Acţiune în constatare. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 10878/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 21.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE I. M. D.
GREFIER D. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive, pretenții privind pe reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns reclamantul prin avocat cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei, parata.
Procedura de citare nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Instanța dispune rectificarea citativului cu numele corect al reclamantului, respectiv S. C..
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București
Avocatul reclamantului arată că apreciază că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze prezenta cauză .
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat să se dispună: urmând ca pe baza probelor administrate in cauza, instanța sa dispună:
1. constatarea caracterului abuziv al clauzei de comision de risc stipulata in art. 5.1 lit. a) din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/11.09.2008, si in consecința constatarea nulității absolute a acesteia;
2. restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare de la data încheierii contractului de credit si pana in prezent;
3. constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute in cuprinsul art. 3 lit. d) din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/11.09.2008, referitoare la ajustarea dobânzii si in consecința constatarea nulității absolute a acesteia;
4. constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute in cuprinsul art. 8.1 lit. c) si d) din condițiile generale ale convenției de credit nr._/11.09.2008, referitoare la declararea scadentei anticipate si in consecința constatarea nulității absolute a acesteia;
5. constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute în cuprinsul art. 10 referitoare la costurile suplimentare ce pot apărea și în consecință constatarea nulității absolute a acesteia.
6. Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariu avocat si alte cheltuieli ocazionate de rezolvarea acestui litigiu, in baza art. 453 alin.(1) C.pr.civ.
Pentru următoarele CONSIDERENTE:
In fapt, reclamanta în calitate de împrumutată și pârâta ..A. (in continuare denumita Banca) s-a inch"eiat la data de 11.09.2008 convenția de credit nr._/11.09.2008, având ca obiect un credit in valoare de 73.850 CHF
MOTIVELE ACȚIUNII
1. constatarea caracterului abuziv al clauze! de comision de risc stipulata in art. 5.1 lit. a) din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/11.09.2008, si in consecința constatarea nulității absolute a acesteia;
In cuprinsul art. 5.1 lit. a) din Condițiile speciale ale Convenției de credit se prevede perceperea unui comision de risc in cuantum de 0,26%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a convenției.
Formularea generica utilizata in cuprinsul clauzei prin care se definește "scopul perceperii acestui comision releva caracterul abuziv al acesteia, nefiind specificat in mod concret si pe înțelesul consumatorului temeiul in baza căruia se plătesc aceste sume de bani. De altfel, in secțiunea 3) din convențiile generale ale Convenției, privitoare la costuri, la pct. 3.5 nu se indica care sunt riscurile pe care le acoperă acest comision perceput de către Banca lunar. In acest sens sunt si dispozițiile art. 1 alin. 1) din Legea 193/2000 care prevăd ca „orice contract încheiat intre comercianți si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate".
In primul rând, a arătat că perceperea comisionului de risc nu are un temei legal si a fost perceput de către Banca fără justificare, contrar principiilor echității si bunei credințe care guvernează raporturile contractuale.
In al doilea rând, contractul de credit încheiat reprezintă un contract de adeziune ale cărui clauze sunt prestabilite de operatorul economic, aflat in poziție dominanta fata de consumator, fără a-i conferi acestuia din urma posibilitatea negocierii directe. In acest sens, art. 4 alin. 1) din Legea 193/2000 prevede ca „ o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor", iar dispozițiile alin. 2) ale aceluiași articol sunt in sensul ca „o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociată direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale,de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Menționând că nu a avut posibilitatea de a negocia nicio clauză din Convențiile de credit, întregul act juridic fiind impus, in forma respectiva de către pârâta Bancă, aspect ce rezulta si din faptul că toate Convențiile de credit conțin clauze similare.
De asemenea, pârâta in calitate de profesionist, avea obligația de informare fata de client anterior încheierii contractului de credit pentru ca acesta, în deplină cunoștința de cauza să își exprime consimțământul la drepturile si obligațiile ce rezulta din prevederile contractuale.
Astfel, a subliniat că o astfel de informare nu a avut loc, neavând o posibilitate reală și efectivă de cunoaștere a obligațiilor ce ne incumbau în baza contractului de credit încheiat.
2. restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc "începând cu data încheierii contractului de credit si pana la restituirea efectiva a acestuia.
Având in considerare caracterul abuziv si nul absolut a clauzei prevăzute in art. 5.1 lit.a) din Condițiile Speciale ale Convenției, apreciem ca se impune restituirea prestațiilor efectuate in baza acesteia.
