Acţiune în constatare. Sentința nr. 3888/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3888/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 3888/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3888
Ședința publică din data de 08.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, formulată de reclamanții G. M. și I. (fostă T.) I. G. în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta prin avocat substituent Bobangă A., care depune delegație de substituire, lipsind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum și faptul că la data de 08.04.2015 reclamanții au depus note scrise, după care,
Potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ., instanța pune în discuție competența soluționării pricinii.
Pârâta, prin avocat, solicită declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalul București, față de dispozițiile art. 94, 95 C.proc.civ. raportat la art. 99 C.proc.civ.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 31.10.2015 sub nr._, reclamanții G. M. și I. (fostă T.) I. G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să:
- constate caracterul abuziv al clauzelor din convenția de credit nr._/04.10.2007, prevăzute la art. 5 lit. b (fost art. 5 lit. a) din Condițiile speciale, art. 3.5, art. 8.1 lit. b și c din Condițiile generale al convenției de credit, astfel cum aceasta a fost modificată prin Actul adițional nr. 1/11.11.2010 și, pe cale de consecință, eliminarea acestora din cuprinsul convenției;
- oblige pârâtei la restituirea sumei de 12.450,68 CHF achitată până la data de 25.09.2014, sumă achitată de reclamanți cu titlu de comision de risc.
- oblige pârâta la plata dobânzii legale asupra fiecărei sume plătite nedatorat de către reclamanți cu titlu de comision de risc de la data încasării de către bancă până la data achitării efective;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În data de 08.01.2015, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de către pârâtă, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Competența materială presupune o delimitare între instanțe de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamanții au sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art. 99 C.proc.civ., potrivit căruia:
(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.
(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Anumite clauze contractuale a căror anulare s-a solicitat nu sunt evaluabile prin ele însele, ci prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
Astfel, clauzele aflate în secțiunea 8 a condițiilor generale ale convenției nu pot fi evaluate sau, cel mult, pot fi evaluate doar prin raportare la valoarea totală a creditului, respectiv 106.462,5 CHF (peste 200.000 de lei).
Concluzionând, o parte dintre capetele cererii de chemare în judecată sunt neevaluabile în bani sau sunt evaluabile prin raportare la o valoare mai mare de 200.000 de lei, iar capetele de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun. Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., în referire la art. 99 alin. 2, art. 129 alin. 2 pct. 2 și art. 130 alin. 2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de către pârâtă.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, căruia îi va trimite de îndată dosarul, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de către pârâtă.
Declină competența soluționării cauzei privind pe reclamanții G. M. și I. (fostă T.) I. G., ambii cu domiciliul procesual ales în București, .. 8, ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, ., ., sector 2, în favoarea Tribunalului București.
Trimite de îndată dosarul către Tribunalul București, spre competentă soluționare.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
24.04.2015/5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 03-04-2015,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7379/2015.... → |
|---|
