Acţiune în constatare. Încheierea nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 14617/2015
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința Publică din data de 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare-clauze abuzive, pretenții, privind pe formulată de reclamanta M. (fostă A.) A. și pe pârâta . .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocatul reclamantei și avocatul pârâtei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Avocatul reclamantei depune la dosar o adresă din care rezultă că a fost achitat creditul respectiv și precizează că suma solicitată este de 3899,49 fraci elvețieni, sumă calculată până în luna iulie 2012.
Nemaifiind alte cereri prealabil formulate sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, urmând să se constate nulitatea absolută a acelor clauze contractuale arătate în petitul acțiunii, să se dispună restituirea sumei de bani anterior menționată. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Solicită și amânarea pronunțării pentru o săptămână pentru a depune al dosar concluzii scrise.
Avocatul pârâtei depune la dosar concluzii scrise și depune la dosar concluzii scrise. Totodată solicită respingerea acțiunii, urmând a se observa că nu există la dosar dovada de renegociere și nici nu s-a făcut dovada că s-ar fi solicitat negocierea acestui contract. În ceea ce privește sumele astfel cum a fost precizare de reclamantă prin avocat, arată că în notele scrise s-au precizat exact valorile comisionului de risc achitată până în 20.08.2010, respectiv a comisionului de administrare până în 20.09.2010 până la final. În măsura în care sumele nu vor corespunde cu sumele precizate de avocatul reclamantei, se solicită a se avea în vedere că acele sume precizate sunt eronate. Cu privire la restituirea sumelor se arată că și în măsura în care s-ar aprecia că acele clauze ar fi abuzive, sumele nu ar putea fi restituite. În concret ceea ce instanța poate face cu o clauză abuzivă ar fi eliminarea acesteia. Nulitatea absolută este o soluție intermediară găsită de jurisprudența în materie. Având în vedere că se poate dispune eliminarea asta înseamnă că nu se poate dispune și restituirea. Și în ceea ce înseamnă repunerea în situația anterioară se apreciază că și acest capăt de crere este neîntemeiat. Astfel se apreciază că banca nu poate fi obligată la plata dobânzii legale decât începând cu momentul în care va exista o soluție definitivă.
Avocatul reclamantei arată în replică arată că dovada negocierii trebuia să o facă pârâta, potrivit normelor europene cât și Legii 193/2000. În ceea ce privește sumele, ele au fost calculate până în iulie 2012, momentul în care contractul între părți a încetat. Pârâta a făcut calcul până în anul 2010. Cu privire la faptul că nu s-ar putea restitui sumele se arată că sancțiunea unei clauze abuzive este nulitatea absolută.
Avocatul pârâtei arată că a calculat sumele până în august 2010 și sunt 2413,30 de franci și din 2010 până la final, sunt 1519, 90 de franci. Cu privire la nenegociere nu s-a făcut dovada conform art. 328 din C.proc. civ., astfel profesionistul propune un draft iar clientul trebuie să negocieze și să propună contraoferte.
În temeiul art. 394 al. 1 C.proc.civ., instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Pentru a delibera
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21.12.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi: 07.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 21.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare-clauze abuzive, pretenții, privind pe formulată de reclamanta M. (fostă A.) A. și pe pârâta ..
