Contestaţie la executare. Sentința nr. 114/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 114/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 114/2016
document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 114/2016
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimata N. F., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea de a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus înscrisuri, după care:
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze acțiunea.
În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Constatând probatoriul complet administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 16.10.2015, sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a chemat în judecată pe intimatul N. F., formulând contestație la executare silită în dosarul de executare nr. 62/2015 aflat pe rolul B. C. R. M., prin care a solicitat: suspendarea executării silite dispuse în dosarul nr. 62/2015 până la soluționarea prezentei cauze; anularea Încheierii întocmită în data de 30.09.2015 de B. C. R. M. privind încuviințarea executării silite și stabilirea cheltuielilor de executare; anularea executării silite dispusă prin dosarul nr. 62/2015; întoarcerea executării silite pentru suma de 2.810 lei, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată..
În motivarea contestației, contestatoarea a învederat că i s-a adus la cunoștință înființarea popririi de către B. C. R. M. la cererea intimatului, pentru suma de 2.000 lei, reprezentând creanță, și pentru suma de 810 lei, reprezentând cheltuieli de executare, titlul executoriu invocat fiind Sentința civilă nr. 5396/18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1213A/30.03.2015 pronunțată de Tribunalul București. Contestatoarea a invocat dispozițiile Legii nr. 164/2014 arătând că nu mai are calitatea de debitor, fiind prevăzută o nouă modalitate de plată. De asemenea, a invocat încălcarea prevederilor art. 2 din O.G. nr. 22/2012, nefiind respectat termenul de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Contestatoarea a mai susținut că onorariul de avocat în cuantum de 500 lei, solicitat pentru îndeplinirea formalităților de executare, este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită, solicitând diminuarea acestor cheltuieli conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 650, art. 711 și următoarele Cod procedură civilă, ale Legii nr. 9/1998, ale H.G. nr. 1277/2007, ale O.U.G. nr. 10/2014.
În dovedirea susținerilor sale, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestația la executare este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost prezent în fața instanței.
La solicitarea instanței, în temeiul art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă, B. C. R. M. a comunicat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisurile din Dosarul de executare nr. 62/2015, costurile de fotocopiere fiind achitate de către contestatoare, conform dovezii de la f. 55.
Instanța a încuviințat și a fost administrată în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1465 din 22.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, Secția Civilă, în Dosarul nr._/301/2013, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1213A/30.03.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului suma totală de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Deoarece contestatoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu și nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârile judecătorești menționate, creditorul-intimat s-a adresat cu o cerere către B. C. R. M., care a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 62/2015, prin Încheierea din data de 30.09.2015.
Prin Încheierea din data de 30.09.2015, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 810 lei, din care 248 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, 500 lei reprezintă onorariul de avocat, iar 62 lei reprezintă alte cheltuieli de executare.
Prin adresa din data de 07.10.2015, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate debitoarei de către terțul poprit Activitatea de Trezorerie București, până la concurența sumei de 2.810 lei. Prin adresa nr._/08.10.2015, terțul poprit l-a informat pe executorul judecătoresc despre faptul că la data emiterii adresei cuantumul sumelor ce pot fi indisponibilizate este zero.
Cu respectarea termenului prevăzut de lege, contestatoarea a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București contestația la executare formulată împotriva executării silite și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 62/2015 deschis la B. C. R. M..
Aceasta fiind situația de fapt, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei conform căreia la data de 18.12.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 164/2014, instituind o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și plată a acestora ce ar atrage nulitatea executării de față, instanța urmează să respingă această susținere ca fiind neîntemeiată.
Pentru a decide în acest sens, instanța, analizând prevederile Legii nr. 164/2014, constată că prin aceasta legiuitorul a urmărit să accelereze procedura de stabilire și de plată a drepturilor bănești ale persoanelor prevăzute la art. 1 alin. 1 și alin. 2.
De asemenea, legiuitorul a prevăzut, la art. 10, că „plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative (hotărâri consilii județene, ordin emis de Cancelaria Primului-ministru) se efectuează în ordinea cronologică emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 01.01.2015”.
Însă, legiuitorul nu a impus urmarea unei căi stricte și unice pentru obținerea de despăgubiri, ci a instituit o cale accelerată de obținere a despăgubirilor, datorită blocajelor care au fost create în trecut, în situația în care ANRP a înregistrat întârzieri deosebit de mari la plata respectivelor despăgubiri, întârzieri care au prejudiciat persoanele îndreptățite să primească despăgubiri.
Această concluzie poate fi extrasă și din analiza denumirii marginale a actului normativ: „Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor (…)”
Pe cale de consecință, instituirea unei noi căi de despăgubire a persoanelor îndreptățite, nu va lipsi de temei juridic executările care deja sunt în curs în fața ANRP vizând cheltuieli de judecată și nu sume stabilite cu titlul de despăgubiri, necesitatea reluării executării silite avându-l drept debitor pe Ministerul Finanțelor Publice nereieșind din nicio prevedere a legii și fiind în contradicție cu scopul urmărit de respectiva lege.
