Acţiune în constatare. Sentința nr. 6081/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6081/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 6081/2015
Dosar nr. _
R.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6081
Ședința publică din data de: 29.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, clauze abuzive, pretenții privind pe reclamanții S. R. D. și S. M. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții, reprezentați de domnul avocat C. M., cu împuternicire avocațială la fila 5 din dosar, și pârâta, reprezentată de domnul avocat G. B. M., care depune delegație de substituire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța acordă cuvântul pârâtei în susținerea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare.
Apărătorul pârâtei solicită instanței admiterea excepției netimbrării, apreciind că prezenta acțiune este supusă timbrării.
Apărătorul reclamanților depune la dosar concluzii scrise, arătând că renunță la excepția tardivității depunerii întâmpinării, invocată prin concluziile scrise, întrucât pârâta a depus la dosar întâmpinare cu respectarea termenului de 25 de zile de la comunicare. Solicită instanței respingerea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată având în vedere că reclamanții au calitatea de consumatori care încearcă să obțină restituirea integrală a sumelor încasate abuziv de bancă, astfel că aceștia beneficiază de prevederile art. 29 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.
Instanța, deliberând, respinge excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare, constatând că prezenta acțiune este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 29 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.
Instanța acordă cuvântul pârâtei în susținerea excepției prescripției extinctive a dreptului reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, invocată prin întâmpinare.
Apărătorul pârâtei solicită instanței admiterea excepției prescripției astfel cum a fost formulată.
Apărătorul reclamanților solicită instanței respingerea excepției prescripției ca neîntemeiată întrucât prevederile privind prescripția fac referire la momentul nașterii dreptului la acțiune. Arată că acțiunea în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale este una imprescriptibilă și că cererea privind restituirea prestațiilor reprezintă un drept de creanță care se naște de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de constatare a nulității clauzelor contractuale. Menționează că acest drept al reclamanților s-a născut în anul 2014, în momentul pronunțării hotărârii Tribunalului T., iar acțiunea a fost introdusă pe rolul acestei instanțe în cursul aceluiași an.
Instanța, deliberând, respinge excepția prescripției extinctive a dreptului reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, invocată de intimată prin întâmpinare, apreciind că dreptul la acțiune în cauza de față s-a născut la momentul pronunțării hotărârii prin care s-a constatat caracterul abuziv și intervenția sancțiunii nulității absolute a clauzei, respectiv prin Decizia Civilă nr. 164/A pronunțată la data de 11.04.2014 de Tribunalul T.. Totodată, reține că dreptul de a solicita restituirea prestațiilor achitate în baza unor clauze apreciate ca abuzive și constatate de către instanță ca fiind nule absolut s-a născut la momentul pronunțării deciziei anterior menționate, soluție prevăzută expres în art. 2525 Cod civil.
Nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru formularea cererii de probatorii.
Apărătorii ambelor părți solicită instanței proba cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri este admisibilă potrivit legii și aptă să ducă la soluționarea procesului, instanța, în temeiul art. 255-258 din Codul de procedură civilă, o încuviințează ambelor părți.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pentru formularea concluziilor privind fondul cauzei.
Apărătorul pârâtei solicită instanței să i se ia concluziile pe fond înaintea apărătorului reclamanților întrucât trebuie să părăsească sala de judecată pentru a susține o altă cauză.
Apărătorul reclamanților arată că nu se opune solicitării părții adverse.
Apărătorul pârâtei solicită instanței respingerea acțiunii și diminuarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul reclamanților solicită instanței admiterea cererii de chemare în judecată având în vedere că în prezenta cauză există situația producerii pe deplin a efectelor nulității absolute, precum și de restabilire și restituire a prestațiilor încasate în mod nelegal. Cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor pe care le depune la dosar.
În temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2014 sub nr._, reclamanții S. R. D. și S. M. E. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A, ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea valorii în CHF a comisionului de risc, calculat de la data semnării contractului și până la data de 30.04.2010, respectiv 8.293 CHF, ca urmare a constatării caracterului abuziv în dosarul Judecătoriei Timișoara nr._/325/2013, prin sentința nr._/2013, rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului T. nr. 164/2014 din 11.04.2014, al clauzei prevăzută la art. 5 lit. a denumită comision de risc, din contractul de credit bancar nr._/15.05.2008 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat și cheltuieli de deplasare și cazare.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că între părți s-a încheiat contractul de credit bancar nr._/15.05.2008, iar în dosarul Judecătoriei Timișoara nr._/325/2013, prin sentința nr._/2013 rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului T. nr. 164/2014 din 11.04.2014, instanța a admis cererea constatând irevocabil existența clauzelor abuzive cuprinse în art. 3 lit. d, art. 5 lit. a din Condițiile speciale în Convenția la credit nr._/15.05.2008, iar ca urmare a acestor demersuri judiciare banca a încetat perceperea comisionului de risc, însă, cu privire la sumele încasate abuziv cu titlul de comision de risc calculate anterior perioadei de 30.04.2010, pârâta nu a binevoit a le restitui, s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, dar fără nici un rezultat, motiv pentru care au formulat prezenta acțiune.
