Uzucapiune. Încheierea nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 9772/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI II BUCURESTI – SECTIA CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 18.09.2015
Instanța constituită din :
P.: E. C.
GREFIER: A.-D. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune, accesiune, privind pe reclamanții B. N. și B. G., în contradictoriu cu pârâta I. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. T., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență judiciară nr._/19.05.2014, la fila 25 din dosar, reclamanta fiind reprezentată de același avocat, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că la data de 01.09.2015, s-au depus relațiile solicitate de la Primăria Municipiului București cu privire la imobil, după care:
Apărătorul reclamanților depune la dosar două chitanțe ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 141 lei și 141 lei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamanților, solicită omologarea raportului de expertiză, să se constate că au dobândit, prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză și prin accesiune, dreptul de proprietate în ceea ce privește construcția, fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 din Codul de procedură civilă, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea la 02.10.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C.A. D. S.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI II BUCURESTI – SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9772
Ședința publică din data de 02.10.2015
Instanța constituită din :
P.: E. C.
GREFIER: A.-D. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune, accesiune, privind pe reclamanții B. N. și B. G., în contradictoriu cu pârâta I. C..
Dezbaterile pe fondul cauzei s-au desfășurat în ședința publică de la 18.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 26.09.2014, sub nr._, reclamanții B. N. și B. G. au chemat în judecată pe pârâta I. C., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 274 mp, situat în ., sector 2 și asupra construcțiilor locuință și anexe edificate pe acesta, ca efect al prescripției achizitive de 30 de ani, respectiv al accesiunii imobiliare artificiale.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că în anul 1974, reclamantul a intrat în posesia terenului dobândit de la proprietarii I. M. și M. în baza unui înscris sub semnătură privată. Începând cu anul 1983, în imobil s-a mutat și reclamanta B. G., cei doi reclamanți edificând construcțiile aflate pe tern.
Au mai precizat că a fost deschis rol fiscal și plătesc impozit și în prezent și că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani, respectiv posesia continuă, utilă, proprie, sub nume de proprietar și neviciată fiind exercitată pe o perioadă mai mare de 30 de ani.
De asemenea, în condițiile art.492 C.civ., în favoarea acestora operează prezumția relativă de proprietate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1890-1894 și 492 C.civ.
În dovedire, au solicitat administrarea probelor cu martori, expertiză tehnică imobiliară și înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cauză au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri, testimonială cu martorii R. M. și B. V. și expertiză tehnică judiciară.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Imobilul situat în București, ., sector 2 este proprietatea pârâtei I. C., acesta dobândindu-l prin moștenire de la părinții săi I. M. și I. M. (conform certificatului de moștenitor legal nr.44/09.08.2000 (f.16-17). La rândul lor, numiții I. M. și I. M. au dobândit terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1045/05.03.1957 de notariatul de Stat Raion „1 Mai” (f.4-5).
Numiții I. M. și I. M. au vândut părinților reclamantului, B. A. și V., prin înscris sub semnătură privată, la data de 24.09.1974 suprafața de 283 mp situată în ., sector 2 (chitanța la fila 139, declarația de la fila 141 și proces-verbal de la fila 142).
De la această dată, reclamantul a stăpânit acest imobil, iar din anul 1983 împreună și cu reclamanta B. G., susținerile acestora din cererea de chemare în judecată fiind confirmate de declarațiile martorilor R. M. și B. V. audiați în cauză (f.145-146).
Pe terenul indicat, reclamanții au ridicat o construcție compusă din corpurile C1, C2 și C3, astfel cum este identificată în raportul de expertiză efectuat de expert P. M. (f.164-173). Faptul că reclamanții au stăpânit acest imobil din anul 1974, respectiv 1983, și până în prezent, exercitând o posesie neîntreruptă și sub nume de proprietari rezultă din întregul material probator administrat în cauză. Astfel:
Martorii R. M. și B. V. audiați în cauză (f.145-146), arată că sunt vecini cu reclamanții, locuind pe ., respectiv . din anul 1968, respectiv 1955. Părinții reclamantului s-au mutat împreună cu acesta în imobil în anul 1974, reclamanta mutându-se câțiva ani mai târziu și că reclamanții au construit împreună o casă de locuit pe teren, nefiind tulburați în vreun fel de vreo persoană în exercitarea posesiei și sunt cunoscuți în comunitate ca proprietari ai imobilului. De asemenea, martorii au mai arătat că părinții reclamantului au părăsit definitiv imobilul în perioada revoluției.
