Acţiune în constatare. Sentința nr. 3014/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3014/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 3014/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA de: 18.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
GREFIER: C. M. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ASOCIAȚIA “C. DE AJUTOR UNIVERSAL”, în contradictoriu cu pârâții Ț. M. R. C. și S. B. MEDIA SRL, având ca obiect “acțiune în constatare - obligația de a face”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 25.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 11.03.2015 și 18.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 01.08.2013 sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA “C. DE AJUTOR UNIVERSAL” a chemat în judecată pe pârâții Ț. M. R. C. și S. B. MEDIA SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța să constate caracterul ilicit al faptei săvârșite de pârâți prin difuzarea în datele de 09 și 10 ian. 201, în cadrul emisiunii FOCUS, a unui reportaj –știre, cât și prin modul defăimător și prin neadevărurile care au fost prezentate de către realizatorul emisiunii; să oblige în solidar pe cei doi pârâți la repararea prejudiciului moral, prin obligarea acestora la publicarea hotărârii de condamnare, pe cheltuiala lor, cu obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în datele de 09 și 10 ianuarie 2013, în cadrul emisiunii informative FOCUS a postului de televiziune PRIMA TV a fost difuzat un reportaj-știre prin intermediul căruia pârâții au defăimat în mod vădit activitatea reclamantei, aducând la cunoștința opiniei publice o . neadevăruri și aprecieri personale, manifestări ilegale, imorale și lipsite de deontologie, refuzând ulterior să-i acorde drept la replică, precizând reclamanta că a sesizat și Consiliul Național al Audiovizualului pentru valorificarea drepturilor sale.
A susținut reclamanta că lipsa deontologiei profesionale a postului de televiziune rezultă din faptul că niciunul dintre reprezentanții ACAU nu a fost contactat pentru a exprima un punct de vedere oficiul, din afirmațiile mincinoase prezentate cu privire la un subiect „delicat” în raport de convingerile tradiționaliste ale societății românești, din folosirea unor termeni sensibili ca „sectă” într-o societate preponderent creștin-ortodoxă, conservatoare, creând astfel premisele unei vizibile dezinformări cu privire la dogma promovată de reclamantă, maniera de prezentare echivalând cu o incitare la ură pe considerente de convingeri religioase, atitudine vădit neconstituțională și care se impune sancționată.
A redat reclamanta o . afirmații extrase din respectivele reportaje, precizând că acestea prezintă aspecte false, pretinsul caracter infracțional al donațiilor primite de ACAU fiind lipsit de temei, nefăcând obiectul unui dosar penal, cu atât mai mult cu cât nu a solicitat niciodată sume de bani sau nu a îndemnat adepții la înaintarea de sume de bani în schimbul acestor „minuni”, predicatorii săi nefăcând nimic altceva decât să aducă în fața credincioșilor cuvântul biblic, făcând vorbire de zeciuiala care se regăsește în Cartea lui Maleahi – cap.3 – versetul 8-12.
A arătat reclamanta că episcopul Macedo, fondatorul bisericii respective la nivel mondial, și-a donat toate avuțiile sale bisericii cu mult timp în urmă, nu a fost condamnat niciodată pentru nici un fel de infracțiune, iar modalitatea în care a fost prezentat acesta este de natură a conduce opinia publică la ideea că reprezentanții ACAU sunt o grupare de infractori.
A expus reclamanta o . dispoziții legale – art. 30 alin 6 din Constituția României, art. 58, 60, 71, 72 Cod civil, art. 30,34 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual – susținând că prin difuzarea respectivelor reportaje s-ar fi adus atingere libertății de a adera la un cult religios, parte a libertății de conștiință, precum și a dreptului la viață privată și la propria imagine în privința persoanelor membre ale asociației.
În susținere s-au solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu și cu martori.
În drept s-au invocat disp. art. 30 alin. 6 din Constituția României, art. 58, 60, 71, 72,74, 252 Cod civil, art. 30,32, 34, 35 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual, art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea a fost legal timbrată cu 40 de lei, taxă judiciară de timbru.
