Obligaţie de a face. Sentința nr. 6470/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6470/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 6470/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.6470
Ședința publică din data de 09.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligație de a face privind pe reclamanții S. M. și S. A. în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâta reprezentată prin avocat cu delegație de substituire ce se depune în ședință publică, la dosar, lipsind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 17.03.2015 reclamanții au depus la dosar, cerere precizatoare și interogatoriu propus spre administrare pârâtei, filele 88-91; la data de 09.06.2015 pârâta a formulat și depus la dosar, prin fax, întâmpinare, filele 101-111.
În ședință publică, avocatul părții pârâte depune la dosarul cauzei, două exemplare ale întâmpinării, filele 112-116.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței, în considerarea faptului că debitul depășește valoarea de 200.000 lei.
Avocatul părții pârâte solicită admiterea excepției, cu consecința declinării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe aspectul excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 06.02.2015, sub dosarul nr._, reclamanții S. M. și S. A. în contradictoriu cu pârâta . au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserata in contractul de credit si eliminarea acesteia; stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului; denominarea in moneda naționala a plaților, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor intre rezidenți se plătește in moneda naționala; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariu avocat si alte cheltuieli ocazionate de rezolvarea acestui litigiu, in baza art. 453 alin.(1) C.pr.civ.
În fapt, în motivarea cererii, reclamanții au arătat că între părți s-a încheiat la data de 62.09.2007 convenția de credit nr._, având ca obiect acordarea unui împrumut in cuantum de 127.500 CHF, iar la data de 04.11.2011 s-a încheiat actul adițional nr. 2 la contractul de credit menționat.
Au învederat că la momentul încheierii contractului de credit in cauza, raportat la circumstanțele economice de la acel moment precum si la capacitatea reclamanților de intelegere a clauzelor contractuale si a implicațiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit in CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasa alternativa la un credit in lei sau in euro, acest aspect constituind motivul determinant in vederea perfectării contratului. Astfel, s-au obligat sa returneze creditul contractat la termenele si in cuantumul stipulate in contract, având ca premiza cursul valutar al CHF de la aceea data (1,7-2,2) insa pe parcursul derulării contractului acesta s-a dublat cu consecințe grave asupra capacității acestora de a și indeplini obligațiile contractuale, determinând astfel o imposibilitate fortuita de executare.
Creșterea accelerata a valorii CHF fata de moneda naționala cu implicații negative directe asupra costurilor împrumutului ce se răsfrâng asupra ratelor precum si a comisioanelor de schimb valutar, din leu jn euro si din euro in CHF au determinat o schimbare a condițiilor contractuale avute in vedere la data contractării creditului.
Clauza de risc valutar este o clauza abuziva, intrucat, raportat la momentul incheierii contractului si la circumstanțele acestuia, precum si la caracterul sau prestabilit si impus consumatorului fara a-i acorda posibilitatea influențării naturii acesteia, determina un dezechilibru major intre drepturile si obligațiilor asumate de către parti, riscul valutar fiind suportat exclusiv de către consumator cu toate consecințele negative asupra posibilității de respectare a obligațiilor contractuale.
Caracterul abuziv al acestei clauze rezida in faptul ca obliga consumatorul sa se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunoștința la data semnării contractului.
Or, având in vedere obligația de transparenta contractuala instituita in sarcina operatorilor economici care se circumscrie exigentelor de informare si protecție inerente dreptului consumatorului in scopul garantării dreptului consumatorului de a intelege prevederile si efectele pe termen lung ale contractului pe care il incheie, fiecare beneficiar al unui credit in valuta trebuie sa cunoască riscurile pe care si le asuma la contractarea unui asemenea produs.
Omisiunea băncilor de a informa consumatorul asupra riscului de hiper-valorizare a CHF, fenomen previzibil pentru experții financiari ce activează in cadrul acestora, dat fiind faptul ca CHF este o moneda instabila iar la momentul incheierii contractului aceasta era la un minim istoric, creșterea valorii fata de moneda naționala fiind inevitabila, constituie o încălcare a obligației de consiliere, sever sancționat in dreptul european si național intrucat este de natura sa angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecând de la o imagine deformata a intinderii drepturilor si obligațiilor asumate.
Raportat la prevederile legale in domeniul clauzelor abuzive, contractul de credit reprezintă un contract de adeziune conținând clauze prestabilite de către Banca care se impun clientului fara a-i da posibilitatea de a influenta conținutul acestora, fapt ce determina inegalitatea pozițiilor juridice ale pârtilor contractante in sensul afirmării intereselor băncii, in calitate de profesionist, in detrimentul consumatorului, care reprezintă partea mai slaba in contract. Astfel, prin prisma acestei reglementari, clauza de risc valutar constituie o clauza abuziva, intrucat reclamanții in calitate de consumatori, nu au avut posibilitatea reala de a negocia conținutul acestei clauze, fiind constrânsa, prin natura redactării contractului de credit, la acceptarea acestuia astfel cum a fost prestabilit.
