Pretenţii. Sentința nr. 2458/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2458/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 2458/2015
DOSAR NR._
R.
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2458
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA:03.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: P. M.
GREFIER: D. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „pretenții”, privind pe reclamant L. L. în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică pe lista cauzelor la ordine, a răspuns pârâta prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar lipsind reclamantul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod proc. civ procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general material și teritorial art 94 lit. j și art. 107 Cod proc. Civ., după care pune în discuția părților excepția autorității de luicru judecată invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Pârâta prin apărător solicită instanței admiterea excepției autorități de lucru judecat, față de Decizia Tribunalului A. nr. 1408/R/14.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ . Mai arată că solciită plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față instanță constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data dec 13.08.2014 sub nr._ reclamantul L. L. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumelor percepute cu titlu de comision de risc nedatorat, de la data încheierii Contractului de credit nr._ din 16.04.2008 și până la data de 26.11.2009, la plata dobânzii legale calculate asupra fiecărei sume nedatorate, de la data încasării și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamnatul a arătat că în calitate de împrumutat, a încheiat cu pârâta, prin Sucursala S., Convenția de credit nr._ din 16.04.2008, valoarea creditului obținut fiind de 61.000 CHF, iar durata creditului fiind de 300 luni, de la data încheierii convenției. Pentru garantarea creditului, s-a instituit o ipotecă de rang I în favoarea băncii pârâte, asupra imobilului situat în S., ., ., ..
Față de dipozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, am considerat că plata comisionului de risc în cuantum de 0,26% aplicat la soldul creditului și clauzele cu privire la acest comision sunt abuzive, motiv pentru care, la data de 26.11.2012, a înaintat Judecătoriei S. o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat: constatarea nulității absolute parțiale a Convenției de credit menționate mai sus, în ceea ce privește comisionul de risc; constatarea faptului că, prin act adițional, pârâta a modificat, în mod abuziv și unilateral, Contractul de credit, în sensul transformării comisionului de risc în comision de administrare; să se dispună desființarea clauzelor contractuale cu privire la comisionul de risc și înlăturarea din Contractul de credit a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare și desființarea planului de rambursare; obligarea pârâtei la plata comisionului de risc achitat de la momentul încheierii Convenției de credit și până la data introducerii cererii, cu titlu de plată nedatorată, potrivit art. 1092 Cod civil.
Prin Sentința civilă nr. 423 din 14 martie 2013, Dosar nr._, Judecătoria S. a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs, soluționat de Tribunalul A., prin Decizia nr. 1408/R/14.11.2013, pronunțată în Dosarul nr._ . Prin această Decizie, instanța a admis recursul și a modificat sentința recurată în sensul în care a admis, în parte, cererea a constatat nulitatea absolută parțială a Convenției de credit în ceea ce privește comisionul de risc, a constatat că, prin act adițional, pârâta a modificat în mod abuziv și unilateral contractul în sensul transformării comisionului de risc în comision de administrare, a dispus desființarea clauzelor contractuale menționate mai sus, înlăturarea din Convenția de credit a clauzelor privitoare la comisionul de risc și comisionul de administrare și desființarea planului de rambursare.
În ceea ce privește restituirea comisionului de risc achitat, instanța de recurs, admițând excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de către pârâtă, a obligat-o pe aceasta din urmă la plata comisionului de risc achitat începând cu data de 26.11.2009, considerând că suma reprezentând comisionul de risc achitat pentru perioada cuprinsă între data semnării Convenției de credit (16.04.2008) și până la data de 26.11.2009 (data introducerii acțiunii) este prescrisă.
Reclamantul a menționat că în mod eronat a fost admisă excepția prescripției având în vedere că potrivit art. 1 din Decretul Lege nr. 167 din 1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Conform art. 2 din Decretul Lege nr. 167 din 1958, nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
De asemenea, articolul 3 din același act normativ consacră termenul general de prescripție de 3 ani.
