Contestaţie la executare. Încheierea nr. 9/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 9/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 12383/2015
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 9.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:D.-E. G.
GREFIER:R.-E. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare, formulată de contestatoarea M. E. N., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI.
La cele două apeluri nominale făcute în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea dosarului de executare, precum și îndeplinirea obligațiilor de către contestatoare, după care:
Instanța constată că a fost completată taxa judiciară de timbru și au fost depuse la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul ale înscrisurilor atașate cererii de chemare în judecată.
Instanța menține în sarcina contestatoarei obligația de a achita costurile privind fotocopierea dosarului de executare, în cuantum de 64,48 lei.
Apreciind că proba cu înscrisuri, care au fost depuse la dosar, solicitată de către contestatoare prin cererea de chemare în judecată și de către intimată prin întâmpinare este legală, pertinentă și concludentă, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod proc. civ., o încuviințează ambelor părți, după care reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 16.11.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-E. G. R.-E. F.
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 16.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:D.-E. G.
GREFIER:R.-E. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare, formulată de contestatoarea M. E. N., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9.11.2015. Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru 16.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.08.2015 sub nr._, contestatoarea a formulat contestație la executare și a solicitat:
- Anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 2502/2015 al B. C. V. și M. – A. D.;
- Suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat în esență că procedura executării silite pornită în dosarul de executare nr. 2502/2015 pentru suma de 84 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, este lovită de nulitate ca urmare a abrogării dispozițiilor legale ce reglementau tariful de despăgubire.
A arătat de asemenea că în ceea ce privește încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare silită este nelegală, având în vedere că suma solicitată de creditoare pentru a fi executată este de 84 euro (aprox. 360 lei).
Totodată, a învederat instanței că procedura de comunicare a celor 3 procese-verbale de contravenție nu a fost legal îndeplinită, respectiv prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ci prin afișare la ușa locuinței.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și Cod proc. civ.
În susținerea cererii, contestatoarea a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare la data de 15.09.2015 prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite ca nefondată, precum și respingerea contestației la executare ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare, precum și continuarea executării silite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 - 208 Cod proc. civ., precum și cele care se regăsesc în cuprinsul întâmpinării.
În combaterea cererii, intimata a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
În dovedire, intimata a depus la dosar înscrisuri.
La data de 24.09.2015, contestatoarea depus răspuns la întâmpinare, prin care a completat cererea de chemare în judecată cu încă un capăt de cerere, solicitând și întoarcerea executării silite prin restituirea sumelor executare ilegal.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare la cererea modificatoare formulată de către contestatoare.
În vederea justei soluționări a cauzei, la solicitarea instanței a fost depus de către biroul executorului judecătoresc, în fotocopie, dosarul de executare silită.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, reține următoarele:
La cererea intimatei, împotriva contestatoarei s-a declanșat executarea silită în temeiul titlurilor executorii – procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._ din 2.05.2012, . nr._ din 2.05.2012 și . nr._ din 2.05.2012, pentru suma de 84 euro, reprezentând diferență tarif de despăgubire, + cheltuieli de executare.
1.Primul motiv invocat de contestatoare este întemeiat.
Astfel, intimata nu a făcut dovada comunicării proceselor-verbale de contravenție prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (filele 80-85), nefiind deci respectate prevederile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 10/2013 pronunțată în recursul în interesul legii, comunicarea fiind nelegală în raport de prevederile arătate, astfel că executarea sancțiunii este prescrisă.
Mai mult, instanța reține că procesele-verbale nu au fost comunicate în format electronic deși au fost întocmite în această modalitate. Astfel, prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nr. 6/2015 s-a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 2 și 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În considerentele acestei decizii, s-a mai reținut și că procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 C., dar că această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.
Chiar dacă, formal, decizia pronunțată în interesul legii devine obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, instanța arată că nici o dispoziție legală nu interzice interpretarea legii în același sens în care s-a pronunțat instanța supremă. Mai mult, acest lucru este chiar recomandabil, având în vedere că este vorba despre o interpretare ce s-a dovedit a fi corectă și care, de la un anumit moment, chiar a devenit obligatorie.
În raport de motivele arătate de instanța supremă, instanța apreciază că procesele-verbale în discuție sunt lipsite de forță executorie, ele nefiind comunicate contravenientului în format electronic, ci doar în copie tipărită.
2.Al doilea motiv invocat de contestatoare este de asemenea întemeiat.
Instanța arată că, prin Legea nr. 144/2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, text care prevedea obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În art. II din Legea nr. 144/2012, s-a prevăzut că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
În considerentele deciziei nr. 385/2013, Curtea Constituțională a reținut că prevederea respectivă are, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții și că, urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
În art. 12 alin. 2 din OG nr. 2/2001, se prevede că dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Corespunzător, dacă noul act normativ nu mai prevede sancțiunea inițială, aceasta nu se va mai aplica.
În legătură cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, Curtea Constituțională, în decizia nr. 228/2007, a arătat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Deși făcute în legătură cu art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, aceste considerații sunt valabile, mutatis mutandis, și pentru alin. 2 din același articol.
Față de cele arătate mai sus, instanța consideră că tariful de despăgubire nu mai putea fi solicitat după momentul abrogării art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, rămânând valabil făcute doar plățile, voluntare sau silite, efectuate până la acea dată.
3.Instanța mai reține că motivul privind nulitatea absolută a titlului executoriu pentru lipsa semnăturii nu poate fi analizat în prezenta procedură, față de dispozițiile art. 713 alin. 2 Cod proc.civ. și față de existența căii de atac a plângerii, în condițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Pentru motivele arătate, constatând că procesul-verbal de contravenție este lipsit de forța executorie și faptul că sunt aplicabile dispozițiile legii contravenționale mai favorabile, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea executării silite însăși și a tuturor actelor de executare întocmite de B. C. V. și M.-A. D. în dosarul de executare nr. 2502/2015.
4. Față de soluționarea contestației la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
5. Pe cale de consecință, în temeiul art. 723 Cod proc.civ., instanța va admite cererea de întoarcere a executării silite și va dispune obligarea intimatei să restituie contestatorului suma de 871 lei reprezentând debitul principal și cheltuielile de executare.
6. Pe cererea contestatorului de restituire a taxei de timbru achitată de aceasta, instanța constată că este întemeiată raportat la dispozițiile art. 45 alin.1 lit.f din O.U.G. nr. 80/2013 care prevăd posibilitatea acestuia de a solicita restituirea taxei de timbru în situația admiterii contestației, însă numai după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Admite cererea formulată de contestatoarea M. E. N., cu domiciliul ales în București, sector 3, București, Clucerul Udricani, nr. 18, et. 4, CNP_, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, J40/552/15.01.2004, CUI_.
Anulează executarea silită și toate actele de executare întocmite de B. C. V. și M.-A. D. în dosarul de executare nr. 2502/2015.
Dispune întoarcerea executării silite în sensul că obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 871 lei reprezentând debitul principal și cheltuielile de executare.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru în sumă de 120 lei după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sector 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-E. G. R.-E. F.
Red. D.E.G./Tehn. R.E.F./4 ex./25.01.2016
2 .>
| ← Uzucapiune. Încheierea nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Înregistrare stare civilă. Sentința nr. 9619/2015.... → |
|---|
