Acţiune în constatare. Încheierea nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 5787/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 08.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER: D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, privind pe reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâtaV. R. SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta, prin apărător, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează: obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și depunerea la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 07.05.2015 a unui set de înscrisuri de către reclamant (f. 14-44), după care,
Instanța procedează la comunicarea precizării acțiunii către apărătorul pârâtei și nemaifiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Apărătorul pârâtei solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
Constatând că proba cu înscrisuri este concludentă, utilă, putând duce la soluționarea pricinii, instanța, potrivit art.258 c.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri pentru părți și raportat la înscrisurile depuse la dosar respinge ca neutilă proba cu interogatoriul reclamantului, solicitată de pârâtă, prin apărător.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile Legii 193/2000, că, comisionul de risc nu a fost ascuns de către bancă la momentul semnării convenției, că reclamantul nu s-a opus acestui comision. Acesta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, urmând a solicita cheltuieli pe cale separată.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe fond.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 22.05.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. L. M. D. A.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5787
Ședința publică din data de 22.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L. M.
GREFIER:D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, privind pe reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâtaV. R. SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand, constata ca:
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ la data de 09.12.2014, ca urmare a declinării competenței de către Tribunalul București, reclamantul S. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta V. R. SA revizuirea contractului de credit bancar nr._/28.05.2008 și restabilirea echilibrului contractual prin micșorarea dobânzii bancare, constatarea nulității absolute a clauzei referitoare la comisionul de risc prevăzut în convenția de credit nr._, art.5 lit.a) din Condițiile speciale și art.3.5 din Condițiile Generale, înlăturarea acestuia din convenția de credit și restituirea sumelor reținute lunar cu titlu de comision de risc/comision de administrare credit, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea actiunii reclamantul a arătat că la data de 28.05.2008 a încheiat cu pârâta convenția de credit nr._ având ca destinație refinanțarea unui credit în valoare de 38.200 Euro acordat de Banca Românească. Garantarea finanțării s-a făcut prin instituirea unei ipoteci de rang II asupra imobilului reprezentat de apartamentul nr.82 situat în București, ..20, ., . și a unei ipoteci de grad I cu privire la terenul intravilan în suprafață de 459,28 mp situate în Comuna Chiajna, .. Valoarea finanțării a fost de 261.000 CHF, reprezentând la acea data echivalentul în lei al sumei de 592.496,10 lei, creditul fiind un credit cu dobândă fixă în cuantum de 3,99%/p.a. A arătat reclamantul că finanțarea s-a desfășurat în condiții standard, neavând posibilitatea reală de negociere a clauzelor stipulate în convenția de credit, primirea finanțării fiiind condiționată de acceptarea conventiei de credit prezentată de către reprezentantul băncii. Ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr.50/2010, comisionul de risc a fost redenumit comision de administrare credit, fiind micșorat de la 0,22% la 0,12%. De la acea data și până în prezent banca percepe acest comision lunar, reclamantul achitându-l deoarece în caz contrar creditul ar fi fost declarat scadent.
