Acţiune în constatare. Sentința nr. 6472/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6472/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 6472/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.6472
Ședința publică din data de 09.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, obligație de a face privind pe reclamantul H. V. în contradictoriu cu pârâta B. SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul reprezentat prin avocat C. P. cu împuternicire avocațială la dosar, la fila 10, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 30.03.2015 pârâta a formulat și depus la dosar, întâmpinare, filele 116-124; la data de 29.04.2015 reclamantul a înaintat la dosar, răspunsul la întâmpinare, filele 128-132, iar la data de 27.05.2015 a comunicat la dosar, cerere modificatoare, fila 135.
În ședință publică, instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței.
Avocatul părții reclamante arată ca și chestiune prealabilă, faptul că petitul 2 din cererea de chemare în judecată vizează și petitele 3, 4, 5, respectiv restituirea vizează și petitele 3, 4, 5.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței materiale a instanței, față de capătul 4 de cerere privind înghețarea cursului de schimb la momentul încheierii contractului, la un credit în valoare totală de 208.500 CHF, raportat la valoarea francului din momentul încheierii contractului, respectiv august 2007, astfel că valoarea acestui capăt de cerere depășește 200.000 lei.
Avocatul părții reclamante, având în vedere aceste considerente ale instanței, solicită admiterea excepției și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe aspectul excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 04.03.2015, sub dosarul nr._ reclamantul H. V. în contradictoriu cu pârâta B. SA, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constatate caracterul abuziv si, implicit, sa constatate nulitatea absoluta a clauzelor înscrise la 4.1 teza a Il-a, 4.3, 4.4, 4.5, 4.6, 4.11 lit. b) din Contractul de credit nr. HL13804/08.08.2007, respectiv clauzele referitoare dobânda variabila in funcție de politica paratei si comisionul de administrare.
În virtutea principiului repunerii in situația anterioara, sa oblige parata la restituirea către reclamant a sumelor plătite in temeiul clauzelor abuzive, sume la care se va adaugă dobânda legala de la data fiecărei plați efectuata de către reclamant pana la momentul achitării efective de către parata.
Să dispună desființarea celor trei Acte adiționale la contract din data de 20.08.2009, 11.10.2010 si data de 22.11.2011, privind reeșalonările la plata (refinantari), prin care parata a mărit unilateral marja fixa de dobânda de la 2,34% la 6,95% si 8%.
Să dispună calcularea dobânzii in funcție de indicatorul Libor 6M, la care se adaugă o marja de 0%, in conformitate cu prevederile OUG 50/2010.
În vederea înlocuirii clauzelor abuzive, a solicitat revizuirea efectelor contractului încheiat si înghețarea cursului de schimb CHF - leu la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv calcularea si plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea in lei a francului elvețian de la data încheierii convențiilor, pe întreaga perioada de valabilitate a contractului.
să oblige parata sa emită un nou grafic de rambursare in urma eliminării din contract a clauzelor abuzive, cu cheltuieli de judecata.
În fapt, în motivarea cererii reclamantul a arătat că a încheiat cu parata Contractul de credit nr. HL13804 din data de 08.08.2007, prin care a contractat un credit ipotecar in temeiul Legii 190/1999, in valoare de 208.500 CHF, cu o perioada de rambursare de 300 de luni si o dobânda fixa de 4,85% in primul an, urmând ca in următorii ani, aceasta dobânda sa fie variabila in funcție de politica băncii, conform art. 4.1 teza a Il-a, 4.3, 4.4, 4.5 si 4.6 din contract.
Reclamantului i s-a propus de către parata acordarea creditului in CHF, aceasta moneda fiindu-i prezentata ca o moneda stabila, iar creditul ca fiind unul avantajos, având o dobânda mai scăzuta decât creditele in LEI, USD sau EUR.
