Acţiune în constatare. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

-constatarea caracterului abuziv al clauzei stipulata la art. 4.5 din conventia de credit nr. HL_ din 30.01.2008 in raport de care – pe perioada derularii contractului, cu exceptia primelor 6 luni de la tragerea creditului, „banca isi rezerva dreptul de a modifica dobanzile si comisioanele bancare (…). Imprumutatul poate accepta sau refuza modificarea. Neprecizarea punctului de vedere pana la urmatoarea scadenta a creditului de la data modificarii dobanzii si a comisioanelor bancare se considera acceptare tacita.”, a art. 4.10 litera a din conventia de credit nr. HL_ din 30.01.2008 referitor la perceperea comisionului de acordare in cuantum de 2 % calculat la valoarea creditului, platibil o singura data, la acordarea creditului, art. 4.10 litera b care prevede perceperea comisionului de administrare lunara a creditului de 0,06 %, aplicat la valoarea soldului creditului si art. 4.1 teza a 2-a din conventia de credit nr. HL_ din 30.01.2008 care stabileste, dupa expirarea perioadei de 6 luni de la data tragerii creditului o „dobanda indexabila” precum si la art. 2.1 (ii) din Actul aditional nr. 1/15.10.2009 la conventia de credit din conventia de credit nr. HL_ din 30.01.2008 care prevede ca „dupa implinirea termenului de 12 luni de la data reesalonarii dobanda va fi calculata conform dispozitiilor CGC” fara a se mentiona ca marja bancii este fixa.

-restituirea sumei incasate de catre banca cu titlu de comision de acordare – 1006,5 CHF, fara titlu legal si contractual, in baza clauzei abuzive mentionate mai sus; obligarea paratei la restituirea sumei incasate cu titlu de comision de administrare incepand cu data incheierii conventiei de credit, 30.01.2008 si pana la data intrarii in vigoare a Actului aditional nr. 1/15.10.2009 la conventia de credit din conventia de credit nr. HL_ din 30.01.2008, respectiv 15.10.2009.

-obligarea paratei la reîntregirea art. 4.1 din conventia initiala de credit nr. HL_ din 30.01.2008 si a ART. 2.1 (ii) din Actul aditional nr. 1/15.10.2009 la conventia de credit din conventia de credit nr. HL_ din 30.01.2008 in sensul mentionarii elementelor componente ale dobanzii precum si a caracterului „fix” al marjei avute in vedere la semnarea contractului initial de credit;

-obligarea paratei la recalcularea ratei dobanzii pe parcursul derularii contractului de credit si refacerea graficelor de rambursare raportat la valoarea marjei bancii de la data incheierii contractului, 30.01.2008, precum si indicele LIBOR actualizat periodic;

-obligarea paratei la restituirea sumelor incasate cu titlu de dobanda excedentara, sume ce vor fi actualizate cu dobanda legala calculata de la momentul perceperii fiecarei sume in parte si pana la data restituirii efective;

- constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar s,i in consecinta, constatarea nulitatii absolute a acesteia;

- stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF – leu la valoarea de la data semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului;

- denominarea in moneda nationala a platilor, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia pretul marfurilor sau al serviciilor intre rezidenti se plateste in moneda nationala;

obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariu avocat si alte cheltuieli ocazionate de rezolvarea prezentului litigiu, in baza art. 453 alin.(1) C.pr.civ.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept, a invocat: Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori; OG nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor republicata; OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, cu modificările si completarile ulterioare; OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori;Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea OG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori; Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor; Art. 15 din Constitutia Romaniei, Art. 194 si urm Noul Cod de Procedura Civila, Art. 480, 992 Vechiul Cod Civil, Directiva nr. 93/13/CEE, art. 276 din TFUE.

Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare conform art. 29 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 18.09.2015, pârâta B. SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, a invocat dispozițiile OG nr.21/1992, art. 1578 C.civ. de la 1864, art.3 alin.2 din Legea nr.193/2000, alin.1 lit.a teza a II-a din Anexa la Legea nr.193/2000, art.205-208 C.proc.civ.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 13.11.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Analizând excepția necompetenței materiale, instanța reține că obiectul dosarului de față îl constituie cererea în nulitate a unor clauze contractuale considerate abuzive, clauze apreciate de instanță ca fiind evaluabile în bani.

În aceste condiții, văzând și decizia în interesul legii nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, determinarea instanței competente se face prin aplicarea criteriului valoric, dat fiind faptul că acțiunea în nulitate este o cerere evaluabilă în bani.

Așa fiind, prin raportare la data sesizării instanței judecătorești, se constată că potrivit art. 94 lit. k C.proc.civ. judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților profesioniști sau neprofesioniști iar conform art. 95 alin. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Pe de altă parte, potrivit art. 99 alin. 2 C.proc.civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

În cauza de față, reclamanții au solicitatconstatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor privind variația dobânzii inserate în art.4.1, 4.3, 4.5 din contract și au solicitat denominarea în moneda națională a plăților.

Instanța evidențiază că finalitatea pronunțării unei hotărâri prin care să se dispună denominarea în moneda națională a plăților determină nemijlocit și modificarea cuantumului obligațiilor de plată pentru restul ratelor, până la terminarea perioadei contractuale. În aceste condiții, beneficiul financiar al reclamanților nu se rezumă la restituirea sumelor încasate în mod pretins abuziv de către pârâtă până la momentul formulării acțiunii, ci privește și ratele viitoare.

D. fiind faptul că valoarea acestui capăt de cerere nu se poate stabili prin actele aflate la dosar, neputându-se preconiza în prezent fluctuația cursului CHF-L. pentru viitor, având în vedere și faptul că se urmărește o reașezare a raporturilor contractuale dintre părți cu implicații asupra efectelor întregului contract, instanța apreciază că valoarea la care trebuie raportată pricina este cea a întregului contract, așa cum reiese din graficul de rambursare aflat la fila 50 din dosar, respectiv 220.899,93 CHF (suma totală de plată).

Rezultă, așadar, o valoare 938.824,70 lei, la un cuantum al CHF de 4.25 lei la data înregistrării acțiunii (02.07.2015), depășind 200.000 lei. Chiar și dacă s-ar avea în vedere cursul de schimb de la data încheierii contractului (2,02 lei pentru un CHF), ar rezulta o valoare de 446.217,85 lei.

De asemenea, capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind variația dobânzii trebuie raportat la valoarea totală a dobânzii indicate în graficul de rambursare, rezultând o valoare de 475.615 lei - la cursul CHF-L. de la data introducerii acțiunii, respectiv 226.057,39 lei, dacă s-ar avea în vedere cursul de schimb de la data încheierii contractului, așadar peste 200.000 lei.

În consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și va dispune declinarea competenței în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.

Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, pretenții, obligația de a face, privind pe reclamanții M. P. și M. M., cu domiciliul ales la av. C. M. V. sector 5, București, Calea Rahovei, Electromagnetica Business Park, nr. 266-268, .. 2, . contradictoriu cu pârâta .> sector 2, București, .. 6A în favoarea Tribunalului București.