In drept, au fost invocate Directiva 13/93, Legea nr.193/2000, modificata, OG nr.21/1992, Legea nr.190/1999, Legea nr.296/2004.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, aratand in motivare ca este necesar ca reclamantul să-și precizeze acțiunea și să arate expres textul normativ aplicabil revizuirii contractului, precum și să precizeze cuantumul până la care solicit micșorarea dobânzii bancare. A arătat pârâta că acțiunea este inadmisibilă deoarece convenția de credit a fost sen’mnată la data încheierii de reclamant și de soția acestuia. Caracterul indivizibil al obligației asumate de împrumutați se menține și după desfacerea căsătoriei, reclamantul neputând promova acțiunea fără acceptul și participarea celuilalt. Voința celui de-al doilea codebitor nu se prezumă, cu atât mai mult cu cât împrumutații nu mai sunt căsătoriți și nu mai beneficiază de prezumția de mandate tacit reciproc între soți. Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere că se solicita și restituirea unor sume de bani(comisionul de risc încasat lunar de pârâtă), fiind necesar ca partea codebitoare să fie de acord cu promovarea acțiunii. A mai arătat pârâta că primul capăt de cerere vizând revizuirea este inadmisibil, reclamantului neputându-i fi deschisă calea judiciară a unei revizuiri contractuale bazate pe o teorie doctrinară, care nici măcar nu este acceptată de autorii de profil. De asemenea, instanța nu poate să aprecieze asupra măririi sau micșorării dobânzii bancare și nu poate stabili un alt cuantum decât cel existent în cuprinsul Convenției de credit, în condițiile în care nu are la dispoziție instrumentele tehnic-financiare de care dispune o bancă. Pe fondul cauzei pârâta a arătat că evenimentele invocate de reclamant nu pot fi considerate ca având carcater imprevizibil, existând întotdeauna posibilitatea intervenirii unui divorț sau pierderii unui loc de muncă. De asemenea, chiar dacă nu se poate aprecia asupra dimensiunii exacte a creșterii cursului valutar al unei monedere străine, este previzibil că această monedă poate avea fluctuații în timp, mai ales raportat la perioada contractată(de 300 de luni). Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a clauzei referitoare la comisionul de risc precum și restituirea sumei percepute cu acest titlu, pârâta a arătat că se impune verificarea întrunirii cumulative a condițiilor necesare pentru ca o clauză să fie considerată ca fiind abuzivă. Privitor la caracterul negociat al contractului, pârâta a arătat că reclamantul a ales condițiile de creditare oferite de V. România SA, fapt ce denotă existența unei negocieri între părți în urma cărora, scopul urmărit de reclamant a fost satisfăcut în raport de interesele acestuia de la acel moment. Nu trebuie făcută confuzie între contractile de adeziune și contractele preformulate, în cazul pârâtei nefiind vorba de contracte de adeziune. Din inscrisurile anexate la întâmpinare reiese că alti client ai băncii au beneficiat de condiții de creditare diferite, aceștia negociind cuantumul și existența comisionului de risc. Comisionul de risc a fost o clauză negociată atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul cuantumului. În ceea ce privește condiția dezechilibrul semnificativ pârâta a arătat că din dispozițiile Directivei nr.93/13/CEE rezultă fără putință de tăgadă că suntem în prezența unui dezechilibru semnificativ doar în împrejurarea în care există obligații doar pentru consummator, furnizorul neasumându-și o contraprestație. În speță pârâtei îi revine obligația remiterii sumei împrumutate, obligație îndeplinită prin virarea sumei în contul curent al reclamantului. Pe lângă această obligație, pârâtei îi revine și obligația administrării împrumutului în toată perioada de contractare și alte obligații evidențiate în dispozițiile art.7.2 din Condițiile generale. Referitor la condiția vizând exprimarea neclară sau neinteligibilă pârâta a arătat că toate clauzele contractuale, inclusiv cele considerate ca fiind abuzive sunt redactate într-un limbaj clar, accesibil, fără înțeles ascuns, fiind ușor inteligibile. Existența comisionului de risc, pe lângă faptul că a fost adusă la cunoștința clienților, se regăsește inclusiv în planul de rambursare pus la dispoziția reclamantului cu ocazia semnării convenției de credit. De asemenea, condiția prevăzută la lit.b) din Anexa legii nr.193/2000 nu este îndeplinită, deoarece reclamantul a fost cel care a contactat banca în scopul acordării creditului, el a ales variant de creditare, valoarea sumei împrumutate și moneda în care creditul a fost acordat. Comisionul de risc face parte din costul total al creditului, iar comisioanele percepute pentru acordarea unui credit determină, alături de dobânda curentă, dobânda anuală efectivă, iar în condtițiile speciale rezultă în mod clar atât valoarea dobânzii curente cât și valoarea D., diferența dintre cele două valori ale dobânzii menționate expres în condițiile speciale ale convenției fiind determinată de comisioanele percepute de banca. În cuprinsul acțiunii reclamantul învederează că acest commission de risc este perceput pentru aceeași prestație a băncii ca și dobânda. Dobânda însă este menită să acopere lipsa de folosință a sumei de bani pe care creditorul o scoate din patrimonial său si o acordă spre consumație clientului, în timp ce comisionul de risc acoperă pierderi legate de neplata de către clienți a debitului și accesoriilor, precum și riscuri legate de devalorizarea garanțiilor. În plus, acest comision se aplică la soldul creditului și nu la totalul sumei împrumutate, scăzând proportional cu scăderea riscului legat de devalorizarea garanțiilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1 alin.5, art.16, art.44 din Constituția României, art.2 lit.m din Legea nr.363/2007, cauzele Langguth, Springenheide și Darbo, Directiva 87/102/CE și ulterior Directiva 2008/48/CE, art.3 alin.1 lit.g) din Normele BNR nr.17/18.12.2003, art.126 alin.1 din OUG nr.99/2006, art.1, art.4 alin.5 lit.b) și art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, lit.b) din Anexa Legii nr.193/2000, orice alte acte normative aplicabile în speță.