Au mai arătat reclamanții faptul că în ceea ce privește cererea de restituire a prestațiilor, plata comisionului de risc, contractul în privința clauzelor abuzive a fost interpretat și s-a stabilit de către instanțele de la nivel european și național, inclusiv de către ICCJ, ca acestea sunt sancționate cu nulitatea absolută, fiind considerate în legislație, doctrină și practică că nu au existat niciodată, astfel că prestațiile trebuie restituite integral, iar prin plățile periodice ale comisionului de risc impus abuziv, reclamanții au suferit o însărăcire cauzată de lipsa folosirii acestor sume de bani, de la momentul respectivelor plăți a fiecărei sume de bani în parte achitate cu acest titlul, însărăcire care se întinde până la momentul restituirii efective de către bancă a respectivelor sume de bani, iar efectul direct al constatării nulității absolute a unui contract, în speță a unei clauze abuzive, cu aplicarea principiului retroactivității, este repunerea părților în situația anterioară încasării acestei clauze abuzive, în sensul restituirii integrale a comisionului de risc încasat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.
În susținerea cererii, scutite de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013, reclamanții a depus la dosar înscrisuri.
La data de 19.02.2015 la dosarul cauzei a fost înregistrată întâmpinarea formulată de pârâtă prin care s-au invocat excepția netimbrării și excepția prescripției dreptului material la acțiune, solicitând admiterea acestora, iar în subsidiar, dacă excepțiile vor fi respinse, pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cereri.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune, este argumentată prin faptul că reclamanții confundă imprescriptibilitatea acțiunii în constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale cu prescriptibilitatea acțiunii în pretenții, întrucât chiar dacă acțiunea privind constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractuale este imprescriptibilă, acțiunea privind restituirea prestațiilor este prescriptibilă în termenul general de 3 ani, iar reclamanții abia după 4 ani au promovat acțiunea privind constatarea clauzelor abuzive, deși nimic nu i-a împiedicat să o facă în termenul de trei ani, pentru a se putea solicita restituirea sumelor plătite integral.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că reclamanții nu pot solicita pe calea uni alte acțiuni pretenții asupra cărora au înțeles în acțiunea anterioară să nu ridice obiecțiuni, să accepte caracterul prescriptibil al acestora.
În drept, pârâta a invocat art. 1 alin. 5, art. 16 și art. 44 din Constituția României, Decretul nr. 167/1958, iar în probațiune proba cu înscrisuri.
Reclamanții au depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 29.05.2015 instanța a respins netimbrării, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2013, modificată în parte prin decizia Tribunalului T. nr. 164/2014 din 11.04.2014, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanții S. R. D. și S. M. E. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., constatând caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției la credit nr._/15.05.2008 încheiate între părți, cu privire la obligativitatea plății de către reclamanți a comisionului de risc, constatând nulitatea absolută a acestei clauze dispunând și dispunând restituirea către reclamanți a comisionului de risc și de administrare pentru perioada 08.05.2010 și până la data perceperii acestuia.
Prin cererea ce face obiectul cauzei de față reclamanții solicită restituirea sumei percepute de pârâtă cu titlul de comision de risc în perioada cuprinsă între data semnării convenției de credit – 15.05.2008 și până la data de 30.04.2010, respectiv 8.293 CHF.
În ceea ce privește achitarea de către reclamanți a sumelor solicitate, instanța constată că, potrivit extraselor de cont depuse la dosar (filele 43-71) și care au fost emise de pârâtă, încasarea sumelor este incontestabilă.
În drept, se reține că prin decizia anterior menționată s-a constatat în mod definitiv caracterul abuziv al clauzelor în temeiul cărora s-a încasat de către pârâtă suma de 8.293 CHF reprezentând comision de risc achitat în perioada 15.05.2008 – 30.04.2010. Cauza de ineficacitate constatată este similară nulității conducând la necesitatea restituirii prestațiilor executate în temeiul acestor clauze. De altfel, în chiar cuprinsul hotărârii judecătorești s-a constatat nulitatea absolută a clauzei.
Potrivit art. 992 și art. 993 alin. 1 din C.civ., cel ce, din eroare sau cu știință, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit, iar cel care, din eroare crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului.
Conform art. 1092 din C.civ., orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit fără a fi datorat este supus repetițiunii.
Din interpretarea logico-juridică a textelor menționate, rezultă că plata nedatorată presupune executarea unei obligații inexistente, de către o persoană care apreciază, din eroare, că este debitor al acestei obligații. Pentru a constata că s-a efectuat o plata nedatorată trebuie îndeplinite următoarele condiții: să se efectueze o plată, din eroare, pentru stingerea unei datorii inexistente.
În speță, reclamanții au efectuat plata sumelor evidențiate în scadențarul emis de pârâtă cu titlu de comision de risc, sumele fiind transferate în contul pârâtei cu titlu de plată. Plata s-a efectuat de către reclamanți din eroare, cu convingerea că sunt debitorii unei obligații care s-a dovedit inexistentă, deoarece clauzele ce instituiau comisionul de risc au caracter abuziv și nu pot produce niciun efect. Astfel, a dispărut fundamentul pentru executarea obligației de plată a comisionului de risc și este necesar a se acoperi prejudiciul suferit de reclamanți și a se restabili situația anterioară, precum și a se înlătura toate consecințele patrimoniale produse de clauzele abuzive ineficace.
În consecință, fiind întrunite cerințele cumulative pentru a se constata plata nedatorată, instanța va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 8.293 CHF în echivalent în lei la data plății reprezentând comision de risc încasat în perioada 15.05.2008 – 30.04.2010.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.218 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, cheltuieli de transport și de cazare (filele 96-101).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții S. R. D. (C.N.P._) și S. M. E. (C.N.P._), ambii cu domiciliul procesual ales la S.C.P.A. S. și Asociații din Timișoara, Bastion Office, .. 2, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., având C.U.I._, cu sediul în București, ., ., sector 2.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.293 CHF în echivalent în lei la data plății reprezentând comision de risc încasat în perioada 15.05.2008 – 30.04.2010.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6218 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./29.06.2015/5ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6079/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5998/2015. Judecătoria... → |
|---|
