Acţiune în constatare. Încheierea nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 22/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 7513/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2? BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. E. M.
GREFIER: A. M. V.
Pe rol este pronunțarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare – nulitate contract – pretenții civile privind pe reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâții T. V., H. N. și T. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin doamna B. I. și avocat și pârâtul H. N., reprezentat de avocat cu delegație la dosar, lipsind fiind pârâții T. V. și T. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Hupoiu N. pe capătul de cerere având ca obiect anularea Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 05.02.2007 și pe excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului, invocate de pârâtul Hupoiu N. prin întâmpinare.
Reprezentanta pârâtului Hupoiu N. solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, având în vedere că reclamanta a ridicat pretenții cu privire la așa-zisa lipsă de folosință a autovehiculului ca urmare a înmatriculării în mod nelegal a acestuia, înmatriculare cu privire la care partea pe care o reprezintă nu a fost răspunzătoare, pârâtul T. V. recunoscând efectuarea falsului.
Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii, calificată de instanță ca fiind excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului, solicită admiterea acesteia.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea excepțiilor invocate, să se constate faptul că prezenta acțiune reprezintă latura civilă a unui dosar penal în care s-a stabilit participarea pârâtului la săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, arată că termenul de prescripție curge de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în dosarul penal purtat între părți.
Instanța, deliberând, unește excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului cu fondul cauzei, respingând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. N. pe capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata contravalorii lipsei de folosință a autovehiculului, față de împrejurarea că argumentele învederate reprezintă apărări pe fondul pricinii, iar nu aspecte care să privească calitatea procesuală pasivă; astfel, există identitate între parte și subiectul raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății, existența sau inexistența obligației de despăgubire constituind o chestiune de fond. În schimb, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. N. pe capătul de cerere având ca obiect având ca obiect anularea Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 05.02.2007, reținând că pârâtul H. N. nu este parte contractantă, contractul fiind încheiat între reclamanta . SRL, în calitate de vânzătoare și pârâtul T. V., în calitate de cumpărător.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că, fără voința societății reclamante, s-a făcut o înstrăinare a autoturismului, sens în care solicită să se aibă în vedere soluția pronunțată în dosarul penal și împrejurarea că partea pe care o reprezintă nu a avut cunoștință de existența contractului. Cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretenții civile, arată că este evident faptul că autovehiculul era util societății reclamante, lipsa de folosință reprezentând contravaloarea acestor pretenții civile.
Reprezentanta pârâtului solicită instanței respingerea cererii de chemare în judecată, să se aibă în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, în sensul că mașina a fost lăsată pârâtului H. N., în schimbul achitării unei sume lunare. Mai precizează că dosarul penal cu privire la care apărătorul părții adverse a făcut vorbire nu îl privește pe pârâtul H. N., inculpat fiind T. V.. Se mai învederează că, în ciuda faptului că reclamantei i s-a solicitat depunerea la dosar a înscrisurilor care să dovedească pretențiile acesteia, documentele au fost depuse ulterior administrării probei cu expertiza, apărările, în sensul că a fost împiedicată să obțină venituri din închirierea autoturismului neputând fi, în opinia sa, reținute de instanță.
Reprezentantul reclamantei arată că mașina era pentru folosința societății reclamante, sub acest aspect fiind administrată proba cu expertiză, nefiind neapărat necesar ca autoturismul să producă venituri.
Instanța declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ., sens în care:
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 30.06.2015
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. E. MilitaruVasile A. M.
Dosar unic nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7513
Ședința publică din data de 30.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. E. M.
GREFIER: A. M. V.