INSTANȚA,
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 22.12.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi: 21.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 22.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare-clauze abuzive, pretenții, privind pe formulată de reclamanta M. (fostă A.) A. și pe pârâta . .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 07.12.2015, fiind cuprinse în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 21.12.2015 și apoi pentru astăzi, 22.12.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de18.02.2015, reclamanta M. (fostă A.) A. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând anularea din cadrul convenției de credit nr._/27.06.2007 a clauzelor prevăzute la art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit precum si la art. 3.5. din condițiile generale ale convenției de credit, anularea din cadrul actului adițional nr. 1 la convenția de credit nr._/27.06.2007 a clauzelor prevăzute la art. 3 punctul 5 lit. b, având in vedere caracterul abuziv al acestora; obligarea paratei la restituirea comisionului de risc/administrare achitat de ei, suma ce urmează a fi actualizata in funcție de indicele de inflație de la data restituirii; obligarea paratei la plata dobânzii legale aferente debitului calculata incepand cu data introducerii acțiunii si pana la data plații efective; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 27.06.2007 a incheiat cu pârâta convenția de credit nr._/27.06.2007, prin care a contractat un credit cu garanție reala imobiliara in suma de 66.000 CHF cu o perioada de rambursare de 300 luni. A mai arătat reclamanta că clauzele convenției de credit nr._/27.06.2007 precum si a actului adițional nr. 1 la convenția de credit au fost redactate unilateral de către Banca, fara ca ea sa aibă posibilitatea negocierii vreuneia din acestea. Comisionul de risc a fost stabilit si impus in mod unilateral de către Banca prin convenția de credit, fara sa fi fost negociat cu ea si fara sa fi fost specificat in mod expres ce reprezintă acest comision de risc, nefiind identificat in mod clar pentru ivirea căror riscuri este datorat, scopul acestuia si stabilirea cuantumului acestuia. Executarea contractului a fost garantata, asa cum rezulta din cuprinsul art. 7 ale condițiilor speciale ale convenției de credit, cu garanție reala imobiliara constituita asupra imobilului apartament nr. 9 situat in București, sector 2, ., ., . condiții imobilul apartament, obiect al garanției a fost asigurat cu o polița asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor cesionata in favoarea Băncii.
In ceea ce privește art. 3 punctul 5.1, lit.b din actul adițional nr.l, privitor la comisionul de administrare, si acesta se impune a fi anulat de către instanța de judecata, raportat la faptul ca acesta conține comisionul de risc redenumit in comision de administrare credit, in urma intrării in vigoare la OUG 50/2010. Aceste clauze sunt abuzive, având in vedere ca nu au fost negociate de către părțile contractante, la final, acestea având caracterul unor contracte de adeziune, creandu-se in detrimentul ei si in favoarea Băncii un dezechilibru vădit intre prestații, fapt ce contravine si principiilor bunei credințe. Fiind vorba de un contract de adeziune, in momentul semnării lui, a acționat de pe o poziție inegala fata de parate, neavand posibilitatea sa-l negocieze, fara sa fi avut posibilitatea de a modifica sau inlatura vreuna din aceste clauze.
In drept, au fost invocate prev. Legii nr. 193/2000, OG nr. 9/2000, OG nr. 21/1992, Legea nr. 363/2007, OUG nr. 50/2010.
Intimata nu a depus întâmpinare în termenul stabilit de prevederile legale, dar a depus ulterior note scrise, prin care a arătat că reclamanta are sarcina probei dovedirii aspectului vecin si conex prezumției relative legale instituite de prevederile legale, acest fapt vecin si conex existentei/inexistentei unei negocierifiind oferta ori tentativa de negociere a clauzelor contractuale venita din partea consumatorului. În lipsa unei tentative de negociere a clauzelor contractuale venita din partea reclamantei, negocierea s-a limitat practic la oferta făcuta de către Bancă si acceptata de către reclamantă. Clauzele contestate din convenția de credit nu au caracter abuziv, pentru că nu îndeplinesc niciuna dintre cele trei condiții cumulative prevăzute de lege.
Clauzele reglementate în condițiile speciale ale convenției de credit au fost negociate. În toate cazurile, numai condițiile generale bancare au natura juridică a unor contracte de adeziune, nu și condițiile speciale, care se discută și se negociază cu fiecare client în parte. Reclamanta pleacă de la premisa greșită că indiferent de documentele contractuale, instituția de credit se impune prin forță în fața consumatorului, ignorând/interpretând și aplicând greșit prevederile imperative ale legii. Clauzele contractuale ce reglementează dreptul Băncii de a percepe comisionul de risc nu sunt clauze abuzive în înțelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000 și nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Scopul comisionului de risc rezultă chiar din denumirea sa de comision de risc, respectiv de acoperire a riscului de nerambursare a creditului, astfel încât în convenția de credit nu era necesară explicarea detaliată a sa, pentru împrumutat esențial era să cunoască cuantumul comisionului de risc și dacă acesta este convenabil pentru el. Comisionul de risc este parte a prețului contractului. La fel ca și alte comisioane, și comisionul de risc este un element al prețului băncii.