La momentul acordării creditului, rata lunara era de 4,85% si comisionul de administrare de 0,10% din sold. Aceasta echivala cu achitarea de către reclamant a unei rate lunare in suma de 1.430 CHF, conform Extrasului de cont în lei, aceasta suma era echivalenta cu 2.717 lei (la un curs de 1,9075 LEI/CHF).
In lipsa posibilității reclamantului de a cunoaște efectele unui astfel de credit in CHF pe termen lung, cat si a lipsei de informații asupra acestui produs nou pe piața romaneasca, coroborate cu dobânda scăzuta, acesta a semnat contractul de credit menționat mai sus, obligandu-se sa ramburseze ratele lunare in moneda creditului, respectiv CHF. Conform art. 5.1din Contract "Rambursarea ratelor lunare se va face in valuta in care s-a acordat creditul".
Desi s-a angajat sa ramburseze ratele lunare in CHF, reclamantului nu i s-au pus niciodată fizic la dispoziție CHF, ci LEI.
Conform Extrasului de cont, desi in soldul creditor (patrimoniul) paratei se afla suma ce urma a fi acordata reclamantului, respectiv 208.500 CHF, acest sold a fost inchis prin efectuarea de către parata a schimbul valutar a intregii sume la un curs de 1.9075 LEI/CHF.
Astfel, reclamantul a primit in contul sau, efectiv suma de 397.713,75 LEI. Reclamantului nu i s-a pus la dispoziție niciodată moneda străina. Totodată, reclamantul nu a fost informat asupra mecanismului de schimb valutar si operațiunile efectuate de către parata.
Conform art. 4 din Actul adițional nr. 1 la Contract-Conditii generale/20.08.2009: "In cazul refinantarii, împrumutatul va suporta din surse proprii, toate diferentele de curs valutar rezultate din conversia sumei prezentului credit in valuta in care s-a acordat creditul".
In conformitate cu prevederile art. 3 din Actul adițional 2 la Contract-Conditii generale/11.10.2010: "Tragerea creditului nu va putea fi efectuata daca împrumutatul nu a depus in contul sau curent suma aferenta diferentelor de curs valutar rezultate din conversia sumei creditului in valuta solicitata si nu a completat formularul de schimb valutar necesar efectuării conversiei".
Ulterior semnării contractului, valoarea CHF a crescut de la 1,9075 LEI/CHF la mai mult de 4 LEI/CHF, reclamantul fiind aproape in imposibilitate de a-si indeplini obligațiile contractuale.
La data semnării contractului de credit, rata lunara avea valoarea de 2.717 lei, aceasta fiind una ridicata din perspectiva dobânzii care conținea un LIROR de 2,51%. In prezent, la un LIBOR de 0,26%, rata este in valoare de 6.54Q lei, conform Evoluției indicelui I.IBOR 3M.
Contractul de credit este un contract de adeziune, in care libertatea reclamantului s-a rezumat in a semna contractul in integralitatea sa. Clauzele din actele adiționale, menționate mai sus nu au fost negociate cu reclamantul, si au produs un dezechilibru semnificativ intre prestațiile pârtilor, având in vedere ca francul elvețian a ajuns si la un curs de 4,58 lei/CHF" (24 ianuarie 2015), dublând astfel valoarea ratei lunare pc care reclamantul trebuie sa o achite. Riscul valutar a rămas exclusiv in sarcina reclamantului, acesta având in prezent o rata lunara care depășește 6.000 de lei.
Revizuirea efectelor contractului incheiat intre parti este necesara din perspectiva hipervalorizarii CHF, si a creării dezechilibrului major intre prestațiile pârtilor, având drept consecința suportarea riscului valutar numai de către reclamant.
Schimbarea condițiilor economice a fost imprevizibila, iar reclamantul nu avut cunoștințe de specialitate in domeniul financiar-bancar care sa le permită anticiparea unei devalorizări vădite a leului fata de CHF. Se poate considera ca revizuirea efectelor contractelor corespunde acordului de voința al pârtilor, intrucat hipervalorizarea CHF-ului deturnează contractele de la scopul in vederea cărora au fost incheiate, schimbând natura acestora, astfel ca executarea lor in contextul actual nu mai corespunde voinței concordante a pârtilor.
