Contestaţie la executare. Hotărâre din 29-04-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 4754/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 03.04.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite, privind pe contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și pe intimații L. F. P., C. D., L. D. F..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta intimaților, avocat Răzeșu I., cu împuternicirea avocațială la dosar (fila 37), lipsind contestatoarea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. B.E.J.A. „D. M. și N. S.” a comunicat copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele din dosarul de executare nr. 236/2014. Contestatoarea nu a depus înscrisuri doveditoare privind achitarea contravalorii fotocopierii și transmiterii actelor din dosarul de executare, depunând note scrise pe acest aspect.

Reprezentanta intimaților solicită suspendarea judecăți, întrucât contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa și nu a achitat contravaloarea fotocopierii și transmiterii actelor din dosarul de executare.

Instanța respinge cererea intimaților de suspendare a judecății în temeiul art. 242 alin. 1 Noul C.proc.civ., având în vedere că au fost depuse la dosar copiile actelor din dosarul de executare silită, faptul că debitoarea contestatoare nu a depus înscrisuri doveditoare privind achitarea contravalorii fotocopierii și transmiterii acestor înscrisuri neconstituind un impediment pentru soluționarea cauzei.

Reprezentanta intimaților arată că, în subsidiar, se menține excepția de neconstituționalitate invocată, întrucât contestatoarea nu a depus precizări, urmând ca instanța să aprecieze dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acestei excepții.

Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru discutarea probelor.

Reprezentanta intimaților solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Depune practică judiciară.

Instanța constată că, prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În temeiul art. 255 - 258 Noul C.proc.civ., considerând utilă, pertinentă și concludentă proba cu înscrisuri solicitată de părți, instanța o încuviințează.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond și pe admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014.

Reprezentanta intimaților solicită respingerea cererii de suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect. Solicită respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată. Apreciază că dispozițiile O.G. nr. 10/2014 nu sunt incidente, întrucât reglementează suspendarea plății voluntare, însă în speță s-a efectuat executarea silită, actul normativ nefiind în vigoare la acel moment, astfel că dacă s-ar reține incidența actului normativ, aceasta ar echivala cu ultraactivarea legii. Cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces urmează a fi solicitate pe cale separată.

Instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 396 Noul C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 17.04.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.04.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 17.04.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 03.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, ce constituie parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.04.2015.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 396 Noul C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 24.04.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.04.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 24.04.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 396 Noul C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 29.04.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.04.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar număr_

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr. 4754

Ședința publică din data de 29.04.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat, în contradictoriu cu intimații L. F. P., C. D., L. D. F., contestație la executare în dosarul de executare nr. 236/2014 al B.E.J. D. M. și N. S., solicitând anularea executării silite, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, suspendarea popririi înființate în dosarul nr. 2361/2014 asupra conturilor A.N.R.P. deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publica a Municipiului București, precum și întoarcerea executării silite.

În motivare, contestatoarea a arătat că prin somația emisă la data de 26.06.2014 în dosarul de executare nr. 236/2014, B.E.J. D. M. și N. S. a înștiințat A.N.R.P. că are de achitat creditorilor suma de 353.790,26 lei reprezentând compensația actualizată, precum și cheltuieli de executare, titlul executoriu invocat fiind Hotărârea nr. 136/20.08.2009 emisă de Instituția Prefectului Județului B. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.

În ceea ce privește încheierea de actualizare, a menționat că, din analiza acesteia s-a constatat că executorul a actualizat această sumă cu indicele de inflație pe perioada 21.08.2010 – 24.06.2014 pentru tranșa I și pe perioada 22.08._14 pentru tranșa a II-a. A invocat totodată și prevederile art. 18 al. 5 din H.G. nr. 1120/2006, menționând că achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinație.

De asemenea, a menționat că somația a fost emisa de B.E.J. cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002, respectiv cele privitoare la termenul de 6 luni reglementat de actul normativ indicat.

A mai arătat că înțelege să invoce și prevederile din O.U.G. nr. 10/2014.

În dovedirea cererii, a anexat înscrisuri.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar cererea de suspendare a executării silite nu este condiționată de depunerea unei cauțiuni, conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.

Contestatoarea a depus la dosar cerere precizatoare prin care a menționat că solicita întoarcerea executării silite pentru suma de 353.790,26 lei.

Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației promovate de contestatoare - inclusiv în ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite -, precum și a cererii de suspendare a executării silite, ca rămasa fără obiect.

În motivare, în esență, intimații au arătat că procedura de executare silita este îndeplinită cu respectarea cerințelor legale.

Au mai susținut că dispozițiile O.U.G. nr. 10/2014 nu sunt incidente în cauză întrucât actul normativ vizează exclusiv plățile voluntare, or, în speța, s-a apelat la executarea silita a debitoarei contestatoare; hotărârea reprezentând titlu executoriu a fost emisă cu circa 4 ani înainte de . O.U.G. nr. 10/2014.

În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că O.U.G. nr. 10/2014 este aplicabil în cauză, au menționat că invocă excepția de neconstituționalitate a acestui act normativ, în raport de art. 16 al. 1, art. 21 al. 3, art. 44 al. 2, art. 53 al. 2, art. 115 al. 6 și art. 1 al. 5 din Constituție.

În drept, au invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.p.civ., Legea nr. 290/2003, H.G. nr. 572/2013.