La termenul de judecată din 17.10.2014 reclamantul și-a precizat acțiunea și a arătat că primul capăt de cerere privind revizuirea contractului prin micșorarea dobânzii a rămas fără obiect deoarece creditul a fost declarat scadent la data de 29.08.2013, iar garanția ipotecară a fost executată silit, astfel că înțelege să solicite comisionul de risc în cuantum de 56.092,08 lei încasat abuziv.
La termenul de judecată din 07.05.2015 reclamantul și-a precizat din nou acțiunea și a arătat că în mod eronat s-a indicat valoarea comisionului de risc ca fiind de 56.092,08 lei, cuantumul acestuia fiind de 31.860,18 CHF.
La termenul de judecată din 08.05.2015 reclamantul a făcut o nouă precizare și a arătat că solicit restituirea sumei de 25.416,22 CHF încasată de pârâtă cu titlu de comision de risc.
Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității invocată prin întâmpinare, instanța constată că este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare în raport de dispozițiile art.156 din Codul civil (incident în cauză potrivit art.6 alin.2 și 3 cod civil și art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011) potrivit cu care un codebitor solidar reprezintă pe ceilalți codebitori în toate actele care au drept scop stingerea sau micșorarea obligației. Întrucât prin precizările repetate reclamantul a arătat că nu mai solicită revizuirea contractului și micșorarea dobânzii, instanța omite a mai analiza excepția inadmisibilității vizând acest capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, se constată că la data de 28.05.2008, parata ., prin Sucursala Buzești a incheiat cu reclamantul și cu S. I.-N., in calitate de imprumutati, conventia de credit nr._, alcatuită din Conditii Speciale si Conditii Generale, prin care a acordat acestora un împrumut de 261.000 CHF pe o perioadă de 300 luni.
Restituirea creditului a fost garantata cu: a) Garanție reală imobiliară (ipotecă) de rang II constituită asupra imobilului – apartament nr.82 din ., situat în București, ..20, sector 5; b) Garanție reală imobiliară ipotecă de rang I constituită asupra terenului intravilan în suprafață de 459,28 mp situat în . si c) Polița de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției reale imobiliare, poliță ce a fost cedată în favoarea Băncii.
In ceea ce priveste dobanda, la art.3, lit. a) din Conditiile Speciale s-a prevazut ca ˝rata dobânzii curente este de 3,99 % p.a˝, la art. 3, lit. d) ca „banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”, iar la art.3.1.2, lit.c din Condițiile Generale ale convenției – Sectiunea costuri, s-a prevazut ca „rata dobânzii curente este fixă sau variabilă, exprimată în formă procentuală, valoarea sa fiind menționată în Condițiile Speciale”.
De asemenea, la art.5, lit.a din Conditiile Speciale, intre comisioanele in legatura cu acordarea si utilizarea creditului, s-a prevazut comisionul de risc de 0,22% aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit, iar la art.3.5 din Condițiile Generale ale convenției – Sectiunea costuri, s-a prevazut ca pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in Conditiile Speciale.