Pentru ca a fost aproape in imposibilitatea de a mai achita ratele lunare, in datele de 20.08.2009, 11.10.2010 si 22.11.2011, reclamantul a solicitat reesalonarea obligațiilor de plata prin diminuarea ratei lunare pentru perioade determinate de timp, parata amânând perceperea capitalului efectiv imprumutat, pentru care parata urma sa perceapă dobânda de doua ori.
Cu ocazia acestor trei acte adiționale, banca a modificat unilateral dobânda si in loc de dobânda de 4,85% cat era in contractul de credit inițial, banca a inserat dobânda ca fiind marja fixa a băncii de 8 puncte procentuale, la care se adaugă LI B. 6M, conform art. 2.2 din Actul adițional 1 din 20.08.2009, art. 2.2 din Actul adițional 2 din 11.10.2010 si marja fixa de 6,95 puncte procentuale la care se adaugă LIBOR 6M conform art. 1 din Anexa 1 la Actul adițional 3 din 22.11.2011.
Clauzele referitoare la posibilitatea paratei de a modifica unilateral dobânda sunt abuzive in sensul art. 4 si a Anexei la Legea 193/2000, in sensul in care aceste clauze depind in mod unilateral de voința uneia dintre parti, nu au fost negociate si creaza un dezechilibru contractual prin contraprestatia disproporționata pe care reclamantul trebuie sa o suporte, suferind un prejudiciu material.
In momentul acordării creditului, LTBORUL 6M avea o valoare medie de 2,51, conform Datelor statistice referitoare la indicele LIBOR valabile pentru anul 2007 (Anexa nr. 10), ceea ce in conformitate cu dobânda avuta in vedere de către parti de 4,85% pe an, inseamna ca marja fixa a paratei era de 2,34%.
Conform OUG 50/2010, parata avea obligația de a transmite reclamantului un act „adițional in care dobânda de 4,85% pe an sa fie explicata in termeni clari si sa conțină formula de calcul, marja fixa plus LIBOR 6M.
Nu numai ca parata nu s-a conformat dispozițiilor legale, insa cu ocazia reesalonarilor la plata din cele trei acte adiționale, solicitate de către reclamant din perspectiva dificultăților la plata, parata a introdus in actele adiționale o marja fixa de 8 p.p. si ulterior dc 6,95 p.p. Conform OUG 50/2010, parata nu trebuia sa mărească artificial marja de dobânda, opțiunea acesteia putandu-se limita numai la reducerea marjei dc dobânda. Din aceasta 1 perspectiva se impune desființarea Actelor adiționale la contract din datele de 20.08.2009, 11.10.2010 si data de 22.11.2011 ca fiind incheiate in disprețul legii. In urma acestor "eșalonări la plata" care trebuiau sa ajute reclamantul, atat soldul inițial, cat si perioada de rambursare s-au mărit, ceea ce nu concorda in nici . voința pârtilor.
Formula de calcul corecta este de LIBOR 6M + 2,34% marja fixa, aceasta marja fiind «avuta in vedere la data încheierii contractului de către parti.
In ceea ce privește celelalte clauze abuzive din contract, reclamantul a achitat in perioada 08.08._09 comision de administrai*c in cuantum de 208,5 CHF/luna, conform art. 4.11 lit. b) din Contractul de credit. In tot cuprinsul contractului nu este specificata care este contraprestatia paratei pentru acest comision, fapt ce duce la un dezechilibru contractual. Aceasta clauza nu a fost negociata cu reclamantul si a fost introdusa contrar bunei credințe, urmarindu-se de către parata un venit necuvenit. De asemenea, nu se )justifica perceperea comisionului de administrare . 0,10% din valoarea creditului. In majoritatea contractelor de credit in care parata este semnatara, comisionul de idministrare este stabilit in aceleași procente, fara a se diferenția in funcție de suma efectiv fimprumutata. Fie ca este vorba dc 15.000 CHF, fie ca este vorba de 150.000 CHF, banca percepe tot 0,10% din valoarea creditului, ceea ce denota fara putința de tăgada, stabilirea acestui comision cu incalcarea cerințelor bunei credințe.