Pârâta S. B. MEDIA SRL a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe considerent că aceasta nu este constituită în mod legal ca structură religioasă, nefiind prin urmare titulara dreptului subiectiv dedus judecății; excepția nulității cererii de chemare în judecată, pe motivul formulării generice a cererii, care nu est suficientă pentru lămurirea condițiilor angajării răspunderii civile. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, susținând, în esență, că refuzul de acordare a dreptului la replică a respectat prevederile legale în materia audiovizualului, în acest sens fiind și poziția Consiliului național al audiovizualului, care a decis să nu sancționeze postul TV. A reluat pârâta afirmațiile legate de neapartenența reclamantei la structurile religioase care funcționează legal în România, invocând și dreptul/libertatea de exprimare și obligația de informare.
A solicitat pârâta încuviințarea probei cu înscrisuri.
A depus întâmpinare și pârâta Ț. M. R. C., invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția nulității cererii de chemare în judecată, pentru aceleași motive invocate și de pârâta persoană juridică, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu a avut calitatea de realizator al respectivelor emisiuni, neavând vreo contribuție la derularea anchetei jurnalistice sau la realizarea textului-știre, fiind doar prezentator de televiziune. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei pentru aceleași argumente expuse de pârâta persoană juridică.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin încheierea interlocutorie dată la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită (10.09.2014) instanța a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocate de pârâte, dispunând unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta persoană fizică.
În cauză s-a încuviințat părților proba cu înscrisuri, reclamantei fiindu-i încuviințată și proba cu interogatoriul pârâtelor.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat, pe de o parte, temeinicia excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Ț. M. R. C., iar pe de altă parte, caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în judecată formulate împotriva persoanei juridice, în raport de următoarele considerente:
În fapt, în datele de 09 și 10 ianuarie 2013 la postul de televiziune PRIMA TV, a cărui licență de administrare aparține pârâtei S. B. MEDIA SRL, în cadrul emisiunii informative FOCUS au fost difuzate două reportaje cu tentă critică privind activitatea reclamantei ASOCIAȚIA “C. DE AJUTOR UNIVERSAL”, mai exact fiind redate imagini surprinse cu ajutorul unei camere ascunse în interiorul unei clădiri în care se țin predici cu scop declarat al vindecărilor miraculoase, doar pe baza credinței, surprinzându-se și momente în care cel care predică solicită participanților plata unor sume de bani, o așa numită zeciuială, existând și o . discuții purtate de reporterul reclamantei cu unii dintre participanți, în exteriorul clădirii. Referirile la reclamantă cuprind în mod repetat denumirea de „sectă”, făcându-se vorbire despre faptul că nu figurează înregistrată legal ca și cultă sau asociație religioasă recunoscută de stat și despre fondatorul așa numitei „Biserici universale”, un cetățean brazilian, precum și despre faptul că acesta ar fi o persoană controversată, bănuită de săvârșirea unor infracțiuni de spălare de bani, fiind și arestat de către poliția braziliană.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ț. M. R. C., excepție care se impune a fi soluționată cu precădere, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, avându-se în vedere că din materialul probator administrat în cauză nu a reieșit că pârâta ar fi avut vreo contribuție în realizarea sau producerea respectivelor reportaje. Simpla calitate a pârâtei de prezentator al respectivelor emisiuni informative nu este de natură a atrage eventuala răspundere civilă delictuală a acestei persoane, fiind cunoscut că principala activitate a acestor prezentatori este aceea de a citi de pe promptere textul știrilor realizate de redactorii emisiunilor. Împrejurarea că pârâta nu s-a prezentat în instanță pentru a răspunde la interogatoriul propus de reclamantă nu a fost asimilată de instanță unei mărturisiri, avându-se în vedere, pe de o parte, lipsa oricăror alte mijloace de probă care să vină în sprijinul susținerilor reclamantei referitoare la pretinsa calitate a pârâtei de realizator al respectivelor reportaje, iar, pe de altă parte, realitatea faptică ce a rezultat pe parcursul procesului, respectiv aceea că pârâta nu locuiește în fapt la adresa cu care figurează înregistrată în evidența autorităților locale drept domiciliu legal.
Cât privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâta persoană juridică S. B. MEDIA SRL, instanța reține în principal că emisiunea FOCUS în care au fost difuzate reportajele incriminate este una cu scop informativ-general – tip „jurnal de știri” – care încearcă să aducă la cunoștința publicului evenimentele importante din viața socială/economică/politică/sportivă petrecute în ziua respectivă pe plan intern și internațional, formatul emisiunii incluzând de obicei și un reportaj mai extins, tip anchetă jurnalistică, asupra unui subiect apreciat de interes public. În datele de 09 și 10 ianuarie 2013 subiectul reportajelor extinse a fost reprezentat de activitatea reclamantei ASOCIAȚIA “C. DE AJUTOR UNIVERSAL”, administrator al așa zisei Biserici universale, cuprinsul fiind cel redat mai sus. Emisiunile au inclus și punctele de vedere ale unor specialiști reputați (medic psihiatru, sociolog) cu privire la gradul de pericol în privința inoculării unor aspecte vizând vindecări miraculoase, doar pe baza credinței, fără intervenție medicală.
Consideră instanța, în acord cu susținerile pârâtei expuse în întâmpinare, că subiectul tratat în respectivele reportaje a fost unul de interes public, expunerea activității reclamantei fiind necesară atât prin impactul pe care îl are sau îl poate avea asupra populației, asupra sănătății persoanelor, cât și prin prisma rolului important pe care cultele religioase (denumite generic în accepțiunea maselor „biserică”) îl ocupă în mod constant în topul încrederii populației, în raport de alte instituții ale statului. Interesul public justificat rezultă și din împrejurarea că, deși nu era înregistrată oficial drept cult religios sau asociație religioasă, reclamanta desfășura prin reprezentanții săi o constantă activitate cu specific religios, existând posibilitatea, și pe fondul a numeroase alte cazuri anterioare, a desfășurării unei activități înșelătoare, chiar și numai pe baza folosirii constante a termenilor de credință/biserică/biserică universală/slujbe religioase/pastor/preot etc.
Nu trebuie omise totodată scopul și menirea unei emisiuni informative, putându-se vorbi chiar de o obligație profesională a prepușilor pârâtei, de a aduce la cunoștință și a supune dezbaterii publice aspecte de interes public, cu atât mai mult cu cât sunt controversate și, în cazul în speță, există potențialul creării unor consecințe periculoase, expuse de specialiștii contactați, care au declarat că un procent mărit de bolnavi cronici renunță la tratamentul medical apelând la diverse persoane care le promit vindecare, în special pe baza credinței, solicitându-le însă și efectuarea unor donații sau alte contribuții, consecințe posibile și prin prisma vulnerabilităților persoanelor vizate de activitățile așa numitei „biserici universale”.
Se impune menționat, în plus, că în raport de disp. art. 31 lit. b și c din Codul de reglementare a conținutului audiovizual adoptat de Consiliul Național al Audiovizualului prin Decizia nr. 220/24.02.2011 s-a stipulat că „In sensul prezentului cod, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente care influenteaza societatea sau o comunitate, in special cu privire la:… b)protejarea sanatatii sau sigurantei publice;
c) semnalarea unor afirmatii inselatoare sau a unor cazuri de incompetenta care afecteaza publicul”.
Prin prisma aspectelor evocate, constată instanța că scopul realizării și difuzării celor două reportaje menționate a vizat un interes public justificat.
Această concluzie este întărită și de împrejurarea că activitatea autointitulatei „biserici universale” a făcut obiectul a numeroase articole și reportaje în presa scrisă națională și internațională, o simplă căutare în mediul virtual revelând titluri de genul:
” G. de penticostali, ghici escrocherie ce-i?” – articol în Jurnalul. Ro, apărut în data de24.03.2011;
”Vracii de la Biserica universală promit vindecarea la minut” - articol apărut în Ev.zilei 25.09.2010”;
”Biserica universala – locul unde scapi de vrăji și blesteme” - apărut în Universul argesean la data de 01.03.2012;
”Sectele din Romania – miracole și exorcizări contra cost” - apărut în Gandul 20.03.2011”;
”Dă-mi bani ca te ajut spiritual” - apărut în Curierul zilei 11.10.2011”
sau:
„Church scams revealed” - South african tv autorithy 20.03.2009
„The exorcists” - The Guardian 15.01.2001
„Public warned against miracle healing claims” – News South Africa 10.12.2005,
precum și multe altele ulterioare celor vizate de prezenta cerere a reclamantei.
De asemenea, informatiile referitoare la fondatorul numitei „biserici universale”, Edir Machedo sunt publice de ani de zile pe internet, fiind preluate atat pe baza declaratiilor acestuia expuse pe youtube, în care reltează împrejurări ale reținerii sale de către organele de poliție, cat si din site-uri de tip enciclopedie – wikipedia (wikipedia.org/Universal Church of the kingdom of god), în care se face vorbire de o . suspiciuni care au planat asupra activității acesteia, mergând de la o . infracțiuni de spălare de bani și de înșlăciune, până la acuze de vrăjitorie și intoleranță față de alte religii („The Church has frequently been accused of illegal activities and corruption, including money laundering, charlatanism, and witchcraft, and intolerance towards other religions. It has been subject to bans in several African counties, and was implicated in the murder in Britain of V. Climbié, only prayed for rather than protected and treated. There have been accusations that the Church extracts money from poor members for the benefit of its leaders.”).
În privința dispozițiilor cu caracter legal incidente, pe lângă cele deja menționate (Codul de reglementare a conținutului audiovizual adoptat de Consiliul Național al Audiovizualului prin Decizia nr. 220/24.02.2011), a reținut instanța și aplicabilitatea disp. art. 252 C.civ. care consacră dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică, măsurile de apărare puse la dispoziția persoanei ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate fiind stabilite în art. 253 C.civ. Se impune menționat că, prin prisma calității reclamantei de persoană juridică, prevederile textului menționat trebuie correlate cu disp. art. 257 C.civil, conform căruia dispozițiile titlului vizând apărarea drepturilor cu caracter nepatrimonial se aplică prin asemănare și drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice.
De asemenea, a reținut instanța incidența disp. art. art. 8 și art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – cunoscută și sub denumirea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) – ratificată de România prin Legea nr.30/1994, ale cărei dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 si 20 din Constituția României, inclusiv Rezoluția 1003 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind etica jurnalismului. Întrucât sistemul european de protecție are în vedere și această sursă, instanța reține incidența în cauză și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, ce completează Convenția, urmând a avea în vedere și jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză.
În art. 8 din C.E.D.O., ce reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie, se prevede că orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale (parag.1) și că nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora (parag.2).
Conform art. 10 privind libertatea de exprimare orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Paragraful 2 prevede că exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Și aceste prevederi trebuie interpretate prin prisma calității de persoană juridică a reclamantei, astfel că în opinia instanței singurul atribut ce ar putea beneficia de protecția conferită legal ar fi în privința reclamantei și în raport de obiectul litigiului de față, doar dreptul la propria imagine, toate celelalte aspecte vizând doar atribute caracteristice prin esența lor numai persoanelor fizice sau neavând legătură cu litigiul (spre ex. dreptul la protecția corespondenței).
Din aceeași perspectivă, reține instanța că multe din dispozițiile legale invocate de reclamantă, respectiv art. 58, 60, 71,72,74 C.civil, sunt inaplicabile în speță, acestea vizând doar protejarea unor drepturi conferite exclusiv persoanelor fizice, atât prin modalitatea de reglementare (fiind cuprinse în Titlul II – Persoana fizică al Cărții I a codului civil), dar și prin obiectul reglementării, fiind evident că persoana juridică nu poate fi titularul dreptului la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la demnitate, la viață familială, la onoare, la reputație. Corelativ, toate susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată referitoare la pretinse încălcări ale dreptului la imagine sau la viață privată al unor persoane fizice (membri ai asociației sau participanți la adunări) sunt lipsite de relevanță din punct de vedere juridic în prezenta cauză, neputând atrage răspunderea pârâtei.
În raport de toate considerentele expuse mai sus, instanței a considerat că nu a fost încălcat echilibrul care trebuie să existe între protecția propriei imagini și apărarea libertății de exprimare.