Conform art.4 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori:
(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Reclamantul a solicitat sa se constate existența clauzei abuzive prevăzute la art. 5 lit. a) denumita comision de risc, redenumit ulterior comision de administrare credit din convenția de credit bancar nr._/28.05.2008 in valoare de 0,22% din Condițiile Speciale si la art. 3.5. din Condițiile Generale din contract și să se constate nulitatea absoluta a acestora.
Legea nr.193/2000 este incidentă in raporturile juridice stabilite între părți, având în vedere că reclamantii au calitatea de consumatori, în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. 1 din lege, iar pârâta este comerciant, perfectând contractele de credit în cadrul unei activități comerciale, potrivit art. 2 alin. 2 din lege.
Din dispozițiile art. 4 alin. 1 din lege rezulta că, pentru a califica o clauză ca fiind abuzivă, se cer a fi întrunite cumulativ doua conditii: clauza contractuală să nu fi fost negociată direct cu consumatorul si sa creeze, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
A.. 2 al art. 4 din același act normativ, pe de o parte, defineste noțiunea de clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul ca fiind clauza contractuală stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, iar, pe de altă parte, instituie o prezumție de calificare a clauzei ca nefiind negociată direct cu consumatorul, pentru ipoteza contractelor standard preformulate și a condițiilor generale de vânzare practicate de comerciant pe piața serviciului respectiv. Aceasta prezumție nu este absolută, ci susceptibilă de probă contrară, sarcina probei revenind potrivit art. 2 alin. 3 din Lege, comerciantului care pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul.
Avand a analiza incidenta dispozițiilor Legii nr.193/2000 în cazul convenției de credit încheiata de părțile litigante, instanța constată că aceasta conventie de credit are caracterul unui contract de adeziune, prin raportare la modalitatea de exprimare a voinței părților, întrucât clauzele sale nu au fost negociate direct cu reclamantul, ci au fost preformulate de către pârâtă. O stare de fapt contrara acestei concluzii nu a fost dovedita in cauza si nu poate fi primita o alta interpretare, cata vreme în cazul contractelor negociate părțile discută și negociază toate clauzele, fără ca din exteriorul voinței lor să li se impună cu caracter obligatoriu vreo dispoziție contractuală. Contractul de adeziune este un act juridic redactat partial sau integral numai de către una dintre părțile contractante, cocontractantul neavând posibilitatea de modificare a acestor clauze, ci numai posibilitatea de a adera sau nu la contractul preredactat. Instanța consideră că nu este de natură a schimba această concluzie argumentarea pârâtei în sensul că actul juridic al Convenției de credit este alcătuit din două părți, respectiv Condiții speciale și Condiții generale, din moment ce nu a rezultat faptul că mențiunile clauzelor art.5 lit.a din Conditiile speciale si art.3.5 din Conditiile au fost negociate direct cu reclamantul.
In concordanță cu prevederile alin.1, lit. b din Anexa 1 la Legea nr.193/2000 (conform carora sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului), instanta apreciaza ca simpla cunoaștere a clauzelor contractuale, fără posibilitatea modificării acestora de către reclamant, nu echivalează cu negocierea lor, acesta având numai dreptul de a le accepta prin semnarea contractului, motiv pentru care constata ca prima conditie prevazuta de art.4, alin.1 din Legea nr.193/2000 (clauza contractuală să nu fi fost negociată direct cu consumatorul) este indeplinita in speta.
Procedând la analizarea clauzelor invocate de reclamant ca fiind abuzive, prin prisma celei de-a doua conditii, instanța constată urmatoarele:
Pentru a fi indeplinita a doua conditie prevazuta de lege, clauza trebuie să contrazică exigențele bunei-credințe si cerinței de loialitate contractuală si să provoace un avantaj semnificativ si injust pentru agentul economic, avantaj care nu are contrapartidă în ce-l priveste pe consumator. Dezechilibrul creat în detrimentul consumatorului poate să existe atât în momentul încheierii contractului, sau să survină odată cu executarea contractului, o clauză abuzivă putând avea ca obiect sau ca efect crearea unui dezechilibru.