De asemenea, din adresa nr._/5310/13.05.2015, a Primăriei municipiului București, direcția Patrimoniu, rezultă că, în evidențele cadastrale ale orașului București din anul 1986, a fost înscris imobilul cu adresa administrativă ., sector 2, cu teren în suprafață de 224 m.p. teren, din care construcții în suprafață de 90 m.p., categoria de folosință, ”construcții și curți”, cu posesor de parcelă la data întocmirii evidențelor INT Icral C., iar prin adresa nr._/9375/28.08.2015, aceeași instituție comunică faptul că nu deține înscrisuri din care să reiasă cele comunicate, întrucât înregistrarea potrivit căreia imobilul figura la nivelul anului 1986 în posesia INT ICRAL s-a făcut pe bază de declarații. Or, această înregistrare nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă și este combătut de probele administrate în cauză, fiind probabil vorba de o eroare. De asemenea, din adresele nr.866/20.05.2015 și_/18.05.2015 comunicate de . Administrația Fondului Imobiliar, reiese că imobilul nu a figurat și nu figurează în evidențele societăților.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, s-a identificat imobilul în litigiu, din măsurători rezultând suprafața de 272 m.p., întocmindu-se planul de amplasament (f. 164-173).
Din aceste probe rezultă că posesia exercitată de reclamanți întrunește ambele elemente ale unei posesii utile, atât corpusul cât și intenția de a poseda pentru sine, animus sibi habendi.
În ceea ce privește caracterul continuu și pașnic al posesiei, instanța reține că, din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarația martorilor, rezultă o posesie continuă, neîntreruptă a reclamanților asupra terenului. De asemenea, rezultă și o posesie pașnică, martorii arătând că în tot timpul în care a fost posedat bunul, reclamanții nu au exercitat nicio formă de violență pentru a-și proteja posesia bunurilor.
Instanța retine că în sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani așa cum este reglementat în art.1890 C.civ. este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art. 1846 alin. 1 C.civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.
Așadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamantul care invocă în favoarea lui efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive ( animus și corpus) și toate calitățile cerute pentru ca posesia să fie utilă.
În consecință, față de situația de fapt reținută și explicată anterior, instanța apreciază că reclamanții au făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege iar toate aceste acte materiale de stăpânire reflectă intenția acestora de a se comporta ca adevărați titulari ai dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularilor reali ai dreptului de proprietate.
Față de cele expuse, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1846 si urm. C.civ. instanța va admite acțiunea așa cum a fost formulată și va constata că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, asupra terenului în suprafață de 272 mp, situat în ., sector 2.
Ca efect al accesiunii artificiale imobiliare, prevăzute de art. 492 Cod civil, reclamanții au devenit proprietari și asupra construcției edificate pe terenul în suprafață de 272 mp, compusă din C1, C2 și C3, astfel cum este identificată în raportul de expertiză efectuat de expert P. M. și schițele anexe, raport avizat de OCPI București (f.168), instanța urmând să dispună în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect uzucapiune, accesiune, privind pe reclamanții B. N. și B. G., cu domiciliul ales în București, .. 35, ., ., sector 4 în contradictoriu cu pârâta I. C. cu domiciliul în București, ., ., ..
Constată că reclamații au dobândit dreptul de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, asupra terenului în suprafață de 272 mp, situat în ., sector 2, astfel cum este identificat în raportul de expertiză efectuat de expert P. M..
Constată că reclamații au dobândit dreptul de proprietate, ca efect al accesiunii imobiliare, asupra construcției compusă din C1, C2 și C3, astfel cum este identificat în raportul de expertiză efectuat de expert P. M..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cu depunerea cererii la Judecătoria sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.10.2015.
Președinte Grefier
E. C. A. D. S.
Red./Dact./E.C./5 ex./23.10.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 9764/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9776/2015.... → |
|---|
