Contestaţie la executare. Sentința nr. 379/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 379/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 379/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 379/2016
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. L.
Grefier A. T.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA și pe intimatul M. I., având ca obiect contestație la executare DS EXEC 1548/2015 INTOARCERE EXECECUTARE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de 18.01.2016, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 16.10.2015, sub număr unic_, având ca obiect contestație la executare, debitoarea contestatoare C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR – SA, avand J_, cu sediul ales in Bucuresti, Piata Garii de Nord, nr.1, Sector 1, în contradictoriu cu intimatul M. I., cu domiciliul in Loc. Sat Valea Cucului –_, nr. 146, ., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în sensul anulării tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 1548/2015 instrumentat de B. Bătăilă V., respectiv a încheierii prin care a fost încuviințată executarea silită la data de 04.09.2015, pentru o creanță de 2336,12 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 3092/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr._/105/2011, modificată prin Decizia Civilă nr. 2888/13.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești; a încheierii nr. 2 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 1061,68 lei; a somației întocmită la data de 04.09.2015, precum și a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert Ș. G.. Ca și consecință a anulării actelor de executare silită, debitoarea contestatoare a solicitat întoarcerea executării silite și obligarea intimatulului la restituirea debitului nedatorat.
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat că în raport de mențiunile din titlul executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 3092/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr._/105/2011, modificată prin Decizia Civilă nr. 2888/13.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a procedat la executarea benevolă a obligației stabilită în sarcina sa, plătind creditorului intimat suma netă de 3027 lei, astfel cum rezultă din cuprinsul convenției de eșalonare încheiată cu acesta din urmă sub nr. 3016/12.07.2013 (fila 104). Cu toate acestea, intimatul creditor a înregistrat pe rolul B. Bătăilă V., la data de 04.09.2015, cererea de executare silită ce a primit nr. 1548/2015, solicitând obligarea debitoarei la plata unei diferențe în cuantum de 2336,12 lei, astfel cum aceasta a fost stabilită prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert Ș. G.. Contestatoarea a învederat că se impune anularea executării înseși și repunerea în situația anterioară, dat fiind că a fost obligată să efectueze o dublă plată, cu consecința realizării unei îmbogățiri fără justă cauză în patrimoniul intimatului creditor. A mai învederat totodată că dispozițiile Deciziei nr. 2/2014 a ICCJ este inaplicabilă salariaților Companiei Naționale de Căi Ferate CFR – SA, aceștia neavând statutul de bugetari, conform dispozițiilor exprese ale OUG 71/2009.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Art. 711 și urm., Art. 722 alin. 1, Art. 453 alin. 1 NCPC.
În dovedirea pretențiilor, contestatoarea a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, conform dispozițiilor Art. 10 alin. 2 și 4 din OG 80/2013, dovada fiind atașată în original la fila 16-17.
Intimatul legal citat, prin avocat, depune note scrise, în cuprinsul cărora arată în esență că respectiva convenție de eșalonare a plăților privind drepturile bănești cuvenite intimatului este nelegală, fiind încheiată cu nerespectarea titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 3092/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr._/105/2011, modificată prin Decizia Civilă nr. 2888/13.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în condițiile în care nu a efectuat calculele în raport de salariul minim brut negociat de 700 de lei, conform dispozițiilor Art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură pe anii 2008-2010. A mai arătat intimatul, că la semnarea convenției de eșalonare nu a fost informat despre incorectitudinea calcului efectuat, astfel că aceasta nu poate avea putere de lege între părți, în condițiile în care consimțământul său a fost viciat. Totodată, referitor la concluziile raportului de expertiză întocmit în faza de executare silită, intimatul a arătat că sumele stabilite în sarcina contestatoarei cu titlu de diferență drepturi salariale nu pot fi considerate ca și o dublă plată impusă acesteia din urmă, tocmai motivat de faptul că la calculul efectuat de CNCF nu a fost avut în vedere nivelul salariului minim brut garantat în plată, în valoare de 700 de lei.