Pe rol este pronunțarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare – nulitate contract – pretenții civile privind pe reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâții T. V., H. N. și T. M..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea, în conformitate cu art. 260 C.proc.civ., pentru data de 09.03.2015, pentru data de astăzi, 30.06.2015, când, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 09.12.2011 sub nr._, astfel cum a fost în mod repetat modificată, completată și precizată, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții T. V., H. N. și T. M., anularea Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 05.02.2007 încheiat între reclamanta . de vânzătoare și pârâtul T. V., în calitate de cumpărător, având ca obiect autoturismul marca Mercedes, tipul C180, nr. de identificare WDB2020181A662009, ._ și obligarea în solidara pârâților la plata sumei de 51.898,23 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului pentru perioada 07.12.2005 – 09.06.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat, în esență, că, fără voia sa, pârâtul H. N. i-a înstrăinat pârâtului T. V. autovehiculul proprietatea sa, pe care doamna B. I., fost unic asociat și administrator al reclamantei, i l-a încredințat pârâtului Hupoiu N., pentru a-l parca în curtea acestuia pe o perioadă de 6 luni, în luna noiembrie 2005. Față de aceste aspecte, reclamanta a arătat că fost lipsită de posibilitatea de valorificare a bunului proprietatea sa, impunându-se și anularea contractului de vânzare-cumpărare deoarece pârâtul T. V., cu ajutorul pârâtului T. M., a efectuat formalitățile de înmatriculare a autoturismului pe numele său, prin utilizarea de acte false, astfel cum rezultă din Raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în dosarul penal.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 969, art. 971 și art. 998-999 C.civ. și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, a probei cu interogatoriul pârâților, a probei cu expertiza criminalistică și a probei cu expertiza bunuri mobile.
2. Pârâtul H. N. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea susținerilor sale, pârâtul a arătat că i-a vândut autoturismul pârâtului T. V. pe baza unei chitanțe de mână, fiind însă străin de operațiunile ulterioare efectuate de cumpărător cu ajutorul pârâtului T. M., de înmatriculare a autoturismului, prin utilizarea de acte false.
Pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantei și a probei testimoniale.
3. Deși legal citați, pârâții T. V. și T. M. nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu au formulat apărări orale sau scrise față de susținerile reclamantei.
4. În temeiul art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reciproc [al reclamantei și al pârâtului Hupoiu N.], pentru reclamantă, și proba cu expertiza în specialitatea autovehicule, iar pentru pârâtul Hupoiu N., și proba testimonială, reținând că acestea sunt pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei, astfel cum va rezulta mai jos din analiza detaliată a materialului probator pe care este întemeiată soluția în cauză. Pârâții T. V. și T. M. nu s-au prezentat pentru administrarea interogatoriului propus de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
5. În urma unui anunț matrimonial, doamna B. (fostă F.) I. l-a cunoscut pe pârâtul Hupoiu N. (fila 163).
Fiind încă în relații de prietenie, doamna B. (fostă F.) I. i-a „încredințat” pârâtului Hupoiu N., „pentru a-l parca în curtea acestuia pe o perioadă de 6 luni, în luna noiembrie 2005”, autoturismul marca Mercedes, tipul C180, nr. de identificare WDB2020181A662009, ._ (fila 4).
Autoturismul era proprietatea reclamantei . SRL, în prezent aflată în faliment, al cărei unic asociat și administrator a fost doamna B. (fostă F.) I..
6. Începând cu luna noiembrie 2005, autoturismul a fost păstrat în curtea casei pârâtului Hupoiu N., fiindu-i înmânate acestuia și cheile mașinii (fila 4).
Doamna B. (fostă F.) I., fost unic asociat și administrator al reclamantei . SRL, deși a recunoscut în fața organelor de urmărire penală că l-a cunoscut pe pârâtul Hupoiu N. în urma unui anunț matrimonial (fila 163), pe parcursul pricinii pendinte, a arătat că l-ar fi cunoscut „la tribunal, unde avea un proces cu fostul soț” și că a convenit cu pârâtul plata unei chirii de 300 lei/lună pentru depozitarea autoturismului (filele 123, 144, verso). De asemenea, deși a arătat că ar deține chitanțele prin care a efectuat plata chiriei (fila 144, verso), doamna B. (fostă F.) I. nu le-a prezentat, pentru a își proba susținerile (fila 169).
Pârâtul Hupoiu N. a recunoscut, la rândul lui, că a cunoscut-o pe doamna B. (fostă F.) I. în urma unui anunț matrimonial, că a împrumutat-o cu diferite sume de bani și că, supărat pe faptul nu aceasta nu îi restituia sumele datorate, a vândut autovehiculul pentru a își recupera datoria.
