Plângere contravenţională. Încheierea nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 14421/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI II BUCURESTI – SECTIA CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 11.12.2015
Instanța constituită din :
P.: E. C.
GREFIER: A.-D. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul R. M., în contradictoriu cu intimata DGPMB – Brigada de Poliție Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:
Instanța, verifică identitatea petentului, care se legitimează cu cartea de identitate, după care, în temeiul art. 131 alin.1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție competența instanței.
Petentul arată că Judecătoria Sectorului 2 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
În baza disp. art. 131 alin.1 C.proc.civ., raportat la dispozițiile art. 32 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cererii prealabile de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul în vederea formulării de probe.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 255 raportat la dispozițiile art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri apreciind că este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 din Codul de procedură civilă, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea la 18.12.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C.A. D. S.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 18.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: A. D. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul R. M., în contradictoriu cu intimata DGPMB – Brigada de Poliție Rutieră.
Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfășurat în ședința publică de la 11.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la 18.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 04.08.2015, sub nr._, petentul R. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata DGPMB – Brigada de Poliție Rutieră, anularea procesului verbal . nr._ din 30.07.2015 încheiat de intimată și, pe cale de consecință anularea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei.
În fapt, petentul a arătat, în esență, că aspectele reținute în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității. Astfel, acesta desfășura activitate de transport în regim taxi în baza art-18 lit.b din Legea nr.38/2003, în sensul că a adus în București un client preluat din orașul P., urmând să revină în localitatea de autorizație, iar în momentul în care a fost legitimat se afla staționat și nu oprit în zona menționată de pârâtă, întrucât acolo a lăsat clientul. A mai invocat dispozițiile art.II din Legea nr.168/2010 și art.19, art.20 alin.7 și art.52 alin.3 lit.v din Legea nr.38/2003.
Petentul a mai arătat că pârâta a încheiat procesul-verbal cu încălcarea dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/200, amenda aplicată nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
De asemenea, a susținut că beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar în lipsa unor mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal, aplicarea prezumției de temeinicie a acestuia ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art.6 CEDO.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001, Legea nr.38/2003, art.3 și urm., art.194 C.proc.civ., art.6 CEDO.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată (f.3).
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimata a arătat că procesul-verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, iar fapta contravențională a fost constatată de agentul de poliție în mod direct, prin propriile simțuri, astfel că beneficiază de o triplă prezumție, respectiv legalitate, autenticitate și veridicitate, iar simpla negare a petentului nu-l exonerează de răspundere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.15 și art.16 din OG nr.2/2001, art.52 alin.3 lit.v din Legea nr.38/2003.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 11.12.2015, petentul a invocat și faptul că procesul verbal a fost întocmit de agenți constatatori din cadrul Poliției locale fără a fi însoțiți de vreun polițist de la poliție rutieră, cu încălcarea dispozițiilor art.37 din Legea nr.38/2003.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată temeinicia plângerii contravenționale, în raport de următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 30.07.2015 s-a dispus sancționarea petentului cu amendă în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 3 lit. v din legea nr.38/2003 și sancționate de art.55 pct.3 lit.a din același act normativ, reținându-se că la data de 30.07.2015, ora 10.15, desfășura activități de transport persoane în regim de taxi cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în baza autorizației nr.7 eliberată de Primăria Orașului P., județul Ilfov și a fost depistat staționând în București . în stația taxi, având caseta taxi în funcțiune pe culoarea verde și aparatul de taxat în poziția LIBER, nerespectând astfel prevederile art. 18 lit. b din legea nr. 38/2003, prin aceea că nu s-a reîntors de îndată în localitatea de autorizare, după efectuarea cursei din data de 30.07.2015, ora 09.48, conform raportului Z, eliberat de aparatul de taxat. Petentul a semnat procesul verbal, iar la rubrica alte mențiuni a consemnat: „menționez că ultima reglementare a legii taximetriei este Lg.168/2010 în care dl. polițist nu m-a încadrat la legea asta”.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și art. 19 OG 2/2001 și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
Este neîntemeiat motivul invocat de petent cu privire la nerespectarea art.37 din Legea nr.38/2003, în sensul că procesul-verbal a fost întocmit de agenți constatatori din cadrul Poliției locale fără a fi însoțiți de vreun polițist din cadrul poliției rutiere. Astfel, din analiza procesului-verbal reiese că a fost întocmit de către un agent din cadrul DGPMB-Brigada Rutieră și nu din cadrul Poliției locale cum a susținut petentul, iar potrivit art.37 lit.f din Legea nr.38/2003, controlul putea fi efectuat de structurile poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt contrară celei consemnate în actul contestat, de natură să conducă la aprecierea că petentul a fost sancționat în mod nejustificat.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale nu sunt susținute de nicio probă administrată de acesta în cauză și sunt combătute de rola jurnal a aparatului de taxat depusă la dosar de către intimată (f.20).