Prevederile perceperii comisionului de risc sunt redactate fără echivoc și au fost însușite de consumator, ca urmare a semnării convenției de credit, devenind astfel lege între părțile contractante potrivit art. 969 C.civ., și comisionul de risc a fost avut în vedere de Bancă la data acordării creditului, constituind un element determinant la formarea voinței de a contracta. Concluzionând, perceperea acestui comision de risc a fost reglementată și consimțită contractual de către ambele părți, fără existența vreunei constrângeri și se realizează potrivit principiului consfințit de art. 969 cod civil conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. De asemenea, Banca a acordat creditul în baza unei structuri de costuri predefinite, astfel încât să poată fi asigurat atât profitul cât și solvabilitatea acesteia.
În ceea ce privește caracterul clar din punct de vedere gramatical, la art. 3.5 din condițiile generale se menționează in mod clar faptul ca acest comision este perceput pentru punerea la dispoziție a creditului. La momentul încheierii contractului, reclamanta dispunea de toate elementele necesare pentru a aprecia, a evalua toate consecințele economice pe care le va avea asupra patrimoniului său încheierea convenției de credit din speță. Banca a fost de buna credința la incheierea contractului, pentru simplul motiv ca acest comision se percepe . (dar nu identic) cu dobânda, nu se poate trage concluzia ca este parte a dobânzii.
La data de 07.12.2015, pârâta a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise, prin care, în esență, a reiterat aspecte menționate în notele scrise depuse anterior la dosar. La data de 18.12.2015, și reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, prin care și această parte, în esență, a reiterat aspecte menționate în cererea de chemare în judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâta ..A., în calitate de bancă și reclamanta M. (fostă A.) A., în calitate de împrumutat, au încheiat, la data de 27.06.2007, convenția de credit nr._/27.06.2007, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 66.000 franci elvețieni (CHF), într-o tranșă unică, cu obligația rambursării acestora în 300 luni, în schimbul unei dobânzi fixe curente de 4,25% pe an și a plății de către împrumutată a comisioanelor enumerate la art. 5 din condițiile speciale ale convenției.
Considerând că acest contract conține mai multe clauze abuzive, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta, pe care instanța o apreciază ca întemeiată și urmează să o admită pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pentru justa soluționare a cererii trebuie avute în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, în conformitate cu care (1) o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Conform art. 6 și 7 din același act normativ, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege, nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua, iar, în măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese.
Verificând aplicarea dispozițiilor Legii nr. 193/2000 în cazul contractului de credit încheiat cu reclamanta, se constată indiscutabil că acesta este un contract de adeziune, întrucât clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul, ci au fost preformulate de către bancă, în condițiile generale de creditare practicate de aceasta, ceea ce atrage incidența prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. De asemenea, împrumutatul, respectiv reclamanta din prezenta cauză, nu a putut influența natura acestora clauze, iar pârâta nu a făcut dovada contară, deși sarcina probei îi aparținea, în baza art. 4 al. 3 din aceeași lege.
Procedând la analizarea clauzelor invocate ca fiind abuzive, instanța constată că acestea se înscriu în definiția legală dată de art. 4 alin. 1 din actul normativ indicat, pentru argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Clauza invocată ca fiind abuzivă se referă la comisionul de risc, întrucât conform art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției, comisionul de risc este calculat sub forma unui procent de 0,1%, fiind aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit, iar art. 3.5 din secțiunea 3 din condițiile generale ale convenției stabilește că pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la valoarea creditului tras, care se plătește lunar, în primele 12 luni ale creditului (prevedere contractuală care se contrazice cu cea din condițiile speciale, unde se prevede clar că acest comision se percepe pe toate perioada de derulare a convenției de credit); modul de calcul și scadența/scadentele plății acestuia se stabilesc în condițiile speciale.