7. Cert este că - indiferent de motiv și, oricum, fără nicio justificare legală - pârâtul Hupoiu N. i-a vândut autovehiculul pârâtului T. V., care, la rândul lui, cu ajutorul pârâtului T. M., a efectuat formalitățile de înmatriculare a autoturismului pe numele său, prin utilizarea de acte false (filele 7-10). Caracterul fals al înscrisurilor ce au stat la baza formalităților de înmatriculare au fost reținute prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/22.10.2007 întocmit de M. – DGPMB – Serviciul Criminalistic întocmit în dos._/2006 –_/P/2006 al M. – DGPMB – Poliția Sectorului 2 – Secția 8 Poliție – Biroul Cercetări Penale (filele 19 și urm.).
8. De reținut este că, prin Rechizitoriul din data de 27.04.2009 întocmit de P. de pe lângă JS2 în dos. nr._/P/2006 (filele 16-18), s-a reținut că pârâtul Hupoiu N. nu a participat la operațiunile de falsificare a înscrisurilor ce au avut ca rezultat înmatricularea autovehiculului pe numele pârâtului T. V.. Astfel, pârâtul Hupoiu N. a înstrăinat autovehiculul pe baza unei simple chitanțe de mână, formalitățile de înmatriculare ulterioare, prin utilizarea de acte false, fiind realizate numai de pârâții T. V. și T. M.. De altfel, pârâtul Hupoiu N. a fost trimis în judecată numai pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C.pen., nu și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 292 C.pen. ori uz de fals prev. de art. 291 C.pen.
Oricum, prin sent. pen. nr. 690/23.09.2010 pron. de JS2 în dos. nr._ (filele 51-53), rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia pen. nr. 139R/27.01.2011 pron. de TB, secția a II-a pen. (dos. penal atașat), instanța a admis excepția tardivității introducerii plângerii prealabile și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. f) C.proc.pen. cu aplicarea art. 284 C.proc.pen., a dispus încetarea procesului penal privind pe partea vătămată . SRL și pe inculpatul Hupoiu N., sub aspectul infracțiunii de abuz de încredereprevăzute de art. 213 C.pen., pentru tardivitatea plângerii prealabile; de asemenea, în baza art. 346 alin. 4 C.proc.pen., instanța a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei.
9. Prin cererea de chemare în judecată pendinte, reclamanta . SRL a solicitat anularea Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 05.02.2007 și obligarea în solidara pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a autovehiculului pentru perioada 07.12.2005 – 09.06.2014.
10. Prin practicaua hotărârii [a se vedea motivarea], instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Hupoiu N. pe capătul de cerere având ca obiect anularea Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 05.02.2007, motiv pentru care instanța va respinge acest capăt de cerere ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
11. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului, invocată de pârâtul Hupoiu N. prin întâmpinare, instanța reține, astfel cum s-a arătat la pct. 8, că prin sent. pen. nr. 690/23.09.2010 pron. de JS2 în dos. nr._ (filele 51-53), rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia pen. nr. 139R/27.01.2011 pron. de TB, secția a II-a pen. (dos. penal atașat), instanța a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei. În aceste condiții, formularea cererii de chemare în judecată pendinte la data de 08.12.2011 (fila 31, verso) a avut loc cu respectarea termenului prevăzut de Decretul nr. 167/1958 de 3 ani de la data aplicării dispozițiilor art. 346 alin. 4 C.proc.pen.
12. Reținând, astfel cum rezultă și din Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/22.10.2007 întocmit de M. – DGPMB – Serviciul Criminalistic întocmit în dos._/2006 –_/P/2006 al M. – DGPMB – Poliția Sectorului 2 – Secția 8 Poliție – Biroul Cercetări Penale (filele 19 și urm.), că semnătura de la rubrica „Vânzător” nu îi aparține unicului asociat și administrator al . SRL, doamna B. (fostă F.) I. și că „[i]mpresiunea de ștampilă de la vânzătorului de pe xerocopia Contractului de vânzare cumpărare dintre . SRL și T. V. din 05.02.2007 nu a fost creată cu ștampila . SRL” (fila 29), ceea ce echivalează cu lipsa consimțământului la încheierea contractului, instanța va anula Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 05.02.2007 încheiat între reclamanta . SRL, în calitate de vânzătoare și pârâtul T. V., în calitate de cumpărător având ca obiect autoturismul marca Mercedes, tipul C180, nr. de identificare WDB2020181A662009, ._.