La solicitarea instanței a fost depus în copie certificată dosarul de executare silită nr. 1548/2015.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 3092/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr._/105/2011, modificată prin Decizia Civilă nr. 2888/13.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost precizată de subscrisa Uniunea Sindicatelor Libere Feroviare Mișcare - Comercial București, în numele și pentru membrii săi (printre aceștia numărându-se și intimatul creditor), fiind obligată contestatoarea la plata către membrii de sindicat a salariului suplimentar pentru anii 2008 și 2009 și a ajutorului material cu ocazia zilelor de P. și Ziua Feroviarilor 2009 (filele 47-48). Având în vedere titlul executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 3092/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr._/105/2011, modificată prin Decizia Civilă nr. 2888/13.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, intimatul creditor a înregistrat la data de 04.09.2015 pe rolul B. Bătăilă V., cererea de executare silită a debitoarei C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR – SA, pentru o creanță în valoare de 2336,12 lei, cu titlu de diferență sume datorate conform calculelor efectuate de expertul contabil Ș. G. (filele 99-103).
La data de 04.09.2015 au fost emise de către B. Bătăilă V. - somația prin care a fost încunoștiințat debitorul că are obligația de a plăti debitul în valoare de 2336,12 lei, încheierea prin care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma totală de 1061,68 lei, adresa de înființare a popririi, înștiințarea cu privire la emiterea acesteia, etc, toate actele de executare fiind comunicate la data de 28.09.2015 astfel cum rezultă din dovada atașată la fila 90.
Conform dispozițiilor Art. 24 NCPC „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”, iar potrivit dispozițiilor Art. 664 alin. 1 NCPC „executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.” Astfel, executării silite pornită în dosarul de executare nr. 1548/2015 îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură în vigoare la data de 04.09.2015, data sesizării organului de executare.
În ceea ce privește aspectele formale ce trebuie analizate de instanța de executare, se au în vedere dispozițiile Art. 715 alin. 1 pct. 3 NCPC, în cuprinsul cărora se arată că „dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea propriuzisă se poate face în termen de 15 zile de la data când – debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație”.
Astfel, în verificarea termenului de introducere a contestației la executare, instanța constată că somația împreună cu încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, adresa de înființare a popririi și înștiințarea debitorului cu privire începerea executării silite au fost comunicate contestatorului la data de 28.09.2015, așa cum rezultă din dovada de înmânare a acestora (fila 90). Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București la data de 16.10.2015.
Potrivit dispozițiilor Art. 181 pct 2 NCPC „când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”, iar potrivit dispozițiilor Art. 183 NCPC „actul de procedură depus înlăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal...este socotit a fi făcut în termen”. Pe cale de consecință, termenul de 15 zile pentru exercitarea contestației la executare se socotește împlinit la data de 14.10.2015, plicul având înscripționată data de 14.10.2015, acțiunea fiind depusă înlăuntrul acestuia.
Pe fondul contestației la executare, se rețin următoarele:
Potrivit dispozițiilor Art. 664 alin. 1 NCPC „executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.”. Anterior demarării procedurii de executare silită, creditorul intimat a încheiat cu debitoarea C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR – SA, o convenție numită „de eșalonare”, înregistrată sub nr. 3016/12.07.2013 (fila 104), în cuprinsul căreia a fost stabilit cuantumul total brut și net al creanței astfel cum aceasta a fost determinată ca fiind datorată în cuprinsul dispozitivului titlului executoriu. Totodată, părțile cocontractante au stabilit ca debitul să fie achitat în trei tranșe, urmând ca ulterior încasării acestuia de către persoana îndreptățită, aceasta din urmă să nu mai procedeze la executarea silită decât în situația nerespectării termenelor de plată de către debitoare.
Instanța, în ceea ce privește această convenție încheiată între părți, apreciază că are natura juridică a unui veritabil contract de tranzacție, definit în cuprinsul dispozițiilor Art. 2267 alin. 1 NCC ca fiind „contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite...” Astfel, creditorul intimat semnând acest contract a acceptat că valoarea creanței sale este cea indicată în cuprinsul clauzelor negociate, iar modalitatea de plată agreată a fost aceea arătată la Art. 1 alin. 1/Convenție. Cum potrivit dispozițiilor Art. 1178 NCC care completează în mod corespunzător dispozițiile Art. 2267 NCC, „contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”, iar potrivit dispozițiilor Art. 1270 alin. 1 NCC „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, convenția părților nefiind desființată până la data demarării executării silite, instanța constată că intimatul creditor nu avea posibilitatea pornirii executării silite decât în situația nerespectării termenelor de plată stabilite de comun acord. Totodată, instanța observă că în cuprinsul cererii de executare silită, intimatul creditor a recunoscut că a primit plata debitului astfel cum a fost calculat de comun acord cu debitoarea, obligația stabilită prin titlul executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 3092/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr._/105/2011, modificată prin Decizia Civilă nr. 2888/13.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, fiind la data înregistrării cererii de executare silită – stinsă.