Conform art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Potrivit lit. g din anexa la lege, este considerată abuzivă clauza care dă dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale.
Astfel, instanța constată că terminologia folosită nu este descrisă în cuprinsul condițiilor generale ale contractului încheiat de pârâta pentru ca împrumutatul să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc. De asemenea, nici instanța nu poate aprecia cu privire la legalitatea acestor clauze, din moment ce motivația perceperii acestor comisioane nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor speciale, nici în cel al condițiilor generale ale contractelor analizate. Prin urmare, instanța consideră că această clauză contractuală privitoare la comisionul de risc/de administrare (astfel cum a fost redenumit prin actul adițional) este abuzivă și intră sub incidența Legii nr. 193/2000.
Apărările pârâtei în sensul includerii comisionului de risc în prețul contractului și în sensul imposibilității analizării caracterului abuziv al acestuia, conform Directivei 93/13/CEE, nu pot fi reținute ca întemeiate, pentru următoarele considerente:
În primul rând, se observă că textul directivei instituie condiția ca aceste clauze să fie stipulate în mod clar și inteligibil, situație ce nu se regăsește în speță cu privire la comisionul de risc. Deși instanța acceptă că acesta face parte din prețul contractului, fiind o parte a costului creditului, simpla menționare a denumirii și cuantumului acestuia nu este de natură a satisface condiția ca respectiva clauză să fie exprimată în mod clar și inteligibil.
Astfel, este adevărat că reclamanta a cunoscut cuantumul comisionului de risc la momentul încheierii contractului, dar nu a avut nicio posibilitate de a modifica sau exclude această clauză din contract. Totodată, riscul acoperit prin perceperea acestui comision nu este definit, nici explicat în cuprinsul convențiilor de credit, deși suma percepută cu acest titlu este semnificativă, fiind calculată în procent de 0,1% din soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada creditului sau pe numai 12 luni, nu se poate stabili exact, perioada avută în vedere de Bancă fiind incertă. Art. 3.5 din convenție menționează doar că acest comision este perceput pentru punerea la dispoziție a creditului.
Totodată, instanța trebuie să ia în considerare, conform art. 4 al. 5 din Legea nr. 193 din 2000, natura serviciilor prestate de pârâta, instituție bancară, factorii care au determinat încheierea contractului, precum starea de nevoie a consumatorilor, care au cerut suma de bani pentru refinanțarea unui credit acordat, precum și celelalte clauze ale contractului.
Având în vedere aceste elemente, instanța constată că, în această situație, pârâta, instituție bancară, a majorat costul creditului, făcând obligația împrumutatului, consumator, mai oneroasă, ceea ce a dus la crearea unui dezechilibru semnificativ între obligațiile părților, clauza servind exclusiv intereselor băncii, fără a da posibilitatea împrumutatului să verifice dacă riscul s-a produs, care este natura acestui risc, dacă suma solicitată este necesară și proporțională cu riscul acoperit și dacă acest pretins risc nu putea fi acoperit prin celelalte sume plătite de consumator cu titlu de dobândă, de comisioane sau prin garanțiile constituite, precum garanția reală imobiliară (ipotecă) de rang I asupra unui imobil proprietatea împrumutatului ori prin cesionarea poliței de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobil în favoarea băncii.
Faptul că reclamanta a rambursat integral suma împrumutată prin convenția de credit încheiată între părți nu împiedică instanța să constate caracrerul abuziv al clauzei de risc/de administrare, deoarece aceasta este lovită de nulitate absolută, ea neputând să producă efecte încă de la încheierea contractului.
În ceea ce privește acțiunea în restituirea prestațiilor, aceasta este întemeiată pe plată nedatorată, ca urmare a dispariției fundamentului executării prestației reclamantei, prin declararea nulității clauzelor contractuale în baza cărora reclamanta și-a executat obligațiile.