Referitor la cel de-al doilea motiv al contestației la executare instanța reține că este neîntemeiat și formulat de contestatoare cu rea-credință, întrucât aceasta nu a făcut dovada niciunui demers efectuat pentru executarea de bună-voie a titlului executoriu și nici a unei lipse de fonduri care să determine un impediment la executarea benevolă, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 22/2002.
Totodată, instanța reține că debitoarea a cunoscut existența obligației de plată încă de la data emiterii titlului pus în executare (hotărâri judecătorești ce i-au fost comunicate conform Codului de procedură civilă), nerespectând termenul de plată a sumelor astfel stabilite.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva statului sau a unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept; în acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002), executarea silită va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și art. 11, art. 20 și art. 21 din Constituția României.
În cazul de față, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a executat de bunăvoie obligația devenită exigibilă încă din luna martie 2015, după ce creditorul a obținut un titlu executoriu prin care i-a fost recunoscută creanță și s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silită a sumei pe care contestatoarea a omis să o achite în urma pronunțării hotărârii judecătorești definitive.
Mai mult decât atât, contestatoarea-debitoare nici măcar nu l-a informat pe executorul judecătoresc despre lipsa fondurilor necesare realizării creanței și nu a făcut dovada niciunui demers pentru obținerea fondurilor. În consecință, instanța consideră că executorul judecătoresc a procedat în mod corect la înființarea popririi, fără a mai aștepta împlinirea termenului de 6 luni, contestatoarea nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor pentru aplicarea art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Nici la data pronunțării prezentei hotărâri, contestatoarea nu a făcut dovada obținerii fondurilor necesare și plății creanței datorate intimatului, astfel încât nu există nicio justificare pentru anularea actelor de executare silită și suspendarea popririi înființate, prin raportare la dispozițiile O.G. nr. 22/2002.
În ceea ce privește cererea de reducere a cheltuielilor de executare reprezentând onorariu de avocat, stabilite prin Încheierea întocmită de executorul judecătoresc în Dosarul nr. 62/2015, instanța reține prevederile art. 670 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură civilă, conform cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, iar sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Dispozițiile legale enunțate prevăd expres că aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Astfel, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheierea executorului judecătoresc au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 670 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 670 alin. 4 raportat la art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, însă are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
În speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 670 alin. 4 raportat la art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă pentru reducerea cheltuielilor de executare constând în onorariu de avocat în sumă de 500 lei, achitate de intimat, conform chitanței nr. 939/21.09.2015 eliberată de Cabinet de Avocat „P. S. C.” (f. 34).
În acest sens, instanța reține că stabilirea cheltuielilor de executare pentru reprezentarea creditorului de către avocat s-a făcut cu luarea în considerare a activității prestate de avocat pentru creditori, cunoscându-se dificultățile generate de poprirea conturilor debitoarei de către un număr mare de creditori, precum și de opoziția manifestată de instituția statului cu privire la orice act de executare, chiar dacă acesta este legal întocmit și este efectuat în vederea realizării creanței datorate. Totodată, instanța reține că procedura de recuperare a sumelor de bani datorate de către contestatoare este una dificilă, cu durată prelungită în timp și necesită consultanță de specialitate din partea unui avocat.
În consecință, constatând că valoarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat nu este vădit disproporționată în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei și cu activitatea prestată de către avocat, precum și că nu s-au adus critici cu privire la stabilirea onorariului executorului judecătoresc, acesta fiind determinat cu respectarea art. 39 alin. 1 lit. d Cod procedură civilă, și a celorlalte cheltuieli de executare, instanța va respinge ca neîntemeiată și contestația la executare formulată împotriva Încheierii din data de 30.09.2015 întocmită de executorul judecătoresc în dosarul nr. 62/2015.
Dând eficiență juridică considerentelor anterioare, constatând că motivele de nelegalitate a executării silite și actelor de executare invocate de contestatoare sunt vădit neîntemeiate, instanța urmează să respingă ca atare contestația la executare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect, având în vedere dispozițiile art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora această măsură se poate dispune până la soluționarea contestației la executare. De asemenea, instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea de întoarcere a executării silite, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 723 C.proc.civ., întrucât în cauză nu a fost desființat titlul executoriu și nici executarea silită.
Față de prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată rămân în sarcina părții care a căzut în pretenții, aceasta fiind contestatoarea. Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, urmând a lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în București, CALEA FLOREASCA, nr. 202, sector 1 și pe intimata N. F. cu domiciliul în Oltenița, ., nr. 9A, ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. I. V. C. I. C.
Red./Thred.R.I.V./C.I.C./18.02.2016
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 685/2016. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