În ceea ce priveste clauzele cuprinse la art.5, lit.a din Conditiile Speciale, potrivit cu care banca poate percepe un comision de risc in procent de 0,22% aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit si la art.3.5 din Condițiile Generale ale convenției – Sectiunea costuri, care prevede ca pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in Conditiile Speciale instanta constata ca, riscul în legătură cu care parata percepe un comision nu este determinat sau determinabil, cu atât mai mult cu cât contractul de credit nu are caracter aleatoriu.
Astfel, în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către reclamant, parata are dreptul de a recurge la executarea silită a bunului asupra caruia s-a instituit ipoteca, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit și contractul de ipotecă, precum și obținerea de despăgubiri, astfel încât prejudiciul să fie acoperit. De altfel, terminologia folosită – comision de risc, nu este descrisă nici în cuprinsul condițiilor generale și nici în cuprinsul condițiilor speciale ale convenției de credit în litigiu, astfel încât reclamantul să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc. Or, clauza contractuală ar trebui să configureze o situație clar descrisă, care să ofere reclamantului posibilitatea de a cunoaște, încă de la debutul perioadei contractuale, în ce condiții datorează comisionul de risc. Totodată, condițiile perceperii comisionului de risc trebuie să fie suficient de clar descrise și determinate, astfel încât, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, care a atras perceperea comisionului de risc, s-a produs.
Cerințele arătate nu sunt îndeplinite în speță, câtă vreme sintagma comision de risc nu a fost raportată la elemente precise, individualizate si neechivoce, dar dă dreptul pârâtei să perceapă un comision de risc fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Pe cale de consecinta, instanta va constata nulitatea absoluta a clauzelor stipulate la art.5 lit.a din Conditiile speciale si la art.3.5 din Conditiile generale ale conventiei de credit nr._/28.05.2008, in virtutea caracterului abuziv al acestora, va declara nulitatea absoluta a acestora și va obliga parata V. R. SA sa restituie reclamantului echivalentul in lei al sumei de 25.416,22 CHF, la cursul BNR din ziua efectuarii platii, reprezentand comision de risc, respectiv comision de administrare credit achitat de reclamant in perioada 30.06. 2008 – 30.08.2013, cu titlu de plata nedatorata, instanța constatand întrunirea cumulativă a condițiilor acesteia, din moment ce prestația efectuată de reclamant– solvens cu privire la comisionul de risc a avut semnificația operației juridice a unei plăți, că datoria vizată, deși a existat inițial, a dispărut cu efect retroactiv, ca urmare a desființării clauzei contractuale respective prin aplicarea sancțiunii nulități absolute, și că, în ipoteza restituirii plății efectuate în temeiul unei obligații lovite de nulitate absolută, legea nu impune condiția erorii solvensului, acesta având dreptul să pretindă restituirea prestației, în caz contrar eludându-se efectele nulității absolute.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii invocata prin intampinare.
Admite actiunea privind pe reclamantul S. D., CNP_, cu domiciliul ales în București, .. 1, ., sec. 1, în contradictoriu cu pârâtaV. R. SA, J_, CUI_ cu sediul ales la cabinet de avocat M. Keheiyan cu sediul în București, Calea Plevnei, nr. 5-7, ., astfel cum a fost precizata.
Constata nulitatea absoluta a clauzelor stipulate la art.5 lit.a din Conditiile speciale si la art.3.5 din Conditiile generale ale conventiei de credit nr._/28.05.2008, in virtutea caracterului abuziv al acestora.
Declara nulitatea absoluta a clauzelor mai sus mentionate.
Obliga parata V. R. SA sa restituie reclamantului echivalentul in lei al sumei de 25.416,22 CHF, la cursul BNR din ziua efectuarii platii, reprezentand comision de risc, respectiv comision de administrare credit achitat de reclamant in perioada 30.06. 2008 – 30.08.2013.
F. cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Pronunțată în ședința publică din 22.05.2015.
PREȘEDINTE, Pentru grefier aflat în CO
M. L. M. Semnează Grefierul șef
Red./Dact./M.L.M./D.A./ 4 ex./04.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 08/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5678/2015.... → |
|---|