Este adevărat ca in conformitate cu primul Act adițional din 20.08.2009, incepand cu luna a 10-a 2009, parata nu a mai perceput comision de administrare, acesta fiind eliminat din contract, in schimbul triplării dobânzii. Insa pentru o reparare integrala a prejudiciului suferit de către reclamant, in virtutea restabilirii situației anterioare, se impune restituirea sumei de 5004 CHF achitata cu titlu de comision de administrare in perioada 08.08._09.
In drept: art. 4 si urm. Legea 193/2000, OUG 50/2010, OG 21/1992.
In temeiul art. 411. NCPC, solicitam judecarea in lipsa.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin a invocat excepție prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției prescripției dreptului material la acțiune având in vedere ca acțiunea supusa judecații este prescriptibila in termenul general de 3 ani, instituit de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958, acest termen incepe sa curgă de la data la care consumatorul a cunoscut cauza anularii. întrucât cauza anularii invocata de Reclamant decurge din insasi formularea clauzelor a căror nulitate a fost invocata, momentul la care a cunoscut cauza anularii clauzelor invocate este chiar momentul incheierii Contractului de credit, respectiv 08.08,2007,
Având in vedere data de incheiere a Contractului de credit si data înregistrării cererii de chemare in judecata, termenul de trei ani s-a împlinit.
Pe fondul cauzei a arătat că anterior semnării contractului de credit reclamantul a putut consulta clauzele acestuia, a avut posibilitatea de a analiza si studia cu atenție fiecare dintre clauze, pentru a aprecia daca acestea corespund sau nu intereselor sale, sau dimpotrivă, incalca aceste interese. De asemenea, reclamantul a beneficiat de consultanta cu privire la aspectele neclare din contract anterior semnării acestuia, astfel incat sa isi poată exprima consimțământul in deplina cunoștința de cauza. Aceasta este practica bancara obișnuita si a fost respectata si de către B. la încheierea fiecărui contract de credit, indiferent de tipul acestuia si indiferent de consumator.
In situația in care reclamantul ar fi ajuns la concluzia ca unele dintre clauzele contractuale nu corespund intereselor sau drepturilor proprii, ar fi putut opta pentru a nu incheia contractele de credit,realizandu-si obiectivele si necesitățile de creditare fie prin intermediul altor produse de același gen pe care le oferea B. la acel moment, fie de la alte instituții bancare care ar fi putut,sa vina mai mult in intampinarea nevoilor proprii.
Astfel, reclamantul a avut posibilitatea reala, concreta, de a lua cunoștința despre fiecare dintre clauzele si costurile cu privire la care ar fi avut nelămuriri sau dubii.
Prin a avea posibilitatea reala de a cunoaște condițiile contractuale la momentul incheierii contractului, trebuie sa se inteleaga faptul ca reclamantul a avut la dispoziție elementele necesare pentru a cunoaște costurile si condițiile contractuale, indiferent daca, în concret, au valorificat sau nu aceste condiții.
la momentul incheierii contractului de credit exista pe piața bancara o varietate de produse de creditare, selecția aparținând consumatorului, in funcție de varianta cea mai avantajoasa. Existenta unor produse predefinite si a unor contracte de credit
standardizate nu afectează libertatea impumutatului de a opta pentru un anumit tip de comisioane si nici nu poate duce la concluzia caracterului nenegociabil al clauzei, opțiunea clientului fiind liber exprimata;prin completarea cererii de credit reclamantul au optat pentru produsul care corespundea intereselor proprii; - contractele de credit prevăd care sunt condițiile si consecințele tipului de dobânda si de comisioane si totodată modul in care sunt calculate, acestea fiind analizate de către imprumutat.