A reținut instanța că în majoritatea cazurilor în care s-a făcut o analiză a respectivului echilibru, Curtea Europeană a decis în favoarea libertății de exprimare. S-a considerat în mod constant, începând cu cauza Lingens c. Austriei, că libertatea de exprimare este una dintre valorile esențiale într-o societate democratică, iar pe lângă informațiile neutre, inofensive, trebuie acceptate și cele ce acuză, șochează sau neliniștesc. În privința exercitării libertății de exprimare de către presă, s-a concluzionat că aceasta nu trebuie să depășească anumite limite ce țin de protecția reputației și drepturilor persoanelor, având totuși obligația de a comunica informații asupra chestiunilor de interes general, politic etc. (cauzele De Haes si Gijsels c. Belgiei; T. c. Luxemburgului, Colombani si altii c. Frantei). S-a decis de asemenea că funcției presei de difuzare a informațiilor i se adaugă dreptul publicului de a le primi, libertatea jurnalistică beneficiind și de dreptul de a recurge la o doză de exagerare ori de provocare (cauza Bladet Tromso si Stensaas c. Norvegiei); respectivele principii fiind aplicabile și mijloacelor audiovizuale (cauzele Jersild c. Danemarcei, Groppera Radio AG si altii c. Elvetiei; Radio France si altii c. Frantei;Özgür Radyo-Ses Radyo Televizyon Yayin Yapim Ve Tanitim A.S. c. Turciei).
În lumina celor sus menționate, a considerat instanța că posibilitatea ca aspectele expuse în cele două reportaje să afecteze imaginea reclamantei este justificată și contrabalansată de libertatea de exprimare, de obligatia profesionala de a atinge si prezenta subiecte de interes public, precum și de dreptul publicului de a fi informat cu privire la asemenea împrejurări; activitatea reclamantei era un subiect de interes public în raport de cele arătate anterior în prezentele considerente.
Cât privește noțiunile folosite, despre care reclamanta a susținut că ar fi avut caracter defăimător, reține instanța că noțiunea de „sectă” este definită în DEX ca reprezentând o comunitate religioasă desprinsă dintr-o religie mare în vederea practicării unui cult independent, bazat pe o doctrină proprie; în plus, referirile la afirmațiile false ale reclamantei au fost justificate în principal prin faptul că la momentul realizării reportajului reclamanta avea simpla calitate de asociație fără scop lucrativ, calitatea de asociație religioasă fiind dobândită ulterior, pe parcursul judecății prezentului proces.
La pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere și împrejurarea că mare parte a afirmațiilor din respectivele reportaje criticate de reclamantă a format obiectul preluării a numeroase informații publice preexistente, atenuându-se astfel atât obligația de a verifica amănunțit declarațiile cu potențial defăimător la adresa persoanei vizate, cât și răspunderea pârâtei. A reținut instanța jurisprudența Curții Europene a Drepurilor Omului (cauza (Tønsbergs Blad A.S. și Haukom împotriva Norvegiei, nr. 510/04, pct. 89 ) privind posibilitatea scutirii mass-media de obligația verificării declarațiilor defăimătoare, în măsura în care se poate considera în mod rezonabil că sursele din care s-a inspirat ar fi credibile în ceea ce privește alegațiile aduse.
În raport de considerentele evocate mai sus a respins instanța ca neîntemeiată cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta persoană juridică.
A respins instanța ca neîntemeiate și cererile pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, constatând că nu s-a făcut nicio dovadă a efectuării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ț. M. R. C. (CNP_), cu domiciliul legal în Balotești, ., județul Ilfov citată și la sediul Intact Media G. cu sediul în București, ., sector 1 și respinge cererea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA “C. DE AJUTOR UNIVERSAL” (C._), cu sediul social în București, ., sector 2, cu sediul ales la CA L. B. cu sediul în București, .-13, ., sector 1 formulată în contradictoriu cu pârâta persoană juridică S. B. MEDIA SRL (denumire actuală – PRIMA B. GROUP SRL), înreg. în reg. ./_/1992, CUI_, cu sediul în București, .. 9-9A, clădirea 20, ..
Respinge ca neîntemeiate cererile pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE Pentru grefier
C. M. CojocaruCristina M. N.
aflat în CM, semnează grefier șef
Th.red. CCM/5ex/_
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3235/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3246/2015.... → |
|---|