13. În privința contravalorii lipsei de folosință a autovehiculului, instanța reține că reclamanta a invocat [cauza cererii de chemare în judecată] • fie imposibilitatea onorării unui pretins contract de închiriere a autovehiculului (filele 4-5, 94-95); • fie „simpla lipsire de folosință a auto[vehiculului]” („prin lipsirea directă de folosință”) (filele 94-95), fie amândouă, în aceeași frază, evitând să exprime o poziție tranșantă (fila 46).
Chiar și în aceste condiții de evidentă ezitare procedurală, instanța va analiza ambele ipoteze.
14.1. În ceea ce privește imposibilitatea onorării unui pretins contract de închiriere a autovehiculului, instanța reține că reclamanta a depus la dosar Contractul nr. 12/2008 având ca obiect închirierea autoturismului ce face obiectul pricinii pendinte, pretins încheiat între reclamanta . SRL, prin administrator B. (fostă F.) I., în calitate de locator și ., în calitate de locatar (filele 196-201).
Instanța reține că, potrivit art. 1 din Contract, „[t]ermenul de închiriere este de 24 luni, cu începere de la data de 22.11.2008 până la data de 22.11.2010” (fila 199), iar potrivit art. 5.1, „[p]rețul închirierii (auto)vehiculului este 300 euro/lună plus TVA” (fila 198).
Anterior, reclamanta a pretins că ar fi primit de la terțul . I. SRL o ofertă de închiriere a autovehiculul pentru perioada 01.09.2005 – 31.08.2007 ce poartă nr. 32/25.08.2014, fiind emisă deci în cursul procesului pendinte, la peste 9 ani de la data pretinsei oferte de închiriere.
Or, instanța reține că pretinsul Contract de închiriere nr. 12/2008 nu are dată certă, existând riscul ca el să fi fost întocmit pro causa, în vederea obținerii de despăgubiri. Acest risc, departe de a fi o simplă speculație, rezultă din următoarele împrejurări:
◊ pretinsul locator . a avut 2 administratori, și anume tocmai pe doamna B. (fostă F.) I. (fila 233, verso) și o rudă a acesteia, doamna B. A. [decedată la data de 03.03.2004, înainte de faptele ce formează obiectul pricinii pendinte, fila 70]; practic, ipoteza este că unicul asociat și administrator al locatorului . SRL a pretins că a închiriat autoturismul către locatarul ., care are același [unic] asociat, doamna B. (fostă F.) I.; de altfel, cele două societăți au și același sediu, același nr. de telefon etc. (filele 48 și 233, verso);
◊ cum pretinsul contract a fost deja semnat de părți, rezultă că veniturile obținute de reclamantă din închirierea autovehiculului ar fi trebuit declarate la Administrația Financiară și impozitate în mod corespunzător, sub riscul evaziunii fiscale; or, deși i s-au solicitat aceste dovezi, reclamata a recunoscut că nu a declarat pretinsele venituri (fila 220); argumentul că aceste venituri nu au fost, în realitate, obținute, tocmai din cauza atitudinii culpabile a pârâților, nu poate fi reținut, căci părțile contractante nu au prezentat o declarație de denunțare unilaterală sau de reziliere a contractului de închiriere;
◊ ambele societăți în care doamna B. (fostă F.) I. a fost [unic] administrator au avut o activitate precară, figurând cu sediul expirat încă din data de 28.05.2003 (filele 48 și 233, verso), cu mult înainte de încheierea Contractului nr. 12/2008;
◊ conform propriilor susțineri ale reclamantei din cererea de chemare în judecată (fila 4), „autovehiculul (…) a fost încredințat [pârâtului Hupoiu N.] pentru a î-l parca în curtea acestuia pe o perioadă de 6 luni, în luna noiembrie 2005” (fila 4). În aceste condiții, decizia doamnei B. (fostă F.) I. de a face o ofertă de închiriere a autoturismului către terțul . I. SRL începând cu data de 01.09.2005 (fila 202, „în urma condițiilor și propunerilor avansate de către reprezentantul dvs.”), pentru ca ulterior, după pretinsa înțelegere a părților, în luna noiembrie 2005, să dea spre parcare autoturismul „pe o perioadă de 6 luni”, în curtea pârâtului H. N., este ilogică și denotă caracterul nereal al ofertei de a închiria autovehiculul.