Au solicitat proba cu înscrisuri..

Instanța a dispus, din oficiu, atașarea tuturor actelor din dosarul de executare nr. 236/2014, în copii certificate ca fiind conforme cu originalul de către B.E.J. D. M. și N. S..

Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin cererea adresată B.E.J. D. M. și N. S. la data de 21.05.2014, creditorii au solicitat executarea silită împotriva debitoarei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 136/20.08.2009 emisă de Instituția Prefectului Județului B. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014, s-a încuviințat executarea silită la cererea creditoarei împotriva debitoarei ANRP în temeiul titlului executoriu reprezentat de hotărârea mai sus menționată.

Executarea silită a format obiectul dosarului de executare nr. 236/2014 al B.E.J. D. M. și N. S..

La data de 25.06.2014 i-a fost comunicată debitoarei somația prevăzută de art. 667 C.proc.civ., învederându-i-se că dacă în termenul arătat în somație nu își execută de bunăvoie obligația, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.

Împotriva acestei executări silite a fost formulată de către contestatoarea-debitoare prezenta contestație la executare.

Instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile contestatoarei legate de nerespectarea dispozițiile O.G. 22/2002. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr.22/2002, așa cum acestea au fost modificate, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate în acest scop prin bugetele acestora, iar dispozițiile art. 2 din același act normativ statuează că, în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni (termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului), să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Totodată, art. 3 din O.G. nr. 22/2002 prevede că în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.

Interpretând gramatical și logic dispozițiile anterior citate, instanța constată că obligația instituției publice debitoare ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, exista doar în ipoteza în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri. per a contrario, dacă există fonduri pentru a se executa de către instituția publică debitoare creanța stabilită prin titlul executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din O.G. nr.22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și debitoarea nu mai are la dispoziție un termen de grație de 6 luni pentru efectuarea plății.

În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art.6 din CEDO, care este obligatorie pentru instanțe, față de prevederile art.11 și 20 din Constituție.

Potrivit acestei jurisprudențe executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte din „proces”, în sensul art.6 par.1 din CEDO, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă - în sensul de executorie - și obligatorie să rămână fără efect in detrimentul uneia dintre părți.

În cauza Sacaleanu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, atunci când administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie in executarea acesteia, chiar și in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr.22/2002, garanțiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justițiabilul in fata instanțelor își pierd orice rațiune de a fi.

Deși creditoarea a obținut nr. 136/20.08.2009 emisă de Instituția Prefectului Județului B. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și debitoarea avea obligația de a plăti de bunăvoie sumele cuprinse în titlu, A.N.R.P. se prevalează de nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, invocând în favoarea sa norme devenite caduce față de perioada scursă de la data emiterii lor.

Cu privire la eșalonareadebitului restantprin prevederile art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, instanța reține că, într-adevăr, potrivit acestui text legal, compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.

Potrivit alin. 6, suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.

Aceste dispoziții se regăsesc în art. 10 alin. 2 din Lege nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, care prevăd că despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1).

Totodată, prin Decizia nr. XXI/19.03.2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii s-a reținut cu putere obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 C.proc.civ., că data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene/Municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998, iar validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 7 alin. 3 din aceeași lege atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor. Prin urmare, se arată în Decizia menționată, în ipoteza în care „validarea și, implicit, plata compensațiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către comisie, este evident că trebuie să se considere reglementată legislativ obligativitatea actualizării sumelor ce reprezintă compensații stabilite prin hotărârile adoptate de comisiile instituite în temeiul Legii nr. 9/1998”.

Prin urmare, instanța va reține că executarea silită s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează materia.

În ceea ce privește incidența prevederilor O.U.G. nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940 (…), instanța consideră că acest act normativ nu este aplicabil în cauză.

Aceasta, întrucât potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006”. Or, textul de lege nu este aplicabil deoarece legiuitorul a avut în vedere plata voluntară a despăgubirilor, iar nu executarea silită, cum este cazul în prezenta cauză.

Analizând admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale prin raportare la dispozițiile art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992, precum și față de cele mai sus expuse, instanța reține următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar potrivit al. 5 din același text legal, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În cauză, excepția de neconstituționalitate invocată are ca obiect dispozițiile O.U.G. nr. 10/2014, act normativ care însă, astfel cum s-a menționat mai sus, nu este aplicabil în speță.

În concluzie, pentru argumentele expuse și având în vedere normele legale arătate, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de intimată.

Instanța, observând art. 718 alin. 1 C.proc.civ. care prevede posibilitatea de a se dispune suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și față de soluția ce urmează a se pronunța, va respinge cererea contestatoarei de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea promovată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, CUI_, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202 în contradictoriu cu intimații L. F. P., CNP_, C. D., CNP_, L. D. F., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat „M. L.” în sector 5, București, .. 1, ., birou C5, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de intimata.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare în ceea ce privește contestația la executare, cerere de apel care se va depune la Judecătoria Sector 2.

Cu recurs in termen de 48 de la pronunțare în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.04.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Red./ Th.red. ADB/06.07.2015

← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 31/2015. Judecătoria...		Uzucapiune. Sentința nr. 4829/2015. Judecătoria SECTORUL 2... →

Contestaţie la executare. Hotărâre din 29-04-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Hotărâre din 29-04-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI