Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 4508/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4508/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 4508/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4508
Ședința din Camera de Consiliu din data de 23.04.2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: N. F.
GREFIER: D. N.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile, având ca obiect evacuare - art. 1033 C.p.c. ș.u., formulată de reclamanta P. B. BATIȘTEI în contradictoriu cu pârâtele S.C. T. I. S.R.L., .. și S.C. R. T. S.R.l.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23.04.2015, când a dispus următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2014 sub număr unic de dosar_, reclamanta P. B. Batiștei le-a chemat în judecată pe pârâtele ., . și ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea acestora din imobilul situat în București, . nr. 31, sector 2, pentru lipsă de titlu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între reclamantă și pârâta . s-a încheiat un contract de comodat, având ca obiect dreptul de folosință gratuită a imobilului situat în București, . nr. 31, sector 2.
Art. 5 pct. 1 din contract prevede că, în cazul în care comodantul denunță unilateral contractul, fără să existe culpa comodatarului, comodatarul are dreptul la acoperirea cheltuielilor făcute pentru repararea, renovarea și înfrumusețarea construcției și terenului și a construcțiilor nou făcute. În continuare, la pct. 2, 3 și 4, se detaliază aspecte legate de sumele menționate anterior.
Reclamanta a arătat că, deși în art. 8 pct. 2 se stipulează că această convenție nu se poate denunța unilateral de către una dintre părți, totuși clauza prevăzută la art. 5 pct. 1 se interpretează în sensul în care să producă efecte, conform art. 978 C.civ. din 1864.
Față de pârâta ., contractul a fost denunțat unilateral începând cu data de 28.08.2014, iar față de . și . contractul a fost denunțat unilateral începând cu data de 02.10.2014.
Începând cu aceste date, orice drept locativ al pârâtelor în imobilul menționat a încetat, titlul pe care se bazau acestea fiind denunțat unilateral de către comodant.
În drept, reclamanta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 1035 alin. 1 și art. 1040 C.proc.civ., precum și pe dispozițiile art. 969, art. 977, art. 978 și art. 982 C.civ. din 1864.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 3 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 21.01.2015, pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția de prematuritate a dreptului/interesului, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția insuficientei timbrări, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pârâtele au arătat că reclamanta a invocat contractul de comodat încheiat cu ., dar cu privire la celelalte pârâte reclamanta nu a invocat niciun drept subiectiv recunoscut de lege.
S-a mai arătat că reclamanta a invocat un pact comisoriu expres, instanța trebuind să se pronunțe cu privire la intervenirea acelui pact. Prin urmare, fiind posibilă formularea unei acțiuni în realizare, acțiunea în constatare nu poate fi acceptată.
Pe fondul cauzei, pârâtele au arătat că între părți a fost încheiat un contract de comodat, la aceeași dată fiind semnat și un contract de sponsorizare, fiind așadar vorba despre un contract de închiriere.
Părțile au înțeles să insereze clauza de denunțare unilaterală având drept consecință returnarea plăților efectuate pentru repararea, renovarea și înfrumusețarea imobilului. Pârâtele au arătat că, în eventualitatea în care sumele privind aducerea imobilului în starea actuală ar fi achitate, își exprimă acordul eliberării spațiului de îndată.
În drept, s-au invocat dispozițiile C.civ. din 1864.
În dovedire, pârâtele au depus la dosar un set de înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 26.02.2015, instanța a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâte prin întâmpinare, ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar la termenul din data de 09.04.2015 instanța a luat act de faptul că pârâtele au renunțat la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a celui care a semnat cererea de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 09.04.2015 instanța a calificat excepția de prematuritate și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de către pârâte prin întâmpinare, ca fiind apărări de fond, de care instanța urmează a ține cont la soluționarea cauzei. La același termen de judecată, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ., a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, considerând că această probă este utilă și poate duce la soluționarea cauzei.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta P. B. Batiștei și pârâta . s-a încheiat un contract de comodat, în baza căruia reclamanta i-a acordat pârâtei dreptul de folosință gratuită a imobilului situat în București, . nr. 31, sector 2, contractul intrând în vigoare de la data intrării în posesie consemnată în procesul – verbal de predare primire și având o durată de 49 ani.
Totodată, între aceleași părți a fost încheiat și un contract de sponsorizare, în baza căruia pârâta a oferit cu titlu de sponsorizare, iar reclamanta a acceptat anumite sume lunare, începând cu data de 01.04.2000, când s-a preluat prin proces – verbal imobilul, și până la expirarea contractului de comodat.