În aceste condiții, deși autoturismul se afla, în mod indubitabil, la data de 01.09.2005, la dispoziția reclamantei, totuși, aceasta nu l-a pus ea însăși la dispoziția ofertantului.
Față de aceste împrejurări evidente, instanța reține că adresa nr. 32/25.08.2014 (fila 202) și Contractul nr. 12/2008 sunt, pur și simplu, plăsmuite, pentru a justifica o eventuala lipsă de folosință a autovehiculului. În orice caz, reclamanta nu poate solicita obligarea pârâților Hupoiu N., T. V. și T. M. la plata contravalorii lipsei de folosință pentru un contract de închiriere care nu derulat din culpa sa exclusivă [cum am arătat, la data acceptării ofertei de către terțul . I. SRL, 01.09.2005, autoturismul se afla la dispoziția exclusivă a reclamantei].
Prin urmare, sumele solicitate de reclamantă reprezintă simple speculații sau, într-un limbaj juridic riguros, un prejudiciu eventual, lipsit de certitudine.
Printre condițiile cerute pentru a se putea obține repararea prejudiciului se află și caracterul cert al acestuia. Este cert nu numai prejudiciul actual [deci prejudiciul deja produs la data când se pretinde repararea lui], ci și prejudiciul viitor [care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind astfel susceptibil de evaluare]. Cu prejudiciul viitor, care este cert, nu trebuie confundat prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.
Prin raportul de expertiză specialitatea autovehicule întocmit în cauză, prin comisie rogatorie, de domnul expert B. I. (filele 188 și urm.), expertul a avut în vedere, la stabilirea pretinsei contravalori a lipsei de folosință, următoarele elemente:
pentru perioada 07.12.2005 – 07.12.2008, „oferta” terțului . I. SRL de 400 euro/lună din adresa nr. 32/25.08.2014 (fila 202); or, cum am arătat, reclamanta însăși nu a pus autoturismul la dispoziția acceptantului ofertei, preferând să îl depoziteze, după acceptarea pretinsei oferte, pentru 6 luni, în curtea casei pârâtului Hupoiu N.;
pentru perioada 08.12.2008 – 08.12.2011, chiria de 300 euro/lună din Contractul nr. 12/2008; or, contractul nu are dată certă, fiind întocmit pro causa de unicul administrator comun al locatorului și locatarului;
pentru perioada 09.12.2011 – 09.06.2014, chiria de 19 euro/zi din ofertele societăților specializate în închirierea de autoturisme; or, reclamanta nu ar fi putut desfășura „cu titlu profesional” activitatea de închiriere către terți a autoturismelor, deoarece nu are o astfel de activitate inclusă în codul CAEN (7711).
Față de specificul lor, autovehiculele sunt dificil de valorificat (a se vedea și analiza pe care o face expertul la pct. V.1.2, fila 192), simplul drept de proprietate al reclamantei cu privire la un autovehicul netransformându-se în certitudine cu privire la obținerea de venituri constante și consistente. Oricum, reclamanta nu poate trage foloase nejustificate și nu poate pretinde obținerea de despăgubiri ce depășesc orice posibilitate reală de valorificare a bunului, compensațiile solicitate fiind cu totul speculative și deci prejudiciul este doar eventual, lipsit de certitudine. Vinovăția indiscutabilă a pârâților nu se poate transforma în spolierea lor, peste ceea ce în mod real și obiectiv datorează pentru fapta lor ilicită.
Oricum, ca un ultim aspect, aproape colateral, dar simptomatic pentru modul în care reclamanta a încercat să profite de situația creată, este că prin sent. pen. nr. 690/23.09.2010 pron. de JS2 în dos. nr._ (filele 51-53), rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia pen. nr. 139R/27.01.2011 pron. de TB, secția a II-a pen. (dos. penal atașat), instanța a reținut că „inculpatului H. N. i s-a solicitat restituirea autoturismului încă de la începutul anului 2006” (fila 52). Or, reclamanta a solicitat, în litigiul pendinte, obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință începând cu data de 07.12.2005, când bunul se afla parcat în curtea pârâtului Hupoiu N., neputând produce, cu certitudine, niciun venit prin faptul depozitării sale voluntare.