Contravenția pentru care petentul a fost sancționat a fost cea prevăzută de art.55 pct.3 lit.a din Legea 38/2003, care sancționează nerespectarea de către taximetriști a prevederilor art.52 alin.3 lit.v din Legea nr.38/2003, anume să nu execute curse în afara localității de autorizare decât în condițiile prevăzute la art.18.
Art. 18 din Legea 38/2003 prevede, la rândul său, că în raport cu localitatea de autorizare, transportatorul autorizat poate executa transportul în regim de taxi în următoarele situații: a) permanent, în interiorul localității de autorizare, la cererea clientului; b) ocazional, între localitatea de autorizare și alte localități sau puncte de interes, numai la cererea expresă a clientului, cu acordul taximetristului, având obligația revenirii în localitatea de autorizare după executarea cursei; c) ocazional, între localitatea de autorizare și alte localități de peste frontieră, la cererea expresă a clientului și cu acordul taximetristului, cu obligația revenirii autovehiculului în localitatea de autorizare după executarea cursei.
De asemenea, art.II din Legea nr.168/2010 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri și de persoane prevede că, transportul rutier efectuat între municipiul București și localitățile județului Ilfov este definit ca transport local, astfel că prevederile art. 19, art. 20 alin. (7) și art. 52 alin. (3) lit. v) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, nu se aplică în cazul transportului în regim de taxi efectuat cu autovehiculele taxi prevăzute la alin. (2).
Alineatul (2) mai sus-amintit prevede că autovehiculele taxi care fac obiectul prevederilor alin.(1) vor fi stabilite prin protocol încheiat între Consiliul General al Municipiului București și Consiliul Județean Ilfov, în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu consultarea asociațiilor reprezentative, și vor avea atașat pe portieră, alături de ecusonul atribuit, un ecuson suplimentar, stabilit prin protocolul respectiv.
În raport de prevederile legale mai sus-menționate, instanța reține că, în speță, petentul a fost sancționat pentru aceea că, deținând autorizație de transport taxi eliberată de orașul P., jud. Ilfov, a efectuat o cursă ocazională în afara acestei localități, respectiv în municipiul București, la cererea unui client, iar după terminarea cursei nu a revenit în localitatea de autorizare, fiind surprins de organele de poliție staționând în stația taxi situată în București, . preluării de clienți.
Conform raportului eliberat de aparatul de taxat, ultima cursă fusese efectuată de petent la ora 9.48, acesta fiind depistat de organele de poliție în stația de taxi din municipiul București la ora 10.15, așadar după aproximativ 30 de minute de la terminarea cursei anterioare, aspect care dovedește în mod evident că petentul după terminarea cursei nu a respectat obligația prevăzută de art.18 lit.b din Legea 38/2003 de a reveni în localitatea de autorizare, ci a preferat să staționeze în stația taxi în vederea preluării de clienți, având lampa taxi și aparatul de taxat în poziția „liber”.
Instanța reține că, într-adevăr, în conformitate cu prevederile art.II din Legea nr.168/2010, prevederile art. 19, art. 20 alin. (7) și art. 52 alin. (3) lit. v) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, nu se aplică în cazul transportului în regim de taxi efectuat cu autovehiculele taxi prevăzute la alin.2, anume acele autovehicule taxi stabilite prin protocol încheiat între Consiliul General al Municipiului București și Consiliul Județean Ilfov, în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu consultarea asociațiilor reprezentative, și care vor avea atașat pe portieră, alături de ecusonul atribuit, un ecuson suplimentar, stabilit prin protocolul respectiv.
Instanța constată însă că, în prezent nu există un astfel de protocol încheiat între Consiliul General al Municipiului București și Consiliul Județean Ilfov, context în care petentul nu putea să efectueze curse în afara localității de autorizare decât cu respectarea prevederilor art.52 alin.3 lit.v din Legea nr.38/2003.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic întocmit, proba faptului că petentul, deținător de autorizație taxi eliberată de orașul P., județul Ilfov a fost depistat staționând în stația taxi situată în București, . preluării de clienți, fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliție consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale și este confirmată de rola jurnal a aparatului de taxat.
Instanța constată, de asemenea, că sancțiunea contravențională aplicată este corect individualizată, raportat la pericolul social ridicat al faptei săvârșite de contravenient, acestuia fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de legiuitor (art.55 pct.3 lit.a din Legea nr.38/2003).
Pe fondul celor expuse, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul R. M. cu domiciliul în P., ., Jud. Ilfov, în contradictoriu cu intimata DGPMB – Brigada de Poliție Rutieră cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.12.2015.
Președinte Grefier
E. C. S. A. D.
Red./Dact./E.C./A.D.S/4 ex./09.02.2016
| ← Acţiune în constatare. Încheierea nr. 07/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 07/2015.... → |
|---|