In data de 08.08.2007 B. a acordat reclamantului, creditul in valoare de_.00CHF, pe o perioada de 300 luni.
In momentul acordării creditului, parata B. S.A punea la dispoziția clienților o anumita oferta pentru dobânzile, taxele, comisioanele percepute, pentru fiecare tip de credit. Aceste oferte variază in fiecare an in funcție de evoluția pieței bancare, tarifele practicate de banca fiind influențate de mai mulți factori, dar in special, de costul fondurilor, precum si marja de risc a tarii.
Din portofoliul de soluții de creditare oferite de banca clienților sai la vremea respectiva, reclamantul a ales un produs de creditare cu dobânda variabila acordat in moneda CHF.
Pentru o mai mare transparenta in relația cu clienții incepand cu 2009 toate Actele adiționale semnate cu aceștia presupuneau o rescriere a contractului de credit pentru ca prevederile OUG 174/2008 sa fie respectate.
A menționat ca in anul 2010 B. SA a trimis la adresa de corespondenta a clientului o notificare cu privire la . Ordonanței de Urgenta 50/2010. Notificarea conținea principalele modificări contractuale determinate de actul normativ si informa cu privire la posibilitatea semnării unui Act Adițional la contractul de credit in unitatea B. care a acordat creditul.
Dobânda aferenta contractului clientului a fost transparenta din momentul semnării contractului de credit si astfel OUG nr. 50/2010 nu a adus nicio modificare asupra componentei dobânzii.
Actul Adițional includea strict modificările prevăzute de lege prin OUG 50/2010. Conform dispozițiilor legale din actul normativ menționat, incepand cu data de 19.09.2010 nesemnarea Actelor adiționale a fost considerata acceptare tacita si modificările prezentate in Actul Adițional s-au aplicat de drept.
Contractul a fost incheiat cu respectarea intocmai a cadrului legal in vigoare la data incheierii lui, care nu cunoștea limitările si interdicțiile instituite ulterior, abia prin OUG nr. 174/2008 si prin OUG nr. 50/2010, fiind in deplina concordanta cu practicile bancare generalizate in perioada de referința in care au fost incheiat, cand creditul in România a cunoscut o expansiune extraordinara, pe fondul unei creșteri economice bazate in special pe operațiuni speculative pe piața imobiliara si pe o exacerbare a consumului. Ar fi o grava eroare sa se ignore contextul economic in care au fost incheiate contractele si practicile bancare cvasigeneralizate. Nu poate fi aplicata astăzi contractelor incheiate in perioada respectiva, . legisltativ si economic, noua scara de valori practicata in prezent, in condiții de criza economica si financiara.
Așadar, nu poate fi vorba de rea-credinta din partea băncii care, la incheierea contractului, cu reclamantul nu a făcut altceva decât sa tina seama de prevederile legale si practicile bancare curente.
Astfel, este de reținut faptul ca in tot sistemul bancar existau clauze de tipul celor pe care reclamantul le învederează prin cererea de chemare in judecata. In acest context, a pretinde ca in perioada respectiva, parata ar fi trebuit sa practice clauze de tipul celor pretinse de reclamanți, in condițiile in care piața serviciilor bancare era caracterizata printr-o acuta concurenta intre instituțiile de credit, ar fi insemnat practic scoaterea B. in afara competiției.
Deși reclamantul critică faptul că banca avea dreptul de a modifica în mod unilateral dobânda, nu trebuie pierdut din vedere faptul că această modificare opera nu ca urmare a voinței unilaterale și arbitrale a băncii, ci ca urmare a punerii în aplicare, a executării clauzei contractuale care prevede că dobânda aplicabilă contractului este variabilă, potrivit acordului părților, în funcție de anumiți indici de referință.