Contractul de comodat fiind încheiat între părți anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009 (01.10.2011), instanța constată că, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor materiale din Codul civil din 1864, actele juridice încheiate înainte de . Codului civil neputând genera alte efecte juridice decât cele prevăzute în legea în vigoare la data încheierii lor.
Analizând cu prioritate excepția de prematuritate invocată de către pârâte prin întâmpinare și calificată ca o apărare pe fondul cauzei, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care din actele dosarului (f. 15, 55-60, 71-75) și din precizările administratorului societăților pârâte de la termenul de judecată din data de 12.02.2015 reiese faptul că toate cele trei pârâte au sediul în București, . nr. 31, sector 2, pârâta . transferând folosința imobilului succesiv către celelalte două societăți comerciale.
Analizând, de asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâte prin întâmpinare și calificată ca o apărare pe fondul cauzei, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a precizat, la termenul de judecată din data de 26.02.2015, că denunțarea unilaterală a contractului a fost invocată ca un argument/motiv în susținerea cererii de chemare în judecată, iar nu ca un capăt distinct de cerere.
În acest sens, instanța va analiza dacă a intervenit denunțarea unilaterală a contractului de comodat încheiat între părți, în cauză nepunându-se problema rezilierii sau rezoluțiunii contractului, astfel cum au susținut pârâtele.
Astfel, denunțarea unilaterală a contractului reprezintă manifestarea de voință unilaterală a uneia dintre părți, prin care se pune capăt contractului respectiv și nu presupune existența culpei vreuneia dintre părți, spre deosebire de reziliere sau rezoluțiune, care presupune neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către una dintre părți.
Potrivit dispozițiilor art. 1572 C.civ. din 1864, comodatarul nu poate să ia îndărăt lucrul împrumutat, înainte de trecerea termenului convenit sau, în lipsă de convenție, înainte de a fi servit la trebuința pentru care s-a dat cu împrumut.
Ca atare, ca regulă, în lipsa unei convenții contrare, nu se poate pune capăt contractului de comodat înainte de expirarea termenului stabilit. Or, în cauza de față părțile au stabilit, în virtutea principiului libertății contractuale, posibilitatea denunțării unilaterale a contractului de comodat, fără să existe culpa comodatarului, astfel cum reiese din dispozițiile art. 5.1 din contract. Potrivit acestui articol, în cazul în care comodantul denunță unilateral contractul fără să existe culpa comodatarului, comodatarul are dreptul la acoperirea cheltuielilor făcute pentru repararea, renovarea și înfrumusețarea construcției și terenului și a construcțiilor nou făcute.
În continuare, la art. 5.3 și 5.4 din contract, părțile au stabilit faptul că sumele datorate conform art. 5.1 și 5.2 vor fi plătite de către comodant comodatarului, în termen de 30 de zile de la data denunțării contractului, iar în caz de neplată în termen a sumelor datorate, comodantul va plăti comodatarului dobânda legală pentru aceste sume.
Deși la art. 8.2 din contract s-a prevăzut că prezentul contract nu poate fi denunțat unilateral de către una dintre părți, instanța reține faptul că, potrivit dispozițiilor art. 982 raportat la art. 977 C.civ. din 1864, clauzele se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg, interpretarea contractelor făcându-se după intenția comună a părților contractante. Ca atare, instanța reține că intenția părților, decurgând din ansamblul prevederilor contractuale, a fost aceea de a prevedea posibilitatea denunțării unilaterale a contractului de către comodant. În cazul în care părțile nu ar fi dorit acest lucru, nu exista nicio rațiune de a introduce art. 5.1, 5.3 și 5.4 din contract care se referă la obligațiile comodantului ulterioare denunțării unilaterale, or potrivit dispozițiilor art. 978, clauzele se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul.
Chiar dacă s-ar reține susținerile pârâtelor în sensul că respectivul contract ar fi fost unul de închiriere, iar nu de comodat, acest aspect nu ar fi de natură să schimbe concluzia instanței, având în vedere că părțile au convenit, prin liberul lor acord, posibilitatea denunțării unilaterale a contractului.
Totodată, instanța mai reține faptul că atât prin adresele înaintate de către pârâta . către reclamantă, cât și prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtele au recunoscut posibilitatea reclamantei de a denunța contractul în temeiul art. 5.1, cu condiția restituirii sumelor investite în renovarea imobilului.
