Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9231/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9231/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 9231/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.9231
Ședința publică din data de 22.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială – suspendarea executării silite privind pe contestatoarea I. L. ROMÂNIA IFN SA în contradictoriu cu intimatul B. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de urgență, a răspuns contestatoarea reprezentată prin avocat M. M. cu împuternicire avocațială ce se depune în ședință publică la dosar și intimatul personal și asistat de avocat fără împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 22.09.2015 intimatul a formulat și depus la dosar, întâmpinare, filele 25-26.
În ședință publică, avocatul părții intimate depune la dosarul cauzei, un set de înscrisuri, filele 28-31, un exemplar comunicând și părții contestatoare prin avocat.
La interpelarea instanței, cu privire la care dosar se solicită pe calea ordonanței președințiale, suspendarea executării silite, avocatul părții contestatoare învederează că „solicită pe calea ordonanței președințiale suspendarea efectelor sentinței civile până la soluționarea cererii de suspendare formulate în fața Tribunalului București”.
Instanța supune dezbaterii excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2, motivat de faptul că instanța care judecă fondul cererii de suspendare este Tribunalul București.
Avocatul părții contestatoare consideră că Judecătoria Sectorului 2 ar fi competentă, având în vedere că este vorba de o cerere de ordonanță președințială și fondul litigiului a fost soluționat la Judecătoria Sector 2, conform art.97 c.pr.civ.
La interpelarea instanței, la care fond se referă partea, respectiv la fondul cererii de suspendare care se află pe rolul Tribunalului sau la fondul acțiunii inițiale, avocatul părții contestatoarea arată că acțiunea a fost formulată de colegul său, motiv pentru care, din punctul acestuia de vedere, este competentă judecătoria.
Referitor la excepție învederează că și partea dorea să invoce această excepție de necompetență materială a instanței, pentru că așa cum a arătat și instanța, conform dispozițiilor legale în vigoare, cu privire la judecarea recursului, numai instanța de recurs este competentă să judece cererea de suspendare a efectelor hotărârii până la judecarea hotărârii atacate cu recurs.
În consecință solicită admiterea excepției și declinarea competenței către Tribunalul București, această instanță fiind competentă material.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe aspectul excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 18.08.2015, sub dosarul nr._ contestatoarea I. L. ROMÂNIA IFN SA în contradictoriu cu intimatul B. N., a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța, pe calea ordonanței președințiale să dispună suspendarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.2527/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr._/300/2011, până la soluționarea cererii de suspendare de către Tribunalul București.
În fapt, în motivarea cererii reclamanta a arătat că a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul Dosarului nr. 287/2015 de pe rolul B.E.J. „P. V.", pornită în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2527/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București.
De asemenea, împotriva Sentinței civile nr 2527/04.03.2015 a formulat recurs, prin care a criticat titlul executoriu sub aspectul legalității, având în vedere că istanța a acordat mi mult de cât s-a cerut, în condițiile în care pârâtul B. N. nu a solicitat lipsa de folosință a bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing;
Nu s-a achitat de către pârâtul B. taxa de timbru judiciar aferentă sumei de_ lei,lipsa de folosință pentru autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing este de 27.478,40 lei reprezentând „asigurări, înștiințări de plată,dobânzi cheltuieli logistică, comisioane, penalități, dobândă legală, precum șisuma de_ lei contravaloare transport zilnic." Cu toate că a formulat recurs împotriva unei sentințe vădit nelegale, pârâtul a înțeles să formuleze o cerere de executare silită pe rolul B.E.J. „P. V., formându-se Dosarul de executare nr. 287/2015, pentru plata sumei de_ lei.
În privința caracterului urgent al cererii a arătat că în baza Sentinței civile nr 2527/04.03.2015 pârâtul a declanșat procedura executării silite împotriva sa pentru suma menționată în titlu executoriu, plus cheltuielile de executare, formându-se Dosarul de executare nr. 287/2015 pe rolul B. P. V..
Condiția neprejudecării fondului este îndeplinită în prezenta cauză, ordonanța președințială fiind o procedură sumară reclamată de o situație urgentă și care impune intervenția instanței pentru a se preveni pierderea iremediabila ori greu de remediat a unui drept, daca s-ar pune în executare titlul executoriu.
Se impune sistarea temporară a executării silite, având în vedere că suma solicitată prin cererea de executare silită contravine dispozițiilor legale, atât în materie civilă, cât și prin raportare la dispozițiile Ordonanței nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing.
Contestatoarea a mai arătat că prin cererea de chemare în judecată formulată de pârât, așa cum rezultă și din considerentele Sentinței civile nr. 2527/04.03.2015, acesta nu a formulat niciun capăt de cerere privind obligarea sa la plata contravalorii lipsei de folosință pentru perioada cuprinsă între încheierea contractului de leasing și înmatricularea în circulație a autovehiculului. Cele patru capete de cerere au fost clar formulate în cererea introductivă, fiind ulterior precizate prin cererea depusă la dosar la data de 27.06.2011. Nici în cuprinsul cererii introductive și nici în cel al cererii precizatoare nu se face vorbire despre eventuale pretenții ale pârâtului privind o aș-zisă contravaloare de lipsă de folosință, ceea ce atrage caracterul nelegal al sentinței atacate, instanța acordând ceea ce nu s-a solicitat.
