Contestaţie la executare. Sentința nr. 4439/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4439/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 4439/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4439
Ședința publică din data de 22.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare, formulată de contestatorul T. D. în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum și faptul că la data de 31.03.2015 s-a depus dosarul de executare silită nr. 6155/2014, după care,
Instanța procedează la identificarea contestatorului în baza cărții de identitate, datele de identificare fiind înscrise în caietul grefierului de ședință.
Potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ., instanța pune în discuția părților competența soluționării pricinii.
Contestatorul apreciază că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze prezenta pricină.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 713 alin. 1 și art. 650 alin. 1 C.proc.civ.
Nefiind cereri prealabile formulate și nici excepții ridicate, instanța, conform art. 237 C.proc.civ., acordă cuvântul în vederea formulării probatoriului.
Contestatorul solicită încuviințare probei cu înscrisuri
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează proba solicitată, recte înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Contestatorul solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, exonerarea de la plata rovinietei și a cheltuielilor privind executarea silită, având în vedere că în termen de 24 de ore a achitat contravaloarea amenzii aplicate prin procesul verbal contravențional emis de intimată.
Nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 26.11.2014, sub nr._, contestatorul T. D. a formulat, în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, contestație la executare împotriva formelor de executare emise de B. T. B. O. în dosarul de executare nr. 6155/2014, solicitând să se dispună:
- anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 6155/2014 aflat pe rolul B. T. B. O..
- exonerarea de la plata sumei de 28 euro și 495,32 lei, reprezentând cheltuieli de executare;
- suspendarea executării silite până Ia soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare;
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a menționat, în esență, următoarele:
Prin somația emisa de B. T. B. O. la data de 14.11.2014 a fost somat să achite intimatei suma de 28,00 euro, respectiv 495,32 lei reprezentând cheltuieli de executare.
La data de 10.12.2011 a achitat, in termen de 24 de ore, la Poșta Română, conform chitanței nr._, contravaloarea amenzii cuprinse în procesul-verbal de contravenție ., nr._/28.11.2011 emis de intimat.
Somația de plată a fost emisa de B.E.J. T. B. O. în baza încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 09.10.2014.
In baza articolului 147 C.proc.civ. se arata ca dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință care va fi semnată de judecător si grefier. Având în vedere ca încheierea de ședința din Camera de Consiliu din data de 09.10.2014 nu a fost semnata de președintele de complet, ci doar de grefier, exista motiv de nulitate absoluta a încheierii din 09.10.2014 emisa de Judecătoria Sector 2.
Anularea încheierii de ședința emisa de Judecătoria Sector 2 ca act juridic principal, va duce automat si la anularea somației de plata ca act subsecvent.
Creanța în cuantum de 28,00 euro nu este certa, lichida si exigibilă în raport cu Deciziile Curții Constituționale nr. 385/2013 și nr. 112/2014, respectiv Legea nr. 144/2012.
În dosarul nr._/300/2014, privind încuviințarea executării silite, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 2 București nu a fost citat, iar dosarul s-a judecat in lipsa sa, fără a i se da posibilitatea să se apere. Prin citare se asigura respectarea a două principii fundamentale a dreptului procesual civil: principiul contradictorialității si principiul dreptului la apărare, componente ale dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6, paragraf 1 din Cartea Europeana a Drepturilor Omului.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei + 50 lei, conform OUG nr. 80/2013.
În data de 11.02.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite ca nefondată, respingerea contestației la executare ca nelegală și netemeinică, respectiv menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. T. B. O. în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/28.11.2011.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, contestatorul a precizat că nu se impune luarea acestei măsuri provizorii, întrucât nu este un caz grabnic si nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului, precum nici nu se creează o paguba iminenta care nu se poate repara.
Pe fondul cauzei, intimatul a învederat următoarele:
Urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca in data de 29.05.2011, ora 08:58 pe DN6 km 60+450m, Draganesti - Vlasca, jud. Teleorman, vehiculul categoria A, cu număr înmatriculare_ aparținând d-contestatorului a circulat pe turnurile naționale fără să dețină rovinieta valabila,
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșita de către contestator a constituit contravenție continua si s-a sancționat cu amenda contravenționala in valoare de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat sa achite si tariful de despăgubire in valoare de 28 euro.
In scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare a fost emis procesul verbal de constatare a contravenției in cauza.