Practic, reclamantul critică faptul că banca a modificat dobânda (dar nu oricum, ci făcând aplicarea clauzelor contractuale care îi permiteau să procedeze astfel, în condițiile acolo menționate), în mod unilateral, adică fără să ceară opinia împrumutaților asupra acestei modificări. O astfel de critică este vădit neîntemeiată din moment ce debitorii și-au exprimat consimțământul la aceste modificări ale dobânzii (în sensul creșterii sau reducerii ei) încă de la momentul încheierii contractului. Este firesc ca banca, în cazul dobânzii variabile, să aibă inițiativa modificării acesteia, în condițiile variației indicilor de referință, dobânda fiind unul dintre elementele esențiale ale contractului de credit, în lipsa căruia banca nu ar fi încheiat contractul, reprezentând practic „fructul civil" al sumei împrumutate.
Pârâta a mai arătat că în speță, clauza privind dobânda variabilă nu este o clauză „impusă" consumatorilor, întrucât la momentul încheierii contractelor de credit exista o varietate de produse de creditare, selecția aparținând consumatorului în funcție de varianta cea mai avantajoasă. Existenta unor produse predefinite si a unor contracte de credit standardizate nu afectează libertatea împumutatului de a opta pentru un anumit tip de dobândă și nici nu poate duce la concluzia caracterului neneqociabil al clauzei, opțiunea clientului fiind liber exprimată.
Prin completarea cererilor de creditare persoanele interesate au optat pentru produsul care corespundea intereselor proprii.
Condițiile generale aplicabile contractelor de credit prevăd care sunt condițiile și consecințele fiecărui tip de dobândă și totodată modul în care variază, acestea fiind analizate de către împrumutanți;
Conndițiile de creditare specifice fiecărui contract, astfel cum au fost selectate de fiecare client sunt menționate în contractul semnat de acesta și particularizate în funcție de opțiunile personale.
A mai arătat că nu se poate reține existența unui dezechilibru semnificativ.
In privința comisionului de administrare, a arătat ca susținerile reclamanților sunt neîntemeiate intrucat comisionul de administrare a creditului este recunoscut in cuprinsul dispozițiilor art. 93 lit. d) teza I din Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor .
Totodată, comisionul de administrare a creditului este prevăzut si de O.U.G. nr. 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori, in cuprinsul art. 36 alin. (3) potrivit căruia, „comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/"înregistrare/efectuarea de operațiuni de către creditor in scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. In cazul in care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului".
Intrucat respectivul tip de comision este reglementat in cuprinsul dispozițiilor legale anterior menționate, nici nu era necesara definirea acestuia in cuprinsul contractului de credit asa cum susține reclamantul. De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca accesând un credit de la o banca, se inițiază o intreaga procedura ce presupune implicare de personal, de timp si de capital. Cu alte cuvinte, clientul nu imprumuta de la banca o suma de bani si, prin urmare, are de achitat doar căpiatul imprumutat plus echivalentul folosinței care este dobânda. In realitate, lucrurile sunt mai complexe.
P. a se ajunge la . banilor si la utilizarea acestora, banca prestează clientului o . servicii: primește cererea de acordare a creditului, verifica documentația depusa in vederea acordării creditului, verifica indeplinirea condițiilor necesare in acest sens, ceea ce implica utilizare de personal, de timp si de bani din partea băncii. Pentru aceste servicii, care profita clientului imprumutat, este firesc ca si costurile sa fie suportate de client.
Mai departe, dupa acordarea creditului, stabilirea si calcularea dobânzii, urmărirea scadentelor ratelor, transmiterea notificărilor necesare in cazul in care apar modificări pe durata executării contractului, toate acestea"sunt activități de gestionare a creditului, care implica din nou costuri, resurse de personal si resurse financiare. Nici pentru aceste servicii nu trebuie sa plătească banca, deoarece ea doar face o favoare debitorului imprumutandu-i o suma de bani atunci cand acesta din urma are nevoie, ci insusi debitorul.
Având in vedere ca toate dobânzile si comisioanele percepute de banca se intemeiaza pe aplicarea prevederilor contractuale agreate de parti, capătul de cerere privind restituirea dobânzii și comisioanelor este inadmisbil.