Pentru acoperirea prejudiciului suferit, pentru restabilirea situației anterioare și pentru înlăturarea tuturor consecințelor patrimoniale produse de clauzele-abuzive lovite de nulitate absolută, apreciază că obligarea paratei la plata sumei privind comisionul de risc este întemeiată.
Raportând situația de fapt la dispozițiile art. 1341 si urm. C. Civ., ce reglementează instituția plații nedatorate, a solicitat să se constate întrunirea cumulativa a condițiilor acesteia, din moment ce prestația efectuata de reclamantă - solvens cu privire la comisionul de risc a avut semnificația operației juridice a unei plați, ca datoria vizata, deși a existat inițial, a dispărut cu efect retroactiv, ca urmare a desființării clauzelor contractuale respective prin aplicarea sancțiunii nulității absolute, legea nu impune condiția erorii solvensului, acesta având dreptul să pretindă restituirea prestației, în caz contrar eludându-se efectele nulității absolute.
Astfel, în cazul contractelor cu executare succesiva, principiul retroactivității efectelor nulității actului juridic civil nu este aplicabil în ipoteza în care executarea obligației este ireversibila și nu mai este posibila repunerea pârtilor în situația anterioara. In schimb, în cazul de fata este pe deplin realizabila obligația băncii de a restitui sumele încasate pe nedrept, in baza unor clauze lovite de nulitate absoluta, astfel încât nu exista niciun motiv pentru a se admite vreo derogare de la principiul menționat.
Acțiunea in restituirea pretențiilor întemeiate pe plata nedatorată este asimilata, din punct de vedere juridic, cu răspunderea civilă delictuala, sens in care se aplica prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, astfel încât termenul de prescripție începe sa curgă de la data constatării nulității absolute a respectivelor clauze contractuale, printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva. Mai mult, apreciem că termenul de prescripție nu a început să curgă apreciind că se impune a se face distincție intre restituirea prestațiilor ca urmare a desființării actului juridic si executarea prestațiilor in temeiul acestora.
3. constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute in cuprinsul art. 3 lit. d) din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/11.09.2008, referitoare ia ajustarea dobânzii si in consecința constatarea nulității absolute a acesteia;
In cuprinsul art. 3 lit d)din Condițiile speciale ale Convenției se prevede ca „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul apariției unor schimbări semnificative pe. piața monetara comunicând împrumutatului noua rata a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificata se va aplica de la data comunicării"
Clauza prevăzută la art.3 lit d reprezintă o clauza abuziva având in vedere ca aceasta permite Băncii de a modifica unilateral dobânda în detrimentul împrumutaților și nu este raportata la un indicator precis, individualizat, ci se menționează generic « schimbări semnificative pe piața monetara ». In acest sens sunt aplicabile dispozițiilealin.1 lit. a) din Anexa Legii nr. 193/2000, care prevăd ca: „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat in contract". In continuare, se specifica faptul ca „prevederile acestei literenu se opun clauzelor in temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabila, daca exista o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat sa informeze cat mai curând posibil despre aceasta celeilalte părți contractante și acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul".
Așadar, in mod evident, din conținutul prevederilor contractuale sus menționate, rămâne la latitudinea discreționara a băncii modificarea dobânzii, fără, a exista posibilitatea de a verifica necesitatea schimbărilor impuse. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea băncii, servind doar intereselor acesteia, fără a da posibilitatea împrumutaților de a putea verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca este necesara si proporționala scopului urmărit. Prin necircumstanțierea in niciun mod a elementelor care permit Băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, aceste clauze încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natură sa ii prejudicieze pe consumatori.
Astfel, prin prisma acestei clauze, putem afirma, fără putință de tăgadă că părțile nu se află pe poziții de egalitate in ceea ce privește raportul contractual, Banca situându-se în mod evident într-o poziție dominantă. Se creează astfel un dezechilibru contractual, având in considerare si caracterul comutativ al contractelor de credit, în care la momentul încheierii contractului, întinderea prestațiilor pârtilor este determinata sau cel puțin determinabila. Daca Banca are dreptul de a modifica in orice moment si in funcție de un criteriu necunoscut dobânda, rezulta in mod evident ca cocontractanții nu au posibilitatea reala de a ști ce obligații le revin.