Articolul 7 din Decretul Lege nr. 167 din 1958 statua că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Sancțiunea introducerii unor clauze abuzive în contractele cu consumatorii o constituie nulitatea absolută a respectivelor clauze, în sistemul Legii nr. 193 din 2000, iar în sistemul vechiului Cod Civil, nulitatea absolută putea fi invocată oricând iar persoana care o invoca putea solicita, prin aceeași acțiune sau printr-o acțiune separată, și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului juridic sau clauzei contractuale lovite de nulitate absolută.
Însă, spre deosebire de acțiunea în constatarea nulității absolute, acțiunea în restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului juridic sau clauzei contractuale lovite de nulitate absolută (cum se întâmplă în cazul acestui dosar) este, întradevăr, prescriptibilă, termenul de prescripție fiind cel general, de 3 ani, în lipsa unei prevederi speciale contrare. Prescriptibilitatea acțiunii în restituirea prestațiilor se referă la situația în care persoana îndreptățită a formulat această acțiune pe cale separată, după obținerea constatării nulității absolute a clauzei contractuale. Este situația aplicabilă și prezentei cereri pentru care termenul de prescripție de 3 ani a dreptului la acțiune începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, mai exact de la data declarării nulității absolute a clauzelor cu privire la comisionul de risc (14.11.2013).
În situația în care, pe lângă constatarea nulității absolute, se solicită și restituirea prestațiilor (așa cum s-a întamplat în dosarul menționat mai sus), nu se poate susține că termenul de prescripție de 3 ani pentru restituirea prestațiilor începe să curgă de la data plății fiecărei rate contractuale deoarece o astfel de interpretare ar fi de natură a lipsi de orice utilitate posibilitatea invocării nulității absolute oricând.
Prin urmare, în cazul în care, prin aceeași acțiune, se solicită atât constatarea nulității absolute a unui act juridic sau clauze contractuale cât și restituirea prestațiilor, termenul de prescripție pentru petitul privind restituirea prestațiilor nu începe să curgă decât din momentul în care se constată nulitatea absolută a contractului sau a clauzei contractuale.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisurile atașate precum și de orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri, fiind depuse în copie certificată Convenția de credit nr._/16.04.2008,sentința civilă nr. 423/14.03.2013, a Judecătoriei S., Decizia nr. 1408/R/2013, a Tribunalului A..
Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80 din 2013, prezenta cerere este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193 din 2000.
Pârâta V. R. SA adepus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat a cererii având în vedere decizia Tribunalului A. nr. 1408/R/14.11.2013 pronunțată în Dosarul nr._, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale pârâta a arătat faptul că cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost inclusă în acțiunea ce a format obiect al dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei S.. în calea de atac, Tribunalul A. a considerat că în privința restituirii sumelor plătite cu titlu de comision de risc pe perioada 16.04._09 a operat prescripția, soluția pronunțată de Tribunalul A. este irevocabilă. Ceea ce solicită reclamantul prin acțiunea de față este o "reformare" a unei hotărâri irevocabile a unei alte instanțe, chiar de grad mai înalt decât judecătoria.
Potrivit art. 430 (1) C. pr. civ., "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte fondul procesului,... are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată".
Efectul cel mai important al acestei excepții absolute, de ordine publică, este acela că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect" -art. 431 (1) C. pr. civ.. Ori această triplă identitate rezultă din chiar lecturarea acțiunii de față.
În privința restituirii sumelor încasate cu titlu de comision de risc, instanța de recurs a admis excepția invocată de apărătorul V. și a considerat că în privința sumelor plătite de reclamant anterior datei de 26.11.2009 nu se impune restituirea, ca efect ai prescripției.
Așadar, restituirea sumelor anterioare acestei date reprezintă o chestiune deja tranșată de instanța de recurs, chestiune intrată sub autoritatea lucrului judecat, potrivit art. 430 C. pr. civ..