În ceea ce privește apărările intimatului în sensul invocării nulității relative a convenției de eșalonare a plății nr. 3016/12.07.2013, pe cale de excepție, motivat de vicierea consimțământului acestuia prin fapta omisivă a contestatoarei constând în neprezentarea modalității incorecte de calcul a drepturilor salariale stabilite prin hotărârea instanței, instanța constată următoarele:
Așa cum a fost menționat anterior, în cuprinsul prezentelor considerente, natura juridică a convenției de eșalonare încheiată între părți sub nr. 3016/12.07.2013, este cea specifică contractului de tranzacție. Astfel, în acord cu dispozițiile Art. 2267 alin. 1 NCC, aplicabil convenției părților, „tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă”.
Fiind un contract civil, acestuia îi sunt aplicabile și dispozițiile Art. 2273 NCC cu referire la Art. 1246 alin. 1 NCC („orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune”), Art. 1248 alin. 1 NCC („Contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil... Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată.... Contractul anulabil este susceptibil de confirmare”) și Art. 1251 NCC („contractul este anulabil când au fost nesocotite dispozițiile legale privitoare la capacitatea de exercițiu, când consimțământul uneia dintre părți a fost viciat, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege”). Din perspectiva motivului de nulitate relativă opus de intimat, pe cale de excepție, respectiv viciul de consimțământ creat de fapta omisivă a contestatoarei de a prezenta modalitatea concretă de calcul a drepturilor salariale la momentul realizării acordului de voință, instanța apreciază că acesta s-ar circumscrie dolului prin reticență. Astfel, faptele omisive s-ar concretiza în trecerea sub tăcere - în mod fraudulos, a unor împrejurări, cu scopul de a induce în eroare pe cocontractant și a-l determina să încheie un contract, inclusiv prin lipsa informării acestuia din urmă despre anumite împrejurări pe care dacă le-ar fi cunoscut nu ar mai fi perfectat actul. Analizând cuprinsul convenției de eșalonare, instanța constată că părțile au convenit asupra sumei de plată cu titlu de drepturi salariale, fără a se specifica în mod expres și modalitatea de calcul a acesteia. Cu toate acestea, pentru a stabili că o eventuală lipsă de informare din partea contestatatoarei ar putea fi considerată ca având caracter fraudulos, intimatul ar fi trebuit să probeze faptul că a acționat diligent la momentul perfectării acordului de voințe, admițându-se că există o obligație generală de a informa pe celălalt contractant, care are ca sursă buna-credință, contestatoarea făcând încă de la început cunoscut cuantumul drepturilor salariale pe care avea de gând să le plătească intimatului. Principiul de drept roman „emptor debet esse curiosus” exprimă tocmai poziția clasică a autonomiei de voință, după care la momentul angajării unor drepturi/obligații contractuale există obligația de a solicita informații celui cu care urmează a se contracta, acesta din urmă fiind ținut de buna-credință să le furnizeze. Prin urmare, o eventuală lipsă de informare venită din partea contestatoarei pentru a putea fi considerată „frauduloasă”, ar trebui să se grefeze pe solicitarea expresă a acestora din partea intimatului, solicitare care să fi fost refuzată sau dimpotrivă căreia să i se fi dat curs prin ascunderea unor detalii care odată cunoscute ar fi determinat pe creditor să nu mai contracteze. Cum astfel de probe nu au fost produse de intimat, reaua-credință a contestatorului căzând în sarcina acestuia să fie dovedită, instanța apreciază că intimatul ar putea cel mai probabil să se regăsească în ipoteza prevăzută în Art. 1208 NCC, în care se specifică faptul că „contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligențe rezonabile”.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor Art. 1262 alin. 1 NCC „confirmarea unui contract anulabil rezultă din voința, expresă sau tacită, de a renunța la dreptul de a invoca nulitatea”. O astfel de voință tacită a fost exprimată și de către intimat, în condițiile în care convenția de eșalonare a plății drepturilor salariale a fost executată la momentul sesizării organului de executare, la Art. 1263 alin. 5 NCC fiind prevăzut că „în lipsa confirmării exprese, este suficient ca obligația să fie executată în mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmată de către partea interesată”. Totodată, apărarea intimatului nu rezistă nici prin raportare la ceea ce doctrina și practica au definit ca fiind de esența contractului de tranzacție, și anume „concesiile sau renunțările reciproce la drepturi pe care părțile și le fac la momentul încheierii acestuia.