Din aceste considerente, reclamanta a apreciat că dispozițiile art. 3 lit.d) sunt abuzive și in consecința lovite de nulitate absolută.
4. constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute in cuprinsul art. 8.1 lit. c) si d) din condițiile generale ale convenției de credit nr._/03.10.2008, referitoare la declararea scadentei anticipate si în consecința constatarea nulității absolute a acesteia;
Conform art. 8.1 „In cazul in care se ivește vreuna dintre situațiile următoare, atunci, in orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului si Codebitorului/Garantului, sa declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenției: (...) c) in cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia Băncii, face sa devină improbabil că împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform. Convenției; d) in cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, in opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător.
Din conținutul prevederilor contractuale rezulta in mod evident ca Banca poate modifica dispozițiile privitoare la declararea scadentei anticipate fără a fi indicate în mod neechivoc condițiile in care exista aceasta posibilitate. In acest,sens, stau mărturie expresiile utilizate in contract și anume „în apariția unei situații neprevăzute", „în opinia Băncii", sau „face improbabila îndeplinirea obligațiilor". Așadar, prin aceste clauze generice, Băncii îi revine dreptul discreționar de a modifica unilateral momentul declarării scadentei anticipate, cu consecințe negative asupra consumatorului. Pe cale de consecința, acestea sunt abuzive, luând în considerare prevederile alin. 1 lila) din Anexa Legii nr. 193/2000
5. constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute în cuprinsul art. 10 referitoare la costurile suplimentare ce pot apărea si in consecința constatarea nulității absolute a acesteia.
Conform art. 10 din condițiile generale ale contractului de credit - costuri suplimentare - „pot apărea la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare) ale oricăror acte normative aplicabile (...) cazuri in care, în termen de 15 zile lucrătoare bancare de la data la care a fost notificat in scris de către Banca, Împrumutatul va plați acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze Banca pentru creșterile costurilor, sau altor rambursări".
Reclamanta apreciind că aceste clauze sunt abuzive întrucât este binecunoscut faptul ca legea aplicabilă unui contract este cea din momentul încheierii contractului, indiferent de modificările normative intervenite ulterior. In acest sens sunt si prevederile art. 6 alin. (2) C.civ, conform cărora „actele si faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu poate genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data încheierii, sau după caz, a săvârșirii sau producerii lor". Așadar, Banca nu poate modifica in mod unilateral costurile pe care le implica acordarea creditului, solicitarea acestora împrumutatului fiind lipsita de temei legal.
In drept, art. 1 alin.-1) din Legea 193/2000: „orice contract Încheiat - intre comercianți si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate" ; art. 4 alin. 1) din - Legea 193/2000 „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor", iar dispozițiile alin.;2) ale aceluiași articol sunt în sensul ca „o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilita fără a da posibilitatea consumatorului sa, Influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv".; alin.1 lit. a) din Anexa Legii nr. 193/2000, care prevăd ca: „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistul de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat in contract". In continuare, se specifica faptul ca „prevederile acestei litere,nu se opun clauzelor in temeiul cărora ,un furnizor de servicii financiare își rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabila, daca exista o motivație întemeiată, in condițiile in care profesionistul este obligat sa informeze cat mai curând posibil despre aceasta celeilalte părți contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul".
Art. 6 alin. (2) Cod. Civil: „actele si faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu poate genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data încheierii, sau după caz, a săvârșirii sau producerii lor". Art. 1341 si urm. cod civil „Cel ce, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit".
Art. 1.534 Cod Civil - (1) Dacă, prin acțiunea sau omisiunea sa culpabilă, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despăgubirile datorate de debitor se vor diminua în mod corespunzător
Această dispoziție se aplică și atunci când prejudiciul este cauzat în parte de un eveniment al cărui risc a fost asumat de creditor.
(2) Debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligentă.
Art. 14 Cod Civil - (1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord,cu ordinea publică și bunele moravuri.
(2) Buna-credință se,prezumă până la proba contrară.
Art. 15 Cod Civil - Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.
Art. 1175 Cod civil - contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esențiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părți, pentru aceasta sau ca urmare a instrucțiunilor sale, cealaltă parte neavând decât sa le accepte ca atare.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu si orice altă proba a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
De asemenea a solicitat judecarea în lipsă conform disp. art. 411 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției necompetentei teritoriale invocata de pârâta debitoare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 130 alin. (1) si (2) C.pr.civ., necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii. Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Art. 131 C.pr.civ. statueaza ca la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.