Riscul valutar în contractele de credit în CHF reprezintă o transpunere a principiului nominalismului monetar consacrat de Codul civil, fiind neîntemeiate susținerile relamantului privind lipsa de informare asupra riscului valutar la momentul incheierii contractului de credit. Pe de-o parte, este previzibil pentru orice persoana cu o capacitate de intelegere medie faptul ca, prin contractarea unui credit într-o moneda străina pe o perioada de zeci de ani, exista un risc de fluctuație a valorii monedei respective, fluctuație determinata de contextul macroeconomic ce scapă influentei băncii.
In al doilea rand, nu este prejudiciabila clauza care prevede ca rambursarea creditului ar urma să se realizeze în CHF, chiar si în condițiile aprecierii acestei monede comparativ cu moneda naționala.
Contractul de credit reprezintă un tip de contract de împrumut de consumație cu dobânda, fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile anterior citate. In virtutea principiului nominalismului, imprumutatul are obligația de a restitui exact suma împrumutata, indiferent de creșterea sau scăderea valorii banilor, cu excepția situației în care prin acte normative se dispune altfel, ceea ce nu este cazul in speța. De altfel, principiul nominalismului a fost preluat si in Noul Cod Civil, la art. 2164 alin. (2).
Opțiunea pentru credite în CHF a fost făcută conștient și cu bună-știință de către Reclamanți, în considerarea avantajelor pe care acest credit le oferea în comparație cu celelalte produse de creditare oferite atât de Banca, cât și de alți furnizori de produse bancare: cost mai redus, acces la o sumă mai mare de bani, posibilitatea de a-și realiza investiții mai substanțiale etc. Concomitent cu identificarea avantajelor acestui tip de credit, împrumutații au avut posibilitatea de a identifica și dezavantajele acestui tip de produse bancare: (i) posibilitatea creșterii costurilor creditului - în cazul optării pentru un credit cu dobânda variabilă față de cel cu dobândă fixă, (ii) riscul de a angaja o sumă mai mare de lei pentru restituirea unui credit în valută comparativ cu cel în lei (dacă aceasta este moneda în care obține principalele venituri) - în cazul opțiunii pentru un credit în valută, iar nu în lei, (iii) riscul de neplată în cazul în care își pierde locul de muncă sau îi este diminuat salariul (risc mai mare în afetul opțiunii pentru un credit pe termen lung decât în cazul celor pe termen scurt).
Informații cu privire la cursul valutar sunt menționate în știrile zilnice ale românilor (difuzate prin toate mijloacele de comunicare - radio, televiziune, ziare, internet), sunt afișate la sediul tuturor instituțiilor financiare și pe site-uri oficiale de informare publică (site-ui BNR).
Astfel, la data contractării, consumatorii cunoșteau atât informația privind caracteristica monadei naționale de a varia față de monedele străine (inclusiv CHF), riscul valutar aferent acestei variații -informații de notorietate -, cât și informația privind posibilitatea producerii acestui risc într-o măsură care să determine un cost mai mare pentru creditul în CHF - cel contractat - comparativ cu un credit în aceeași valoare, contractat, însă, în LEI.
Analize și avertismente cu privire la riscul valutar la creditele în valută, în general, și în CHF, în particular au existat în presă atât în perioada acordării creditelor analizate în cauză, cât și în prezent.
Banca nu putea prevedea variațiile cursului de schimb CHF/RON, deci nu putea informa consumatorii asupra acestui fapt
Consideră că solicitarea reclamantului privind obligarea B. la modificarea obiectului contractului, prin convertirea creditului în Lei, la valoarea cursului CHF - L. de la data încheierii contractului de credit, este inadmisibilă.
Astfel reclamanții au optat pentru un produs de creditare într-o monedă străină, CHF, fără a fi împiedicata să opteze pentru contractarea unui credit în lei, euro sau într-o monedă diferită. O dată cu încheierea contractului, s-a realizat acordul de voință al părților, care au agreat integral condițiile stipulate în acest act juridic si a luat naștere legea părților, conform art. 969 C.civ. 1864, potrivit căruia convențiile legal încheiate au putere de lege între părți. Convenția a fost legal încheiată, reclamantul optând în deplină cunoștință de cauză pentru un credit în CHF, creditarea în monedă străină fiind perfect legală si practicată constant în piața bancară.