Pe cale de consecință, va admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR – SA, avand J_, cu sediul ales in Bucuresti, Piata Garii de Nord, nr.1, Sector 1, în contradictoriu cu intimatul M. I., cu domiciliul in Loc. Sat Valea Cucului –_, nr. 146, ., și pe cale de consecință:
În baza dispozițiilor Art. 712 alin. 1 NCPC raportat la dispozițiile Art. 715 alin. 1 pct. 3 NCPC, Art. 720 alin. 1 NCPC, va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 1548/2015 cu consecința anulării executării silite înseși. în favoarea contestatoarei debitoare. Va proceda astfel, dat fiind că prin încheierea nr. 3 pronunțată în dosarul de executare silită nr. 1548/2015, s-a dispus încetarea executării silite, întrucât s-a realizat integral obligația stabilită în cuprinsul titlului executoriu.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor Art. 45 alin. 1 lit. f „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, ...când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”, instanța dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru de 292,86 lei achitată cu OP nr. 4028/10.12.2015 și OP nr. 4027/10.12.2015, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Pe cale de consecință, va respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ( taxa judiciară de timbru).
Potrivit dispozițiilor Art. 717 alin. 2 teza finală NCPC „ instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele de executare contestate....și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea”. Astfel, în acord cu aceste dispoziții legale, executorul judecătoresc la dispoziția instanței a depus în copie certificată dosarul de executare nr. 1548/2015, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de xerocopierea acestuia prin depunerea facturii 2471/06.01.2016 în valoare de 45,26 lei . În ceea ce privește noțiunea de „parte interesată”, instanța apreciază că legiuitorul a vizat în mod cert persoana contestatorului, acesta având un interes direct în depunerea la dosar a înscrisurilor din dosarul de executare, înscrisuri ce evidențiază actele de executare pe care acesta le contestă.
Va respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ( taxa judiciară de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR – SA, avand J_, cu sediul ales in Bucuresti, Piata Garii de Nord, nr.1, Sector 1, în contradictoriu cu intimatul M. I., cu domiciliul in Loc. Sat Valea Cucului –_, nr. 146, ., și pe cale de consecință:
În baza dispozițiilor Art. 712 alin. 1 NCPC raportat la dispozițiile Art. 715 alin. 1 pct. 3 NCPC, Art. 720 alin. 1 NCPC, dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 1548/2015 cu consecința anulării executării silite înseși.
În baza dispozițiilor Art. 723 NCPC dispune întoarcerea executării silite și dispune obligarea intimatului creditor la restituirea sumei de 3397,80 lei reprezentând debit nedatorat în favoarea contestatoarei debitoare.
În baza dispozițiilor Art. 45 alin. 1 lit. f din OG 80/2013 dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 292,86 lei achitată cu OP nr. 4028/10.12.2015 și OP nr. 4027/10.12.2015, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ( taxa judiciară de timbru).
În baza Art. 717 alin. 2 teza finală NCPC obligă contestatoarea la plata în favoarea B. Bătăilă V. a sumei de 45,26 lei, conform facturii nr. 2471/06.01.2016, cu titlu de cheltuieli ocazionate de fotocopierea dosarului de executare.
In baza dispozițiilor Art. 718 alin. 1 NCPC prezenta se dă cu drept exclusiv de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.01.2016.
PREȘEDINTE C. I. L. | GREFIER A. T. |
Red. C.I.L./ Th.red. A.T./ 4ex./08.02.2016
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 351/2016. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 156/2016. Judecătoria... → |
|---|