Suma lunară datorată de către reclamantă cu titlu de comision de risc este evidențiată în cuprinsul planurilor de rambursare a creditului emise de către pârâtă (f. 118-120), reclamanta efectuând plata acestui comision peste perioada de 12 luni prevăzută în condițiile generale ale convenției, în contradicție cu cele stipulate în condițiile speciale, fapt care nu a fost contestat de către pârâtă.
Potrivit art. 992 și art. 993 al. 1 din Codul civil de la 1864 (C.civ.), cel ce, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit, iar cel care, din eroare crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului.
Conform art. 1092 din C.civ., orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit fără a fi datorat este supus repetițiunii.
Raportând situația de fapt la disp. legale menționate, ce reglementează instituția plății nedatorate, instanța constată întrunirea cumulativă a condițiilor acesteia, din moment ce prestația efectuată de reclamantă – solvens cu privire la comisionul de risc a avut semnificația operației juridice a unei plăți, că datoria vizată, deși a existat inițial, a dispărut cu efect retroactiv, ca urmare a desființării clauzelor contractuale respective prin aplicarea sancțiunii nulități absolute, și că, în ipoteza restituirii plății efectuate în temeiul unei obligații lovite de nulitate absolută, legea nu impune condiția erorii solvensului, acesta având dreptul să pretindă restituirea prestației, în caz contrar eludându-se efectele nulității absolute.
Pentru aceste considerente, dând efect obligației de restituire ce incumbă pârâtei – accipiens și apreciind că aceasta a fost de rea-credință, cunoscând caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractele de credit preredactate de aceasta, neputând invoca în sprijinul său necunoașterea Legii nr. 193/2000, instanța o va obliga la plata către reclamantă a sumelor încasate cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare, de la data încheierii convențiilor de credit la zi, cu titlu de plată nedatorată, la cursul BNR din ziua efectuării plății, precum și la plata dobânzii legale calculate asupra fiecărei sume datorate, de la data încasării la data achitării efective.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța va admite cererea, astfel cum a fost precizată, va constata nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 5.1 lit. a din condițiile speciale, la art. 3.5 din secțiunea 3 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/27.06.2007, încheiată între părți, precum și la art. 3 pct. 5 lit. b din actul adițional nr. 1/27.09.2010 la covenția de credit nr._/27.06.2007, în virtutea caracterului abuziv al acestora, și va obliga pârâta să restituie reclamantei sumele reprezentând comision de risc nedatorate de la data încheierii convenției de credit la zi, cu titlu de plată nedatorată, la cursul BNR din ziua efectuării plății.
În considerarea culpei procesuale a pârâtei în declanșarea litigiului, instanța, potrivit art. 453 C.proc.civ., admițând acțiunea, va lua act că reclamanta își rezervă dreptul să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. (fostă A.) A., cu domicilioul procesual ales la avocat în București, sector 5, .. 7, ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, sector 2, ., . 10, având ca obiect acțiune în constatarea nulității clauzelor abuzive - pretenții comerciale.
Constată caracterul abuziv al clauzei ce reglementează comisionul de risc/de administrare (art. 5 lit. a din condițiile speciale și art. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/27.06.2007, precum și art. 3 pct. 5 lit. b din actul adițional nr. 1/27.09.2010 la covenția de credit nr._/27.06.2007) și dispune eliminarea acesteia din convenție.
Obligă pârâta să restituie reclamantei, la cursul BNR euro – leu de la data efectuării plății, suma totală încasată cu titlu de comision de risc/de administrare, reprezentând plată nedatorată, sumă care urmează să fie actualizată în raport de indicele de inflație de la data achitării efective, precum și la plata dobânzii legale calculate asupra fiecărei sume datorate, de la data introducerii acțiunii la data achitării efective.
Ia act că reclamanta își rezervă dreptul să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Prezenta sentință se atacă numai cu apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 2 București, în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 483 al. 2, 466 și 468 C.proc.civ.
Prezenta hotărâre se va comunica părților, în copie, în temeiul art. 427 al. 1 C.proc.civ.
Pronunțată în ședință publică astăzi 22.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.N.D/Tehnored. MI/2 ex./10.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 11/2015.... → |
|---|