Nu în ultimul rând suma stabilită de instanța de fond încalcă dispozițiile Codului civil și a Ordonanței nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing.
Astfel, a fost obligată la plata sumei 27.478,40 lei reprezentând lipsa de folosință pentru autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing, constând în „asigurări, înștiințări de plată, dobânzi cheltuieli logistică, comisioane, penalități, dobândă legală, precum și suma de_ lei contravaloare transport zilnic."
Este evident că lipsa de folosință pentru autoturismul folosit de către pârât în sistem leasing nu poate consta plata asigurărilor efectuată de către acesta, care sunt datorate și în baza legii. Potrivit art. 5 teza a Il-a din Ordonanța nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing, plata asigurărilor se suportă de către utilizatorul contractului de leasing, care în cauza de față este pârâtul B..
Ceea ce s-a reținut prin titlul executoriu cu privire la toate sumele achitate în baza contractului de leasing, în sensul că acestea ar reprezenta lipsă de folosință, contravine dispozițiilor legale, transformând contractul de leasing financiar într-un „contract de comodat." în condițiile în care toate sumele achitate de către pârât pentru folosința autoturismului în sistem leasing, reprezintă în opinia instanței care a pronunțat Sentința civilă nr. 2527/04.03.2015 o lipsă de folosință pentru acest bun, contractul de leasing semnat de ambele părți a fost transformat într-un contract de comodat, ceea ce este contrar dispozițiilor Ordonanței nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing.
Lipsa de folosință pentru autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing nu poate consta în plata RCA, CASCO, ratele de leasing achitate pentru folosința bunului, etc.
În măsura în care instanța va admite prezenta cerere, nu există pericolul ca pârâtul să nu își recupereze eventualele sume de bani pe care subscrisa ar trebui se le achit, având în vedere că suntem o societate solvabilă, care nu își permite blocarea activității prin demararea unei procedurii de executare silită.
Măsura suspendării executării silite se justifică în prezenta cauză, impunându-se luarea acestei măsuri în regim de urgență, întemeiată pe împrejurări de natură a constitui un motiv apreciat de lege ca fiind excepțional și care ar permite aplicarea dispozițiilor legale în materie.
Pârâtul se bazează pe un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească ce a fost atacată cu recurs pentru motive evidente de nelegalitate, ceea ce face ca, creanța pentru care a fost demarată procedura executării silite să nu aibă un caracter cert, lichid și exigibil.
Nu în ultimul rând, executarea subscrisei în baza unui asemenea titlu executoriu, este de natura a avea consecințe grave, având în vedere că o eventuală desființare a titlului executoriu ar face practic imposibilă recuperarea creantei de la pârât, acesta având posibilitatea de a-și ascunde veniturile pe care le înregistrează, așa cum a ascuns și mașina ce face obiectul contractului de leasing.
În drept: art. 997și urm. C.p.c.
La dosar, reclamanta a anexat un set de înscrisuri în dovedire, filele 6-20.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
La data de 22.09.2015 intimatul a formulat și comunicat la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
În motivarea întâmpinării, intimatul a invocat excepția autorității de lucru judecat, deoarece in cadrul dosarului civil nr._/300/2015, inregistrat pe rolul acestei instanțe, contestatoarea-debitoare, din cauza de fata, a formulat o Ccerere pentru suspendarea provizorie a aceleași executări silite, tot pana la soluționarea cererii de suspendare a executării Sentinței nr. 2527/04.03.2015, pronunțata de Judecătoria sectorului 2 București, in dosarul nr._/300/2011, formulata de către contestatoarea-debitoare in cadrul recursului declarat împotriva acestei sentințe. In cauza a fost stabilit un singur termen, iar cererea a fost respinsa ca neîntemeiata. Ori chiar daca s-a ales calea Ordonanței Presedintiale, există tripla identitate deoarece avem aceleași parti, același obiect, iar cauza este identica, deoarece în ambele modalități, cererea de suspendare provizorie si Ordonanța Președintiala, avem aceleași reguli si aceiași finalitate respectiv o măsura pe o perioada de timp, luata in regim de urgenta de către Instanța.
A invocat exceptia inadmisibilitatii Ordonanței Presedintiale, deoarece Codul de procedura civila, prevede calea cererii de suspendare a executării sentinței pana la judecarea recursului, dar si cererea de suspendare provizorie specifica executării silite. Ordonanța Președintiala se poate admite doar pentru înlăturarea zădărnicirii unei executării silite si nu pentru suspendarea - zădărnicirea - ei. În dosarul in care se judeca recursul, s-a stabilit termen 19.10 2015, pentru soluționarea cererii de suspendare a executării Sentinței, pana la judecarea recursului.