In apreciera echilibrului/dezechilibrului contractual trebuie sa se aiba in vedere criteriul echivalentei prestațiilor fapt ce presupune existenta unei proportionalitati intre drepturile si obligațiile asumate de către parti, or, clauza de risc valutar ce cade in sarcina exclusiva a consumatorului denaturează raportul juridic obligational prin ingreunarea excesiva a situației consumatorului si conferirea băncii unui avantaj economic vădit disproporționat
De asemenea, in considerarea unei clauze ca fiind abuzive, trebuie luat in calcul si aptitudinea acesteiea de a indeparta conținutul contractului in favoarea celui care a impus clauza, riscul valutar materializandu-se in obținerea de către banca a unui castig injust in detrimentul consumatorului, contrar principiului echității si bunei-credinte, principii ce trebuie sa guverneze relațiile contractuale.
Au precizat că, având in vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, in detrimentul consumatorului, determinând onerozitatea excesiva a executării obligației de către reclamanți, au considerat ca se impune restabilirea prestațiilor inerente contractului asumat prin inghetare cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, astfel incat sa se asigure o proportionalitate a prestațiilor asumate de parti care sa corespunda manifestării de voința in sensul angajării in acest raport juridic.
Contractul de credit se supune regulilor generale prevăzute de Codul Civil cu privire la obligații,din acest fapt decurgând anumite consecințe asupra regimului juridic aplicabil. Astfel, contractul de credit, fiind un contract comutativ caracterizat prin faptul ca intinderea drepturilor si obligațiilor pârtilor la momentul incheierii contractului este determinata sau determinabila astfel incat părțile se angajează din punt de vedere juridic tocmai in considerarea efectelor contractului pentru care si-au manifestat acordul, exclude expunerea uneia dintre parti la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor si incert si oferirea celeilalte parti a unei șanse de castig. Plecând de la aceasta caracteristica inerenta contractului de credit, stipularea unei clauze de risc valutar este contrara dispozițiilor legale intrucat, in lipsa unui acord expres al pârtilor prin care sa-si asume posibilitatea unui castig sau a unei pierderi, contractul nu poate fi considerat aleatoriu cu consecința strămutării asupra reclamanților a riscului generat de hipervalorizarea CHF.
Hiper-valorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert raportat la puterea de intelegere a consumatorului, intrucat acesta nu are cunoștințe de specialitate in domeniul financiar bancar care sa-i permită anticiparea unei creșteri accelerate a cursului de schimb si, in consecința, asumarea in cunoștința de cauza a riscului valutar. Conform art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, contractele de credit pentru consum, precum si toate celelalte condiții aplicabile contractului trebuie sa conțină clauze clare, corecte, care sa nu determine interpretări echivoce ale acestora si pentru intelegerea cărora sa nu fie necesare cunoștințe de specialitate.
Norma BNR nr. 17/2003 prevede obligația băncii de a administra riscul in sensul diminuării lui prin organizarea adecvata a activității de creditare. Astfel, aceasta prevedere exclude asumarea riscului operațiunii de creditare de către consumator, iar o măsura in acest sens o constituie inghetarea cursului de schimb valutar la momentul incheierii contractului, măsura ce corespunde cerințelor echității si bunei-credinte.
Intrucat s-au schimbat imprejurarile avute in vedere de parti la momentul incheierii contractului si, pe cale de consecința, efectele actului juridic au ajuns sa fie altele decât cele pe care părțile au inteles sa le stabilească, au învederat ca se impune revizuirea efectelor contractului in temeiul teoriei impreviziunii care odată cu . Noului cod civil beneficiază de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativa a soluțiilor conturate in practica.
Conform art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar "Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți, care fac obiectul comerțului cu bunuri și servicii, se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr. 2".
Achitarea ratelor lunare in temeiul unui contract de credit nu este prevăzuta in anexa nr. 2 a Regulamentului valutar, astfel incat se impune ca executarea obligațiilor decurgând din acest contract sa se faca in moneda naționala, au menționat reclamanții.
De asemenea, efectuarea plaților in valuta implica suportarea unor costuri suplimentare in sarcina consumatorului constând in comisioanele de schimb valutar din leu in euro si din euro in CHF cu consecința împovărării consumatorului, determinând o onerozitate excesiva fata de obligația asumata, fapt contrar principiului echitatii si bunei credințe care trebuie sa guverneze executarea contractului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. 1) din Legea 193/2000, art. 4 alin. 1) din Legea 193/2000, art. 6 alin. (2) Cod. Civil, art. 1341 si urm. Cod Civil, art. 1.534 Cod Civil, art. 1175 Cod civil, Legea nr. 193/2000, OG nr. 21/1992, OUG nr. 99/2006, OUG nr. 50/2010, Legea nr. 288/2010, Legea nr. 363/2007, art. 15 din Constituția României, art.194 și urm. c.pr.civ.