Instanța reține, însă, că potrivit art. 5.3 din contract, denunțarea unilaterală nu este condiționată de plata sumelor datorate conform art. 5.1 și 5.2, acestea urmând a fi plătite în termen de 30 de zile de la data denunțării contractului.
În privința cererii de evacuare a pârâtelor, evacuarea unei persoane dintr-un imobil poate avea loc pe cale amiabilă sau pe cale judiciară. În ceea ce privește evacuarea pe cale judiciară, aceasta poate fi realizată fie pe calea dreptului comun, fie prin procedura specială reglementată de art.1034 și următoarele C.proc.civ. republicat. Față de procedura specială a evacuării, instanța învestită cu cererea de evacuare, este îndreptățită să analizeze existența și eficacitatea titlului ocupantului imobilului.
Potrivit dispozițiilor art.1038 alin.1 C.proc.civ., atunci când dreptul locatarului s-a stins ca urmare a încetării locațiunii prin expirarea termenului, prin acțiunea locatorului, prin neplata chiriei sau a arenzii, precum și din orice altă cauză și locatorul dorește să intre în posesia imobilului, acesta va notifica locatarul, în scris, prin intermediul executoriului judecătoresc, punându-i în vedere să elibereze și să predea liber imobilul, în termen de cel mult 30 de zile de la data notificării.
Instanța constată că la data de 03.10.2014 reclamanta a notificat pârâtele, prin intermediul executorului judecătoresc, cu privire la denunțarea unilaterală a contractului, punându-le în vedere obligația eliberării imobilului în termen de 30 de zile de la data comunicării notificării (f. 12-14, 33-35), fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art.1038 alin.1 C.proc.civ.
În consecință, instanța constată că denunțarea unilaterală a contractului de comodat a operat la data de 03.10.2014, ulterior acestei date pârâtele ocupând imobilul fără titlu.
Procedura specială instituită prin dispozițiile art.1034 alin.1 C.proc.civ. privește situația persoanei care a deținut în trecut un titlu ce o îndreptățea să folosească imobilul, însă acest titlu nu mai există la momentul introducerii acțiunii.
La data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 21.11.2014, titlul locativ al pârâtei fusese desființat prin denunțare unilaterală de către reclamantă, potrivit voinței contractuale a părților. Astfel, în urma încetării contractului de comodat prin voința comodantului, instanța reține că pârâtele nu mai dețin la acest moment un titlu valabil care să le confere un drept de folosință asupra imobilului în litigiu pe care să-l opună reclamantei.
Pentru considerentele de mai sus, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, și să dispună evacuarea pârâtelor din imobil pentru lipsă de titlu.
Față de dispozițiile art. 1043 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție, pretențiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată, instanța reține că pârâtele ar putea solicita doar pe cale separată restituirea sumelor decurgând din repararea, renovarea și înfrumusețarea imobilului.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtelor, instanța urmează să le oblige pe acestea la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cuantumul total al onorariului avocațial, de 12.000 lei, instanța reține faptul că, potrivit art. 451 alin. 2 C.proc.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Instanța constată că împuternicirile avocațiale nr._/2013 și nr._/2014 au fost emise pentru întocmire și depunere cereri, asistență cu caracter juridic și reprezentare a reclamantei P. B. Batiștei. Instanța consideră, însă, că onorariul avocațial total de 12.000 lei este disproporționat în raport cu natura și complexitatea pricinii, astfel că acest onorariu va fi redus la 5.000 lei.
Această soluție nu contravine dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, întrucât nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, astfel cum prevede de altfel și art. 451 alin. 2 C.proc.civ. – teza finală, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Ca atare, în temeiul art. 453 C.proc.civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtelor, instanța va dispune obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 5.348 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 5.000 lei onorariu de avocat astfel cum a fost redus, 248 lei contravaloare notificări prin intermediul B.-ului și 100 lei taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta P. B. BATIȘTEI, CUI_, cu sediul ales în București, .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâtele S.C. T. I. S.R.L., J40/_/1994, CUI_, .., J/_/2003, CUI_ și S.C. R. T. S.R.L., J/7758/2005, CUI_, toate cu sediul obligatoriu în București, ., nr. 31, sector 2.
Dispune evacuarea pârâtelor din imobilul situat în București, . nr. 31, sector 2.
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 5.348 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 5.000 lei onorariu de avocat astfel cum a fost redus, 248 lei contravaloare notificări prin intermediul B.-ului și 100 lei taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. F. D. N.
Red. Jud. F.N./Th.red. N.D./ 6 ex./ 20.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 21/2015.... | Succesiune. Sentința nr. 4490/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
