Obligaţie de a face. Sentința nr. 3347/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3347/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 3347/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința Civilă Nr. 3347/2016
Ședința publică de la 25 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. (M.)
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant O. B. I. M. domiciliu ales la SCA P. ȘI ASOCIAȚII și pe pârât R. B. SA, având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin avocat,care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuția părților competența materială a Judecătoriei Sectorului 1 raportat la precizările depuse la dosar.
Reclamanta prin avocat lasă la aprecierea instanței cu privire la modalitatea de calcul, consideră că Judecătoria Sectorului 1 ar fi competentă.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
După luarea dosarului în pronunțare dar nu înainte de terminarea ședinței se prezintă apărătorul pârâtei, care depune la dosar delegație.
Instanța dispune repunerea cauzei pe rol și acordă cuvântul asupra excepției necompetenței materiale.
Pârâta prin consilier juridic solicită admiterea excepției.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 15.12.2015, sub nr._/299/2015, reclamantul O.-B. I.-M. a chemat în judecată pârâtul R. B. SA solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să:
- constatarea caracterul abuziv al clauzelor contractuale prevazute la art. 3.3, 4.1, 4.2 teza I, art.4.6 teza a II-a și a III-a, art.5.9 ultima teză a primei fraze și teza a II-a din contractul de credit nr.RFI_/30.01.2007 și a clauzelor art.2.14 din Actul adițional din data de 23.10.2009, art.2.3, art.2.16 din Actul adițional încheiat la data de 04.12.2012, art.2.16 din Actul adițional încheiat la data de 01.11.2010;
- obligarea băncii la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent fiecărui contract care să prevadă restituirea creditului în lei, conversia creditului din CHF în lei la valoarea CHF de la data încheierii contractului;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;
Cererea a fost motivată în fapt și în drept, prin susținerea caracterului abuziv al prevederilor contractuale care stabilesc riscul valutar în sarcina exclusivă a împrumutatului.
În drept au fost invocate prevederile Legii 193/2000, OG 21/1992, C..
În dovedirea cererii, au fost depuse înscrisuri, în copie(f.26-129).
La data de 19.01.2016 pârâta a depus întâmpinare, prin care s-a solicitat anularea în parte a capetelor de cerere 1-3 ca nemotivate, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării au fost depuse înscrisuri (f.150-168).
La data de 29.01.2016 reclamantul a depus la dosar precizări (f.173)
La termenul din data de 25.02.2016 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București prin raportare la criteriul valoric de stabilire a competenței materiale.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția necompetenței materiale a instanței, față de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:
Instanța apreciază că prezenta cerere de chemare în judecată este evaluabilă în bani, întrucât reclamanții au solicitat constatarea caracterului abuziv al prevederilor art. 3.3, 4.1, 4.2 teza I, art.4.6 teza a II-a și a III-a, art.5.9 ultima teză a primei fraze și teza a II-a din contractul de credit nr.RFI_/30.01.2007 și a clauzelor art.2.14 din Actul adițional din data de 23.10.2009, art.2.3, art.2.16 din Actul adițional încheiat la data de 04.12.2012, art.2.16 din Actul adițional încheiat la data de 01.11.2010, respectiv denominarea creditului în moneda națională la cursul de la data semnării contractului de credit.
Astfel, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. 2 C.pr.civ., care prevede că, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. k C.pr.civ., judecătoria judecă cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv și eliminarea clauzei de risc valutar, respectiv stabilizarea cursului valutar și denominarea plăților, instanța reține că finalitatea urmărită de reclamanți este de aceea de a se obține cuantificarea sumei împrumutate prin raportare la cursul valutar de la data acordării împrumutului.
Astfel, având în vedere că reclamanții au solicitat stabilizarea cursului de schimb CHF - L. la momentul semnării contractului de credit, curs care să fie valabil pe toată durata derulării contractului și denominarea în moneda națională la cursul de la data acordării creditului, instanța apreciază că acțiunea trebuie să fie evaluată la nivelul diferenței dintre cursul de la data introducerii acțiunii și cel de la data acordării creditului, în ceea ce privește întreaga valoare de restituit, și anume debit principal, dobândă și comisioane, în condițiile în care eventuala stabilizare a cursului ar produce efecte și cu privire la accesoriile percepute de către bancă și nu numai cu privire la debitul principal.
Instanța reține însă că, dacă în privința efectelor deja produse ale contractului de credit, evaluarea pretențiilor poate fi făcută prin aplicarea diferenței între suma deja achitată, la cursul CHF - leu de la data achitării fiecărei rate și suma pe care reclamanții pretind că ar fi trebuit să o achite prin utilizarea cursului de schimb CHF - leu la data contractării creditului, cererea de revizuire a efectelor contractului încheiat și înghețarea cursului de schimb CHF - leu la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elvețian de la data încheierii convenției, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului are incidență evidentă și asupra efectelor viitoare ale contractului.
Astfel, instanța reține că reclamanta a contractat un credit de_ CHF cu obligația de rambursare, în 240 rate lunare, a sumei de_,48 CHF, conform graficului de rambursare aferent contractului de credit.
Instanța apreciază că stabilirea valorii cereri se face la valoarea de rambursat, respectiv_,48 CHF și nu la valoarea de_ CHF întrucât nu aceasta din urmă este valoarea pe care reclamanta trebuie să o achite și pârâta să o primească. Prin urmare, folosul patrimonial pe care îl urmărește reclamanta prin promovarea prezentei acțiuni este dat de diferența între suma pe care trebuie să o restituie pârâtei având în vedere cursul CHF - leu de la data promovării acțiunii și suma pe care ar fi trebui să o restituie pârâtei având în vedere cursul de schimb CHF - leu de la data contractării.
În acest sens, instanța reține că, la momentul introducerii acțiunii 15.12.2015 valoarea întregului contract este de_,04 lei (1 CHF = 4,15 RON), în timp ce valoarea contractului la momentul încheierii acestuia 30.01.2007 era de_,70 lei (1 CHF = 2,1 RON).
Astfel, reținând considerentele anterior expuse, instanța apreciază că valoarea obiectului cererii este de_,34 lei, aceasta fiind valoarea patrimonială pe care reclamanții ar obține-o în cazul admiterii cererii de chemare în judecată.
De asemenea, instanța apreciază că nu este ținută de evaluarea efectuată de către reclamant, atâta timp cât, din înscrisurile depuse la dosar (contract de credit și grafic de rambursare), rezultă fără echivoc o valoare diferită.
Conform art. 95 C.pr.civ., tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a-k C.pr.civ.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 C.pr.civ., întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Pe cale de consecință, având în vedere că cererea este evaluabilă în bani și că valoarea acesteia depășește pragul de 200.000 lei prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k C.pr.civ., competența materială de soluționare a întregii cauze revine tribunalului, acesta având plenitudine de jurisdicție pentru soluționarea proceselor în primă instanță, potrivit art. 95 pct. 1 C.pr.civ.
De asemenea, având în vedere că normele legale menționate reglementează un caz de competență materială de la care nu sunt permise derogări, instanța apreciază întemeiată excepția invocată din oficiu, urmând să o admită și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetentei materiale.
Declină competența de soluționare a dosarului nr._ în favoarea Tribunalului București, privind pe reclamant O. B. I. M. domiciliu ales la SCA P. ȘI ASOCIAȚII în sector 3, București, SPLAIUL UNIRII, nr. 223, . pârât R. B. SA, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, SKY TOWER, nr. 246C, .>
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.C.A.03.03.2016
TEH.M.M. 26.02.2016 /2 ex
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2543/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3619/2016. Judecătoria... → |
|---|