La dosar, reclamanții au anexat un set de înscrisuri, în dovedire, filele 10-78.
Cererea a fost scutită de plata taxei de timbru judiciar conform art.29 alin.1 lit. f) din OUG nr.80/2013.
La data de 17.03.2015, reclamanții au depus la dosar, cerere precizatoare prin care au învederat că capătul 1 de cerere este o obligație de a face, ca o consecința a stabilirii caracterului abuziv al clauzei de risc valutar, prin care riscul total al contractului este suportat exclusiv de către reclamanți in calitate de consumatori, iar capete de cerere 2 si 3 sunt evaluabile in bani, având in vedere diferența de curs valutar CHF- RON, insa nu au solicitat pretenții bănești pentru aceste capete de cerere, calculul fiind necesar pentru stabilirea competentei materiale a instanței de judecata. Au evaluat aceste capete la valoare de 272.850 RON.
La data de 09.06.2015, pârâta a formulat și depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A menționat pârâta faptul că reclamatul are sarcina probei dovedirii aspectului vecin si conex prezumției relative legale instituite de prevederile art. 4 alin (3) teza a doua din legea 193/2000
F. de instituirea acestei prezumții, a arătat ca in conformitate cu prevederile art. 32 (1) teza a doua Cod de Procedura Civila se instituie pentru cel care beneficiază de o prezumție obligativitatea obligativitatea dovedirii faptului vecin si conex acestei prezumții.
Or, in cazul de fata, faptul vecin si conex existentei/inexistentei unei negocieri este oferta ori tentativa de negociere a clauzelor contractuale venita din partea consumatorului, iar reclamantul nu a dovedit si nici măcar nu a susținut existenta unor tentative de negociere cu subscrisa anterior incheirii contractului de credit.
Cu privire la înghețarea cursului de schimb si denominarea in moneda naționala a arătat că acest capăt de cerere nu poate fi analizat prin prisma legii 193/2000, dispoziția din legea națională reprezentând o transpunere în dreptul intern a prevederilor art. art. 1 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE conform cărora:
"Dispozițiile prezentei directive nu se aplică clauzelor contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii sau dispozițiile ori principiile din convențiile internaționale la care statele membre sau Comunitatea sunt părți, în special în domeniul transportului."
F. de cele de mai sus, aspectele contestate reprezintă o reflectare în cuprinsul contractului a principiului nominalismului monetar consacrat la art. 1.578 C.civ. 1864, în virtutea căruia, în contractele de împrumut având ca obiect o sumă de bani, împrumutatul are obligația de a restitui aceeași cantitate de monedă cu cea împrumutată. Or, riscul valutar în contractele de credit în monedă străină reprezintă o reflectare a teoriei riscului în contractele de împrumut de consumație, concretizată în obligația împrumutatului de a restitui exact aceeași cantitate de monedă împrumutată, și de aceeași calitate.
Astfel, un contract de credit este o specie a contractului de împrumut, guvernat de principiul nominalismului monetar, un principiu legal reglementat la art. 1578 C.civ. 1864, în vigoare la data încheierii convențiilor de credit .
Clauzele contestate nu indeplinesc cerințele prevăzute de legea 193/2000 pentru a fi considerate clauze abuzive
Astfel, reclamantul trebuie sa nu fi avut posibilitatea de negociere, sa existe un dezechilibru semnificativ cauzat de aceste clauze si banca sa fi acționat cu rea credința.
Pentru ca aceste clauze sa fie considerate ca abuzive, ar trebui sa creeze un dezechilibru substanțial intre drepturile si obligațiile pârtilor,dezechilibru care în speță nu se justifică, la momentul incheierii contractului de credit, riscul valutar a fost in mod echitabil impartit intre cele doua parti, fiecare asumandu-si posibilitatea inregistrarii unei pierderi.
In ce privește un eventual dezechilibru analizat din punct de vedere economic, ipoteza contrara (devalorizarea leului in raport cu CHF) nu duce la o creștere a profitului băncii. Astfel, liniile de credit sunt finanațatein aceeași moneda in care au fost contractate. In concret, si la momentul de fata subscrisa ne refinantam creditul acordat in CHF către reclamanți tot in aceeași moneda, achiziționată de pe piața monetara la cursul actual.