Pe fondul cauzei a arătat că a demarat prezenta executare silita, in baza titlului executor reprezentat de Sentința civila nr. 2527/04.03.2015, pronunțata de Judecătoria sectorului 2 București, in dosarul nr._/300/2011, care,asa cum se arata in cuprinsul ei, a avut în vedere sentința civila nr. 930/16.10.2014, pronunțata de Judecătoria R.. in dosarul nr._ *, rămasa irevocabila, in baza puterii de lucru judecat.
Contestatoarea mai trebuie sa-i plătească despăgubiri si pentru perioada iunie 2012 - iulie 2015, tot pentru lipsa de folosința, deoarece a promovat o plângere penala, iar la solicitarea sa autoutilitara a fost pe lista autovehiculelor furate si a fost blocata la R.A.R., neavând posibilitatea sa fac inspecția tehnica periodica si nu am putut sa folosească autoutilitara.
Recursul nu poate fi primit pe motivul ca instanța a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece acesta este motiv de recurs, iar contestația la executare nu se poate formula cu privire la titlu, solicitând prin cererea de chemare in judecata, ca instanța sa-i acorde despăgubiri pentru lipsa de folosința si despăgubiri morale, insa acestea din urma nu au fost acordate. Într- adevar instanța a acordat mai mult de 50 000 lei, însa s-a mărit doar câtimea, in conformitate cu concluziile raportului de expertiza contabila efectuata in cauza, ori acest aspect nu reprezintă o acordare mai mult decât s-a solicitat, deoarece a solicitat părea unui expert, tocmai pentru faptul ca nu era in măsura sa realizeze calculul. Si in recurs se poate solicita mărirea câtimii ori acordarea de penalități de întarziere sau alte despăgubiri de acest gen, lucru pe care o sa-1 realizeze in calea de atac deschisa de contestatoare.
A mai arătat că partea contestatoare i-a pretins sa achite taxa de prima inmatriculare la valoare de 15 547 lei, desi ea a achitat către bugetul de stat o valoare de 12 400 lei. A notificat contestatoarea, insa aceasta nu i-a dat nici un răspuns, i-a trimis o adresa in anul 2015, prin care îl anunța ca in anul 2015 a reziliat un contract ce s-a derulat pe perioada 2008-2012, contract cu executare succesiva ce din 2012, nu mai este in derulare. Având in vedere ca in dosarul nr._ *, conform expertizei contabile realizate in 2014 - realizat in contestația la executare in care reclamanta contestatoare debitoare, solicita executarea pentru datorii ce reprezentau rate leasing si penalități, in valoare de 68 000 lei - expertul a arătat ca nu mai are datorii ce reprezintă rate leasing, iar sentința pronunțata in acest dosar este definitiva.
La termenul de judecată din data de 22.09.2015, instanța a supus dezbaterii excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București.
Analizând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2, invocată din oficiu, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În același sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei alte instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța constată că necompetența materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, potrivit art. 130 alin. 2 C.proc.civ., instanța fiind obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, potrivit art. 132 alin. 1 C.proc.civ.
Potrivit disp. art. 998 c.pr.civ. - Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
Pe de altă parte, instanța reține că împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria Sectorului în dosarul nr._/300/2011 a fost formulat recurs.
Potrivit art. 300 c.pr.civ. de la 1865, la cerere instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune motivat, suspendarea executării hotărârii recurate și în alte cazuri decât cele la care se referă alin.1 .
Prin urmare, competența de soluționare a cererii de suspendare a executării sentinței civile nr.2527/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr._/300/2011, până la soluționarea cererii de suspendare în dosarul nr._/300/2011 revine Tribunalului București, instanța competentă să judece cererea de suspendare în condițiile art. 300 c.pr.civ. de la 1865.
Față de cele expuse, în temeiul art. 129-132 Cod procedură civilă, va admite excepția necompetenței materiale – necompetență de ordine publică – și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția A VI A Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale în cauza privind pe contestatoarea I. L. ROMÂNIA IFN SA cu sediul în București, .. 61 - 63, sector 2, J40/_/2006, CUI_, cont bancar RO74VBBU2511BU_, deschis la VOLKSBANK, sucursala Apolodor, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., ., sector 2 în contradictoriu cu intimatul B. N. cu domiciliul în ., .. 32, județul Dâmbovița.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția A VI A Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică în data de 22.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./4ex./24.09.2015
| ||||||||
| ||||||||
|
CĂTRE,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA a VI-a Civilă
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr.9231 din data de 22.09.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 2 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect ordonanță președințială – suspendarea executării silite privind pe contestatoarea I. L. ROMÂNIA IFN SA în contradictoriu cu intimatul B. N., în favoarea Tribunalului București, motiv pentru care vă înaintăm alăturat dosarul mai sus menționat, cusut și numerotat, conținând un număr de …. file, compus din 1 volum.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 9222/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6425/2015. Judecătoria... → |
|---|