Conform art.94 alin 1 lit. j din C.pr.civ., judecătoriile sunt competente să soluționeze orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar valoarea prezentei cereri depășește suma de 200.000 lei.
Determinarea competenței după valoarea obiectului cererii introductive de instanță se face conform art. 98 alin. (1) C.pr.civ., competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
Potrivit art. 101 C.pr.civ., in cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Din analiza inscrisurilor anexate si relevante in solutionarea cauzei rezulta ca valoarea contractului, deci a obiectului cererii formulate ( ce corespunde creditului ce urmeaza a fi restituit) este de 151.259,14 franci elvetieni/CHF– conform graficului de ramursare aflat la fila 28, cu mult peste valoarea de 200.000 lei stabilita de lege, judecătoriile fiind competente să soluționeze orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, imprejurare in care instanta nu este competenta material sa solutioneze prezenta cauza.
Asa cum s-a aratat mai sus, conform art. 94 C.proc.civ., judecătoria judecă în primă instanță doar categoriile de acțiuni civile expres și limitativ enumerate la punctul 1, în competența sa materială neintrând și acțiunile civile neevaluabile în bani.
Instanta retine ca cererea reclamantei privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor din convenția de credit nr._/06.12.2007: pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției, pct. 5 lit.a din condițiile speciale ale convenției, pct. 3.5 din condițiile generale ale convenției (stabilirea caracterului abuziv al perceperii unui comision de risc lunar), pot fi evaluate in bani (la valoarea sumelor percepute conform contractului incheiat intre parti), insa cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate la pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției, referitoare la posibilitatea bancii de a ajusta in mod unilateral rata dobanzii si la pct. 8.1 lit.c, d, din condițiile generale convenției, sectiunea 10 costuri suplimentare din condițiile generale convenției, nu pot fi evaluabile in bani.
Mai mult, daca se apreciaza caracterul evaluabil in bani al tuturor clauzelor de mai sus, atunci aceasta valoare nu poate fi decat valoarea contractului, respectiv valoarea creditului ce urmeaza a fi restituit de catre reclamanti, in speta 151.259,14 CHF.
Este adevărat că, fiind evaluabile în bani sub 200.000 lei, pentru o parte din pretențiile principale ale reclamanților, precum cele privind restituirea sumelor reprezentand comisionul de risc sau a dobanzii legale aferente este incidentă competența materială a judecătoriei în temeiul art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ., însă ori de câte ori se formulează mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun, competența materială de soluționare a tuturor capetelor se determină în funcție de pretenția care atrage competența instanței de grad mai înalt, așa cum o arată prevederile art. 99 alin. 2 C.proc.civ. (cel putin pentru clauzele inserate la pct. 8.1 lit.b, c, d, e din condițiile generale convenției, sectiunea 10 costuri suplimentare din condițiile generale convenției).
Astfel, conform art. 99 alin. 2 C.proc.civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Față de toate considerentele prezentate mai sus și având în vedere că prevederile art. 95 pct. 1 C.proc.civ. reglementează competența materială de drept comun a tribunalului, dar si faptul ca valoarea obiectului cererii depaseste suma de 200.000 lei conform celor de mai sus, in temeiul art. 94 alin 1 lit. j din C.pr.civ., instanța va admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sector 2 București, invocată de pârâta și va dispune declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materialea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive, pretenții privind pe reclamantul S. C., CNP_, cu domiciliul ales în București, Calea Rahovei, nr. 266-268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5 în contradictoriu cu pârâta ., CUI_, J_, cu sediul în Bucurepști, ., etaj 3-8 și 10, sector 2 în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. D. D. N.
Red./Dact./I.M.D../N.D./4 ex. /24.11.2015
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ. ., SECTOR 3
TEL.:_ ;_
FAX:_
DOSAR NR._
CĂTRE,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI BUCUREȘTI
În conformitate cu dispozițiile Sentinței civile nr. …. pronunțată la data de 21.10.2015, în dosarul cu numărul de mai sus, potrivit căreia s-a dispus declinarea in favoarea dvs., vă înaintăm alăturat dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București, care conține un număr de …..file având ca obiect având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive, pretenții privind pe reclamantul S. C. în contradictoriu cu pârâta ..
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. D. D. N.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4229/2015. Judecătoria... → |
|---|