Cu privire la condiția relei credințe a băncii a arătat că reclamantul ar trebui să răstoarne prezumția bunei credințe, făcând dovada relei credințe a băncii, aspect care nu reiese din argumentele expuse.
A mai arătat că nu este prejudiciabilă clauza care prevede că rambursarea creditului ar urma să se realizeze în CHF, chiar și în condițiile aprecierii acestei monede comparativ cu moneda națională. Că este așa și că o astfel de clauză este perfect legală, rezultă, pe de-o parte, din faptul că niciun act normativ nu interzice acordarea și rambursarea creditelor în CHF, iar pe de altă parte, o astfel de clauză contractuală reprezintă o transpunere a legii în domeniul contractual, adică a principiului nominalismului monetar consacrat la art. 1.578 C.civ. 1864, pre-citat.
Așa fiind, rezulta că, în virtutea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, și această clauză este exclusă de sub incidența Legii nr. 193/2000, reprezentând o transpunere, cel puțin indirectă, a dispoziției legale ce consacră principiul nominalismului monetar.
Contractul de credit reprezintă un tip de contract de împrumut de consumație cu dobândă, fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile anterior citate. în virtutea principiului nominalismului, împrumutatul are obligația de a restitui exact suma împrumutată, indiferent de creșterea sau scăderea valorii banilor, cu excepția situației în care prin acte normative se dispune altfel, ceea ce nu este cazul în speță. De altfel, principiul nominalismului a fost preluat și în noul Cod civil, la art. 2164 alin. (2) .
CJUE s-a pronunțat în sensul că nu intră sub incidența evaluării caracterului abuziv decât clauzele din contractele încheiate cu consumatorii, iar nu și dispozițiile legale.
Astfel, prin Hotărârea CEJ din 30 aprilie 2014, dar, pronunțată în procedura C 280/1, Barclays Bank contra S. Sannchez Garcia, Alejandro Chacon Barrera, Curtea a reținut că:"Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și principiile dreptului Uniunii referitoare la protecția consumatorilor și la echilibrul contractual trebuie interpretate în sensul că sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege si norme administrative ale unui stat membru, precum cele în discuție în litigiul principal, în lipsa unei clauze contractuale de modificare a conținutului sau a domeniului de aplicare al acestora."
Clauzele de la pct 4 nu indeplinesc condițiile impuse de legea 193/2000 pentru a fi considerate abuzive.
În drept, art. 205 - 208 din Noul Cod de Procedură Ciivlă din Noul Cod de Procedură Civilă.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 09.06.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a instanței.
Analizând excepția necompetenței materiale, instanța reține că obiectul dosarului de față îl constituie cererea în nulitate a unor clauze contractuale considerate abuzive, clauze apreciate de instanța ca fiind evaluabile în bani.
În aceste condiții, văzând și decizia în interesul legii nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, determinarea instanței competente se face prin aplicarea criteriului valoric, dat fiind faptul că cererea în nulitate este o cerere evaluabilă în bani.
Așa fiind, prin raportare la data sesizării instanței judecătorești, se constată că potrivit art. 94 lit. j c.pr.civ. judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților profesioniști sau neprofesioniști iar conform art. 95 alin. 1 C., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Pe de altă parte, potrivit art. 99 alin. 2 C., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În cauza de față, reclamanții au solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată durata contractului, denominarea în moneda națională a plăților.
Valoarea primului capăt de cerere este de 260.100 lei, la o valoare a CHF de 2,04 lei la data încheierii convenției: 26.09.2007 și un credit de 127.500 CHF, astfel că, având în vedere că art. 94 C. nu prevede competența judecătoriei pentru soluționarea lor, în temeiul art. 95 alin. 1 C. competența aparține tribunalului.
Cum capetele prezentei cereri sunt întemeiate pe un titlu comun, competența de soluționare a întregii cauze aparține Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București privind pe reclamanții S. M. având CNP:_ și S. A. având CNP:_, ambii reclamanți cu domiciliu ales la CA C. M. V. în București, Calea Rahovei nr.266-268, corp 60, ., sector 5, Electromagnetica Business Park în contradictoriu . cu sediul în București, ., ., înregistrată sub nr.J_, având CUI_, Registrul Bancar nr. RB-PJR-048/10.04.2000, cont_ deschis la BNR – Centrala.
Declină competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București-Secția VI Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.06.2015
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./5ex./17.07.2015
| ||||||||
| ||||||||
|
CĂTRE,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr.6470 din data de 09.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 2 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligație de a face privind pe reclamanții S. M. și S. A. în contradictoriu cu pârâta ., în favoarea Tribunalului București, motiv pentru care vă înaintăm alăturat dosarul mai sus menționat, cusut și numerotat, conținând un număr de …. file, compus din 1 volum.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6425/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6472/2015. Judecătoria... → |
|---|