14.2. În ceea ce privește „simpla lipsire de folosință a auto[vehiculului]” („prin lipsirea directă de folosință”) – într-un limbaj mai concret – sumele de bani efectiv cheltuite de reprezentanții . suplini lipsa autovehiculului, instanța reține că acest aspect nu a fost, în niciun fel, probat.
Mai exact, reclamanta nu a depus la dosar niciun înscris (bonuri de taxi, bilete de metrou sau de alte mijloace de transport în comun, un eventual contract de închiriere cu privire la un alt autovehicul încheiat de . de locatar) din care să rezulte sumele de bani afectate de reclamantă pentru a înlocui lipsa autoturismului. Ar fi fost vorba, evident, despre suplinirea nevoilor proprii ale societății.
Instanța nu contestă, sub nicio formă, îndreptățirea reclamantei de a obține de la pârâți despăgubiri pentru fapta ilicită constând în vânzarea fără drept a autoturismului. Cu toate acestea, acest capăt de cerere, sub aspectul analizat, trebuia probat. Aceasta nici nu ar fi constituit o sarcina excesivă în sarcina reclamantei, ci, dimpotrivă, o misiune extrem de facilă, în condițiile prezervării înscrisurilor justificative.
Or, în condițiile omisiunii reclamantei de a administra orice fel de probe și față de concluziile de la pct. 14.1, instanța va respinge cererea reclamantei de obligare în solidara pârâților Hupoiu N., T. V. și T. M. la plata contravalorii lipsei de folosință a autovehiculului ca neîntemeiată.
15. Cum pârâții T. V. și T. M. au căzut în pretenții pe capătul de cerere având ca obiect anularea Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 05.02.2007, instanța îi va obliga la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 800 lei reprezentând onorariu de avocat. Instanța reține că pârâtul T. M. l-a ajutat pe pârâtul T. V. la efectuarea formalităților de înmatriculare a autoturismului, prin utilizarea de acte false, sens în care, în temeiul art. 998-999 C.civ., este deopotrivă răspunzător de perfectarea contractului. În schimb, pârâtul Hupoiu N. nu este parte contractantă și nu a participat la operațiunile de falsificare a înscrisurilor, astfel cum rezultă în mod neechivoc din Rechizitoriul din data de 27.04.2009 întocmit de P. de pe lângă JS2 în dos. nr._/P/2006 (filele 16-18), sens în care instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului Hupoiu N. la plata cheltuielilor de judecată. Vinovăția sa a fost analizată pe capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata contravalorii lipsei de folosință a autovehiculului, or, acest capăt de cerere a fost respins, pentru motivele analizate la pct. 14.1 și 14.2, ca neîntemeiat.
În schimb, instanța o va obliga pe reclamantă la plata către pârâtul Hupoiu N. a cheltuielilor de judecată de 1.400 lei reprezentând onorariu de avocat, astfel cum a fost redus, față de împrejurarea că o parte din apărările formulate de pârât au fost, la rândul lor, respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge capătul de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Hupoiu N. având ca obiect anularea Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 05.02.2007 ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului, invocată de pârâtul Hupoiu N. prin întâmpinare.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în București, ., . 1, parter, . și cu sediul ales în București, .. 3, etaj 3, ., în contradictoriu cu pârâții T. V., cu domiciliul în Chitila, .. 49, județul Ilfov, H. N., cu domiciliul în București, ., sector 2 și T. M., cu domiciliul în București, Calea Griviței ne. 238, ., ..
Anulează Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 05.02.2007 încheiat între reclamanta . SRL, în calitate de vânzătoare și pârâtul T. V., în calitate de cumpărător având ca obiect autoturismul marca Mercedes, tipul C180, nr. de identificare WDB2020181A662009, ._.
Respinge cererea reclamantei de obligare în solidara pârâților Hupoiu N., T. V. și T. M. la plata contravalorii lipsei de folosință a autovehiculului ca neîntemeiată.
Obligă pe pârâții T. V. și T. M. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 800 lei reprezentând onorariu de avocat.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului Hupoiu N. la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe reclamantă la plata către pârâtul Hupoiu N. a cheltuielilor de judecată de 1.400 lei reprezentând onorariu de avocat, astfel cum a fost redus.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. E. S. V. A. M.
Red.S.M./Th.red. A.V. și S.M./14.07.2015/6 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7427/2015. Judecătoria... | Anulare act. Încheierea nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