Emiterea si comunicarea procesului verbal de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lese, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Comunicarea procesului-verbal de contravenție . nr._/28.11.2011 s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin posta in data de 08.12.2011, operațiune confirmată prin semnătura de primire de către soția contestatorului, fără a se depăși termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Potrivit art. 273 din C.proc.civ. înscrisul sub semnătura privata, recunoscut de cel căruia ii este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada intre părți pana la proba contrara. Mențiunile din înscris care sunt in directa legătura cu raportul juridic al pârtilor fac, de asemenea, dovada pana la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisă.
De la data comunicării procesului verbal de contravenție si pana la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plata creanțelor stabilite in titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale.
Dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 C.proc.civ. prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
In cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 09.10.2014 pronunțata de către Judecătoria Sectorului 2 București in dosarul nr._/300/2014 instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de PVCC . 11l nr._/28.11.2011. Instanța de executare in mod legal si temeinic in baza dispozițiilor art. 632 alin. 2 C.proc.civ. si a dispozițiilor art.37 din OG nr.2/2001, a constatat faptul ca procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu.
Contestatorul face o evidenta confuzie in ceea ce privește sumele care ii revin ca obligație de plata prin procesele verbale de constatare a contravenției.
Prin OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de hani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Prin urmare, contestatorului îi incumba, pe de o parte, o datorie pecuniara reprezentata de amenda contravenționala in cuantum de 250 lei, ca sancțiune principala si care, in virtutea art. 39 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este supusa regimului creanțelor fiscale. Prin chitanța nr._/10.12.2011, contestatorul a achitata in contul bugetului de stat suma de 125 lei care este jumătate din suma de 250 de lei reprezentând amenda contravenționala aferenta procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/28.11.2011.
De asemenea, pe de alta parte, contestatorului îi incumba si o datorie pecuniara, neachitata in speța de fata, reprezentata de sancțiunea complementara in valoare de 28 euro, suma care reprezintă tariful de despăgubire si care se achita in lei la cursul comunicat de B.N.R. valabil pentru ultima zi din luna anterioara datei achitării, in contul intimatului
Obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003. cu modificările si completările ulterioare.
Trimiterile contestatorului la prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, sunt nefondate. Conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, legiuitorul a statuat faptul ca tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează.
Reiese in mod evident faptul ca legiuitorul a avut in vedere numai contravenienții care au fost sancționați in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanța tarifele de despăgubire. Norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat in instanța.
Prin urmare, atât timp cat procesul verbal de contravenție emis pe numele debitorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar si in parte a masurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silita, pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat in putere de lucru judecat.
In speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat in instanța.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Procedura de încuviințare a executării silite este o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizând o cercetare formală si limitată („pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, instanța pronunțându-se asupra încuviințării fără a fi necesara citarea pârtilor.
În speța de față executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și, prin urmare, motivele invocate de către contestator in contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlu executoriu, astfel că nu pot fi luate in considerare întrucât in legătura cu aceste aspecte Iegea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, contestatorul T. D. a fost sancționat contravențional prin procesul verbal ., nr._/28.11.2011, fiind obligat să achite o amendă în cuantum de 250 lei, precum și tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, conform OG nr. 15/2002.
Contestatorul a achitat benevol amenda contravențională (f. 11), fără însă a achita și tariful de despăgubire, astfel că intimatul a formulat cerere de executare silită și s-a format dosarul de executare nr. 6155/2014, executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria Sectorului 2 București prin încheierea din data de 09.10.2014 (f. 49).
Prin încheierea din data de 14.11.2014 au fost stabilite cheltuielile de executare silită (f. 50), după care a fost emisă somația de executare prin care contestatorul-debitor a fost somat să achite suma de 28 de euro, la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantum de 495,32 lei (f. 51).
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 teza I C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, în timp ce art. 711 alin. 3 C.proc.civ. prevede că, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Totodată, art. 703 C.proc.civ. prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.
În acest sens, art. 174 C.proc.civ. prevede că nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, nulitatea fiind absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, respectiv relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.
Nulitatea poate fi necondiționată de existența unei vătămări, legiuitorul reglementând această chestiune în art. 176 C.proc.civ, dar regula este că nulitatea este condiționată de existența unei vătămări, conform art. 175 C.proc.civ.
Textul legal prevăzut în art. 703 C.proc.civ. reiterează în materia executării silite regula generală din materia actelor de procedură prevăzută în art. 175 C.proc.civ., potrivit căreia actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, iar în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.
