Acţiune în constatare. Sentința nr. 795/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 795/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 795/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 795
Ședința publică de la 26.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. M.-V.
Grefier: F.-G. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei de față, având ca obiect clauze abuzive, privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele B. SA și E. N. EUROPE FUNDING II BV.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta reclamantei, asistată de apărător, cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsind pârâtele.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța pune în discuție excepția prescripției și acordă cuvântul.
Apărătorul reclamantei pune concluzii de respingere a excepției, având în vedere că termenul curge de la data când se constată caracterul abuziv al clauzelor.
Instanța respinge excepția prescripției. Astfel, dreptul la acțiunea în restituirea sumelor încasate nu se naște înainte de eventuala declarare a nulității clauzelor în discuție.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea probatoriului cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei. De asemenea, în susținerea cererii solicită încuviințarea probei cu expertiză contabilă, prin care să se calculeze sumele datorate de societatea reclamantă în temeiul contractului, actualizarea debitului, diferențele dintre sumele achitate în plus și sumele cuvenite, respectiv comisionul de administrare achitat de partea pe care o reprezintă.
Instanța, în baza art. 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei, solicitată de părți. Respinge ca neutilă proba cu expertiză contabilă, sumele urmând a fi determinate, în caz de admitere a cererii, în executare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și motivată, respectiv să se constate caracterul nul absolut și abuziv al clauzelor ce vizează comisionul de administrare, comisionul de acordare. Solicită obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de dobândă, comision de administrare și comision de acordare.
Instanța întreabă reclamanta, prin apărător, dacă are calitatea de consumator în sensul legii.
Apărătorul reclamantei susține că partea pe care o reprezintă și-a întemeiat cererea de chemare în judecată și pe dispozițiile art. 964, 969, 948, 992 cod civil 1864. Contractul de credit este un contract preformulat, prin care banca își impune voința, interesul în vederea atingerii propriilor scopuri.
Arată că prețul contractului nu este stabilit în mod cert, nu este determinat și nici determinabil, întrucât banca își rezervă dreptul de a modifica unilateral dobânda în funcție de politica sa, fără a da posibilitatea reclamantei să verifice dacă este calculată în mod corect însă fără a avea posibilitatea cunoașterii de la început, de la data încheierii contractului care sunt costurile la care reclamanta se obligă.
Solicită cheltuieli de judecată, compuse din taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, conform chitanței pe care o depune.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București la data de 22.07.2014, reclamanta a solicitat să se constate caracterul nul absolut și abuziv al clauzelor prevăzute în art. 2.4.3, 2.6.1, 2.6.2, 7.1 lit. e, 3.1.2 și 3.3.1 din convenția de credit încheiată cu pârâta B. și al clauzelor 2.4.1 din actul adițional nr. 1 și 2.4.2 din actul adițional nr. 2.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la recalcularea dobânzii respectând art. 2.4 din contract și variația Libor, păstrând marjă fixă pe toată perioada contractului și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor percepute în baza clauzelor contractuale nule și abuzive, precum și fără temei legal, cu titlu de comision de administrare, comision de acordare și cu titlu de dobândă excedentară.
A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, a invocat caracterul abuziv al clauzelor privind posibilitatea de modificare a dobânzii, privind comisionul de administrare, privind comisionul de acordare, precum și al celor privind posibilitatea băncii de declarare a scadenței anticipate.
A precizat că banca a luat decizia de a modifica nivelul dobânzii, dar fără a ține cont de evoluția indicelui Libor.
A invocat dispozițiile OUG nr. 174/2008, care impuneau indicarea în contractele de credit a formulei de calcul a dobânzii.
Din această perspectivă, a invocat nulitatea clauzei pentru lipsa unui obiect determinat sau determinabil.
Cu privire la comisionul de administrare, a arătat că acesta nu este explicat în cuprinsul convenției de credit și că perceperea lui este abuzivă.
Referitor la comisionul de acordare, a arătat că perceperea acestuia este tot abuzivă, clauza nefiind justificată clar și echivoc în cuprinsul contractului.