Instanțele pot dispune modificarea prin eliminarea clauzei pentru viitor, doar în cazul acțiunilor inițiate de către organele de control, si chiar nici în acest caz nu este admisibilă suplinirea voinței uneia dintre părți.
In ceea ce privește solicitarea reclamantului de a desființa cele 3 Acte Adiționale incheiate la Contractul de credit a arătat ca că scopul urmărit de parti este licit, determinat precis si individualizat, fiind in deplina concordant cu normele legale.
Cu privire la capătul de cerere privind emiterea unui nou grafic de rambursare in urma eliminării din contract a clauzelor a arătat că este un capăt de cerere accesoriu capetelor de cerere referitoare la nulitatea dreptului băncii de a modifica unilateral dobânda și graficele de rambursare și întrucât aceste clauze nu sunt abuzive, nu se pune nici problema constatării nulității actelor de modificare a dobânzii și a graficului de rambursare.
În drept au fost invocate disp. dispozițiile art. 93 lit. d) teza I din OG nr. 21/1992, art. 36 alin.(3) din OUG nr. 50/2010, precum si cele art. 56 alin. (1), alin. (3) teza I, art. 205 - art. 208 din noul Cod de procedura civila.
În dovedire a solicitat solicitam încuviințarea probei cu inscrisuri considerând ca acestea este suficienta in vederea soluționării corecte a prezentei cauze.
La termenul de judecată din data de 09.06.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2.
Analizând excepția necompetenței materiale, instanța reține că obiectul dosarului de față îl constituie cererea în nulitate a unor clauze contractuale considerate abuzive, clauze apreciate de instanța ca fiind evaluabile în bani.
În aceste condiții, văzând și decizia în interesul legii nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, determinarea instanței competente se face prin aplicarea criteriului valoric, dat fiind faptul că cererea în nulitate este o cerere evaluabilă în bani.
Așa fiind, prin raportare la data sesizării instanței judecătorești, se constată că potrivit art. 94 lit. j c.pr.civ. judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților profesioniști sau neprofesioniști iar conform art. 95 alin. 1 C., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Pe de altă parte, potrivit art. 99 alin. 2 C., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În cauza de față, reclamanții au solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată, stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată durata contractului, denominarea în moneda națională a plăților.
Valoarea acestui capăt de cerere este de 400.320 lei, la o valoare a CHF de 1,92 lei la data încheierii convenției: 08.08.2017 și un credit de 208.500 CHF, astfel că, având în vedere că art. 94 C. nu prevede competența judecătoriei pentru soluționarea lor, în temeiul art. 95 alin. 1 C. competența aparține tribunalului.
Cum capetele prezentei cereri sunt întemeiate pe un titlu comun, competența de soluționare a întregii cauze aparține Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale, în cauza civilă privind pe reclamantul H. V. având CNP:_, cu domiciliul in Iași, .. 3-5 ., . și cu domiciliu ales la Avocat C. P., în București, .. 8, ., ., sector 2 în contradictoriu cu pârâta B. SA cu sediul în București, .. 6A, sector 2, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_/1992, cont bancar RO18BPOS_RON
08 deschis la B. SA.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția A VI A Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică în data de 09.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./4ex./17.07.2015
| ||||||||
| ||||||||
|
CĂTRE,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr.6472 din data de 09.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 2 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, obligație de a face privind pe reclamantul H. V. în contradictoriu cu pârâta B. SA, în favoarea Tribunalului București, motiv pentru care vă înaintăm alăturat dosarul mai sus menționat, cusut și numerotat, conținând un număr de …. file, compus din 1 volum.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6470/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6469/2015.... → |
|---|