Căile de modificare/reformare ale unei hotărâri judecătorești sunt de asemenea cunoscute și stabilite în mod imperativ de către codul de procedură civilă tocmai în scopul stabilirii unui cadru legal clar înlăuntrul căruia o hotărâre judecătorească să poată fi modificată. Stabilitatea circuitului juridic și forța absolută recunoscută unei hotărâri judecătorești au determinat necesitatea reglementării exprese a excepției autorității lucrului judecat, încă din dreptul roman (bis de eadem re ne sit actio). Lucrul judecat se bucură de prezumția de adevăr (res judicata pro veritae habetur).
O nouă judecată a unei chestiuni deja tranșate ar avea drept efect infirmarea de către instanță a puterii de adevăr a unei hotărâri anterioare, ceea ce desigur că nu poate fi acceptat. Acest lucru este afirmat și în doctrina consacrată noului Cod de procedură civilă1, chiar cu referire la speța dedusă judecății: "Totuși, dacă o primă hotărâre este pronunțată pe temeiul admiterii excepției presripției dreptului material la acțiune sau autorității de lucru judecat, o nouă cerere nu ar mai putea fi formulată întrucât s-ar opune tocmai autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare".
In drept a invocat disp. art.205 c.pr.civ.. PROBE: înscrisurile depuse de reclamant.
Analizând probatoriul admnistrat prin prisma excepției autorității de lucru judecat instanța reține următoarele:
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul L. L. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumelor percepute cu titlu de comision de risc nedatorat, de la data încheierii Contractului de credit nr._ din 16.04.2008 și până la data de 26.11.2009, la plata dobânzii legale calculate asupra fiecărei sume nedatorate, de la data încasării și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. reclamantul L. L. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Convenției de credit menționate mai sus, în ceea ce privește comisionul de risc; constatarea faptului că, prin act adițional, pârâta a modificat, în mod abuziv și unilateral, Contractul de credit, în sensul transformării comisionului de risc în comision de administrare; să se dispună desființarea clauzelor contractuale cu privire la comisionul de risc și înlăturarea din Contractul de credit a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare și desființarea planului de rambursare; obligarea pârâtei la plata comisionului de risc achitat de la momentul încheierii Convenției de credit și până la data introducerii cererii, cu titlu de plată nedatorată, potrivit art. 1092 Cod civil.
Prin Sentința civilă nr. 423 din 14 martie 2013, Dosar nr._, Judecătoria S. a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs, soluționat de Tribunalul A., prin Decizia nr. 1408/R/14.11.2013, pronunțată în Dosarul nr._ . Prin această Decizie, instanța a admis recursul și a modificat sentința recurată în sensul în care a admis, în parte, cererea a constatat nulitatea absolută parțială a Convenției de credit în ceea ce privește comisionul de risc, a constatat că, prin act adițional, pârâta a modificat în mod abuziv și unilateral contractul în sensul transformării comisionului de risc în comision de administrare, a dispus desființarea clauzelor contractuale menționate mai sus, înlăturarea din Convenția de credit a clauzelor privitoare la comisionul de risc și comisionul de administrare și desființarea planului de rambursare.
În ceea ce privește restituirea comisionului de risc achitat, instanța de recurs, admițând excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de către pârâtă, a obligat-o pe aceasta din urmă la plata comisionului de risc achitat începând cu data de 26.11.2009, considerând că suma reprezentând comisionul de risc achitat pentru perioada cuprinsă între data semnării Convenției de credit (16.04.2008) și până la data de 26.11.2009 (data introducerii acțiunii) este prescrisă.
Instanța învederează disp. art. 431 c.pr.civ. (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Potrivit disp. art. 430. - (1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
În speță, așa cum s-a arătat prin Decizia nr. 1408/R/14.11.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința restituirii sumelor plătite cu titlu de comision de risc pe perioada 16.04._09, fiind întrunită astfel tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Referitor la susținerile reclamantului în sensul că în mod eronat tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța învederează că principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.
În consecință instanța va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge cererea pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge cererea privind pe reclamant L. L., CNP_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat - I. R. S., din București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Mun. București, ., înregistrata la ORC cu nr. J_, CUI RO_, pentru autoritate de lucru judecat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.03.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. D. A.
Red. Jud P.M 5 ex/ 08.05.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2434/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 694/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