A mai invocat faptul că clauza privind posibilitatea de modificare a dobânzii vine în contradicție nu numai cu dispozițiile legale de protecție a consumatorului, ci și cu art. 948 pct. 3 și cu art. 964 C.civ.1864.
Referitor la actele adiționale, a arătat că nulitatea clauzelor cuprinse în acestea se impune ca urmare a faptului că ele sunt subsecvente contractului inițial și, pe de altă parte, ca urmare a faptului că înțelegerea inițială nu putea fi modificată decât prin acordul părților.
A făcut și referiri la solidarismul contractual.
Referitor la solicitarea de restituire a sumelor deja plătite, a arătat că aceasta se întemeiază pe regula plății nedatorate.
În drept, a invocat OUG nr. 78/2008, OUG nr. 50/2010, OUG nr. 99/2006, art. 480, 969, 964, 948, 992 C.civ.1864.
A anexat înscrisuri.
Pârâta B. a depus întâmpinare. A invocat excepția prescripției, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
Excepția prescripției a fost respinsă în ședința publică din data de 26.01.2015, pentru motivele atunci arătate.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține:
Reclamanta și-a întemeiat cererea, pe de o parte, pe dispozițiile legale din materia protecției consumatorului și, pe de altă parte, pe dispozițiile Codului civil 1864 referitoare la obiectul contractului.
Din prima perspectivă, cererea este vădit neîntemeiată, reclamanta neavând calitatea de consumator.
Astfel, conform art. 2 pct. 2 din OG nr. 21/1992, prin consumator se înțelege o persoană fizică sau un grup de persoane fizice constituite într-o asociație, care acționează în afara activității lor comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Această definiție este reluată și în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Prin urmare, nu mai este necesar analizarea celorlalte condiții pentru ca o clauză se fie declarată abuzivă.
Înlăturând această categorie de susțineri din cererea reclamantei, rămâne de analizat, din perspectiva dreptului comun – Codul civil 1864, motivul privind nulitatea clauzei referitoare la dobândă pentru că ea ar reprezenta un preț nedeterminat și nedeterminabil.
Conform art. 2.4.1 din contract, sub rezerva aplicării art. 2.5, împrumutatul va plăti dobânda la creditul tras la rata standard a băncii, de 6,50% p.a., la care se adaugă marja băncii de 2,00% p.a., adică de 8,50% p.a.
Această clauză este cât se poate de clară, iar dobânda poate fi cu ușurință determinată.
Potrivit art. 2.4.3 din contract, dobânda prevăzută la paragraful 2.4.1 este variabilă. Banca poate, în funcție de situația împrumutatului și de condițiile pieței, să modifice rata dobânzii standard a băncii oricând în cursul perioadei de derulare a facilității.
Nici această clauză nu conduce la concluzia că prețul contractului dintre părți nu ar fi determinabil. Prețul este determinabil inițial conform clauzei 2.4.3 și, dacă banca modifică rata dobânzii standard, este determinabil în funcție de noua rată stabilită de bancă, aceasta comunicându-se și împrumutatului.
Prin urmare, problema nu este aceea că dobânda nu ar fi determinabilă, ci că, în anumite condiții, determinarea s-ar face în funcție de voința băncii. Acest din urmă aspect, însă, ar putea fi analizat numai din perspectiva caracterului abuziv, însă reclamanta, în calitate de profesionist, nu este protejată de normele juridice respective.
În sfârșit, reținem și că este de neînțeles invocarea lipsei acordului reclamantei cu privire la actele adiționale, cât timp acestea sunt semnate de reprezentanții săi.
Întreaga acțiune este, astfel, neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta . (CUI_, J06/120/29.03.2002), cu sediul ales la CA C. din București, Calea Rahovei nr. 266-268, corp 60, ., Magnetica Business Park, sector 5, în contradictoriu cu pârâtele B. SA (J_, CUI_/1992), cu sediul în București, .. 6A, sector 2 și E. N. EUROPE FUNDING II BV, cu sediul ales în Cluj N., .. 14, ..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red/dact – L.M.-V.
5 ex. – 03.02.15
| ← Evacuare. Sentința nr. 733/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 802/2015.... → |
|---|
