilirea competenței se face potrivit dispozițiilor art. 400 alin. 1 raportat la art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, care prevăd că în cazul contestației la executare propriu-zise competența aparține instanței de executare, iar instanța de executare este cea în circumscripția căreia se face executarea.
În speță, instanța competentă este Judecătoria C., având în vedere că executarea silită contestată a fost derulată asupra imobilului situat în mun. C., . bis.
Instanța reține că nu sunt incidente dispozițiile speciale ale OG nr. 51/1998, în forma în vigoare la data instituirii sechestrului asigurator, astfel cum a susținut intimata. Astfel, art. 45 din OG nr. 51/1998 (abrogat prin Legea nr. 76/2012) prevedea următoarele: „Cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAB, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere”. Art. 38 alin. 5 menționează la lit. c) „persoanele fizice sau juridice care au constituit garanții pentru restituirea creditului”, iar în această categorie se încadrează și contestatorul C. E., acesta fiind garant fidejusor. Ca atare, în materia competenței, dispozițiile speciale ale legii exclud de la aplicare orice litigii în legătură cu activele bancare preluate de intimată dacă aceste litigii privesc persoanele fizice sau juridice care au constituit garanții pentru restituirea creditului, așa cum este și situația de față.
Având în vedere aceste aspecte, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de către intimată.
Reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 44 din OG nr. 51/1998, potrivit cărora litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică, în care AVAB este parte, se soluționează cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate în mod corespunzător cu dispozițiile Codului de procedură civilă, instanța urmează a admite excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu. Raportat la dispozițiile Codului de procedură civilă, aplicabile în cauză (art. 373 alin. 2 C.proc.civ.) și la împrejurarea că procedura de executare privește un imobil situat în raza teritorială a Judecătoriei C., instanța va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Având în vedere normele legale imperative menționate mai sus care reglementează un caz de competență teritorială de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 159 pct. 3 C.proc.civ., potrivit cu care necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad, iar părțile nu o pot înlătura, instanța apreciază întemeiată excepția invocată din oficiu, urmând să o admită și, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. 3 C.proc.civ., să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. E. cu domiciliul în C., . BIS, județ C. și pe pârâta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, în favoarea Judecătoriei C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. I. V. C. I. C.
Red./Thred.R.I.V./C.I.C./09.09.2015/2ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