Că aceasta este voința reală a legiuitorului rezultă din interpretarea sistemică a Codului de procedură civilă, care prevede în materia executării silite anumite cazuri de nulitate expresă, cum ar fi cele menționate în art. 666 alin. 2 sau 678 alin. 2 C.proc.civ. Or, câtă vreme legiuitorul a reglementat o . situații în care intervine nulitatea unor acte de executare sau chiar nulitatea executării, este evident că art. 703 C.proc.civ. nu face altceva decât să reproducă în materia executării silite regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ., iar o interpretare contrară ar fi de natură să se depărteze nu doar de la litera legii, ci și de la spiritul ei.
Așadar, art. 703 C.proc.civ. nu reglementează un caz de nulitate expresă, situație în care vătămarea s-ar presupune, ci doar reamintește regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ.
Pentru a interveni nulitatea actelor de procedură se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, conform art. 175 alin. 1 C.proc.civ., următoarele condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea cerinței legale; actul de procedură să fi produs părții o vătămare; vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În conformitate cu prevederile art. 665 alin. 2 teza I C.proc.civ. (în forma în vigoare anterior modificării intervenite prin Legea nr. 138/2014), cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanță în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la judecătorie, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Așadar, aspectele învederate de contestator privind necitarea sa și nerespectarea principiului contradictorialității sunt neîntemeiate, de vreme ce procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă (necontradictorie), părțile nefiind citate. De altfel, contestatorul poate contesta încheierea de încuviințare a executării silite, potrivit art. 711 alin. 3 C.proc.civ., ceea ce a și făcut.
Referitor la nesemnarea încheierii de încuviințare a executării de către președintele de complet, acest motiv este nefondat, întrucât încheierea de încuviințare a executării silite a fost semnată de către președintele de complet (ambele exemplare originale, din care unul în dosarul de încuviințare a executării silite_/300/2004 și unul în dosarul cu mapa de hotărâri a instanței), exemplarul din dosarul de executare fiind certificat de grefierul instanței, nefiind necesară și semnătura președintelui de complet.
Conform art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (în vigoare din 27.07.2012), tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Din analiza logico-juridică a textului legal menționat în paragraful anterior reiese că pentru anularea tarifului de despăgubire era necesară contestarea acestuia în instanță prin intermediul remediului procesual special conceput în acest sens, respectiv plângere contravențională, conform art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, conform art. 712 alin. 2 C.proc.civ.
Or, în speță contestatorul nu a formulat plângere contravențională, neînțelegând să conteste tariful de despăgubire pe calea prevăzută de legiuitor, iar contestatorul nu are posibilitatea de a contesta tariful de despăgubire în cadrul contestației la executare.
În ceea ce privește deciziile nr. 385/2013 și 112/2014, pronunțate de Curtea Constituțională a României, invocate de către contestator, instanța reține că aceste două decizii, prin care s-a constatat că dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate, nu sunt de natură a conduce la anularea executării silite.
Astfel, a reținut Curtea Constituțională a României următoarele: „Referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală”.
Așadar, este lesne de observat că, pentru anularea tarifului de despăgubire, era necesară contestarea acestuia în instanță prin intermediul remediului procesual special conceput în acest sens, respectiv plângere contravențională, conform art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept, instanța, în temeiul art. 711 alin. 1 C.proc.civ., respectiv art. 719 alin. 4 C.proc.civ., va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Totodată, art. 718 alin. 1 teza I și alin. 6 C.proc.civ. statuează că până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, iar asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată numai cu apel, în mod separat. Totuși, în ipoteza în care se rămâne în pronunțare, la același termen de judecată, atât cu privire la contestația la executare, cât și cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța va pronunța o sentință, supusă apelului, conform art. 717 alin. 1 C.proc.civ.
În acest sens, instanța reține că s-a solicitat de către contestator suspendarea executării silite. Astfel, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 718 alin. 1 teza I C.proc.civ., instanța reține că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare, sens în care cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestator, apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Potrivit art. 716 alin. 2 C.proc.civ., va pune în vedere contestatorului să achite către B. T. B. O. suma de 33,64 lei, reprezentând contravaloare copiere dosar executare nr. 6155/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul T. D., cu domiciliul în București, ., nr. 1, .. A, ., sector 2, în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, bld. I. M. nr. 401 A, sector 6, înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J_, CUI_, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, ca rămasă fără obiect.
Pune în vedere contestatorului să achite către B. T. B. O. suma de 33,64 lei, reprezentând contravaloare copiere dosar executare nr. 6155/2014.
Cu drept de apel, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
11.05.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2015.... | Acţiune în constatare. Încheierea nr. 01/2015. Judecătoria... → |
|---|
