Contestaţie la executare. Încheierea nr. 15/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 14428/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 15.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, suspendare executare, formulată de către contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimatul G. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, lipsind reprezentantul contestatoarei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, depunerea la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 20.10.2015, de către intimat, a unor precizări, la data de 02.12.2015, de către intimat, a unor concluzii scrise.
Instanța, deliberând asupra cererii de probatorii formulate de către părți, apreciind asupra capacității probelor de a lămuri cauza și a conduce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri.
Reclamantul este însoțit de soția acestuia. Aceasta arată că au primit o parte din bani de la avocat în trei tranșe. Pe data de 18 septembrie a fost primită ultima tranșă. În august a fost primită prima tranșă. Biroul executorului judecătoresc nu le-a comunicat niciodată că au fost primiți banii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra formulării concluziilor asupra fondului.
Intimatul nu formulează concluzii asupra fondului cauzei.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 din codul de procedură civilă declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 18.12.2015, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 18.12.2015.
Punerea soluției la dispoziția părților se va face prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 2891
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 18.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, suspendare executare, formulată de către contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimatul G. V..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 15.12.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București sub nr._ la data de 16.06.2015 urmare a declinării competenței de soluționare de către Judecătoria Sector 3 București prin Sentința Civilă nr. 6964/20.05.2015 pronunțată în dosar nr._/301/2014, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (în continuare, ANRP) solicită în contradictoriu cu intimatul G. V., cu referire la dosarul de executare silită nr. 443/2014 – B. N. C. A., anularea executării silite, suspendarea executării silite, anularea tuturor actelor de executare inclusiv a popririi, precum și restabilirea situației anterioare.
În esență, se susține că executorul judecătoresc a depășit limitele titlului executoriu pus în executare.
Astfel, prin titlul executoriu, contestatoarea a fost obligată să achite intimatului suma de 197.769 lei, potrivit Hotărârii 288/2007 conform dispozițiilor Legii 290/2003, în două tranșe de 40 % și de 60%.
Suma achitată beneficiarilor în cea de a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior. (art. 18 alin 6 din HG 1120/2006).
În mod nelegal executorul judecătoresc a actualizat cea de-a doua tranșă de compensații pentru perioada 2007 – iunie 2014.
Cu privire la aceste aspecte, a precizat că potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, plata lor putându-se face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești.
Contestatoarea a mai invocat dispozițiile art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, potrivit cu care compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei, sens în care rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anul ce această destinație.
De asemenea, a susținut contestatoarea că este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroase solicitări adresate ANRP, care au condus la un număr mare de litigii în care este parte, că noile măsuri legislative trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un termen rezonabil, precum și faptul că în absența disponibilităților bănești ale statului, prin raportare la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina sa o obligație imposibil de realizat.
Se mai invocă faptul că potrivit OUG 10/2014 de la data intrării în vigoare a acestui act normativ și până la 31.12.2014, plata despăgubirilor a fost suspendată.
În drept: OUG 10/2014, HG nr. 1120/2006, at. 711 și urm. Cod procedură civilă.
Probe propuse prin acțiune: înscrisuri (atașate)
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru. (art. 30 din OUG 80/2013)
Solicită judecata cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea din 12.01.2015, intimatul, prin reprezentant convențional, solicită, în esență respingerea contestației la executare, inclusiv a cererii de suspendare a executării, ca neîntemeiate. (f. 42 și urm., dosar declinat)
În drept: art. 205 – 208 Cod procedură civilă, art. 713 Cod procedură civilă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri. (dosar de executare - f. 16 și urm.)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Aspecte prealabile – calitatea de reprezentant legal:
În prezenta cauză, intimații au formulat apărări prin reprezentant convențional, dl av. V. A P., delegația avocațială fiind depusă la dosar. (f. 48, dosar declinat)
Pe de altă parte, intimatul a depus note în care a indicat că nu a formulat nici cerere de executare silită și nici nu a încheiat vreun contract de asistență juridică cu dl avocat. (f. 7, f. 74)
Prin înscrisul din 20.10.2015, intimatul arată că refuză asistența juridică din partea apărătorului său. (f. 69)
Prin nota din 02.12.2015, între altele, intimatul arată că s-a adresat Parchetului. (f. 74)
La termenul de judecată din 15.12.2015, intimatul a învederat că a încasat cu întârziere suma ce a făcut obiectul executării silite.
În raport de situația mai sus prezentată, instanța a reținut, în contextul depunerii delegației avocațiale la dosar pe care este indicat numărul contractului de asistență juridică, a lipsei unor dovezi cu privire la pretinsul fals de care este acuzat dl. avocat în condițiile în care intimatul arată că s-a adresat organelor penale competente, a încasării sumei de bani în urma executării silite (ceea ce denotă că intimatul a avut cunoștință de executare, iar la dosarul de executare nu este depusă vreo cerere de executare silită formulată personal de către intimat), că la data de 20.10.2015, prin înscrisul depus la dosar, intimatul a denunțat contractul de asistență juridică nr._/2014 încheiat cu apărătorul său.
Contextul cauzei:
Executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional înregistrat sub nr. 443/15.06.2014 de către B. N. C. A., cu sediul în Sector 2 București, a fost inițiată de intimatul - creditor G. V., prin reprezentant legal, în baza titlului executoriu – Sentința civilă nr. 233/23.03.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._ .
Executarea silită are ca obiect recuperarea de către intimatul - creditor G. V., de la contestatoarea - debitoare, a celei de-a doua tranșe de 60 % din suma totală de 197.769 lei stabilită prin Hotărârea nr. 288/04.07.2007 a Comisiei Județene Prahova pentru aplicarea Legii 290/2003, actualizată, inclusiv a cheltuielilor de executare silită.
Executorul judecătoresc a calculat cuantumul celei de-a doua tranșe la suma de 118.661,40 lei. (încheierea din 25.06.2014 - f. 24)
De asemenea, a actualizat ce-a de-a doua tranșă cu indicele prețurilor de consum pentru perioada august 2007 – iunie 2014 (138,59 % IPC), rezultând suma totală de 164.452,83 lei. (încheierea din 04.08.2014 - f. 32)
La 20.10.2014, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra contului debitoarei deschis la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, iar la 18.12.2014, suma totală de 173.332,03 lei (incluzând cheltuielile de executare) a fost consemnată la dispoziția executorului, așa cum reiese din încheierea din 22.12.2014. (f. 41, f. 45)
La 22.12.2014, executorul a dispus eliberarea debitului principal, actualizat, creditorului în contul comunicat de intimat, prin reprezentant legal. (f. 45, f. 47)
Tot la 22.12.2014, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite. (f. 50)
Soluția instanței:
Contestația le executare. Întoarcerea executării:
Cu privire la actualizarea debitului principal:
Susținerile contestatoarei referitoare la greșita actualizare a debitului principal cu indicele prețurilor de consum pentru perioada august 2007 – iunie 2014 și nu cu indicele aferent lunii decembrie a anului anterior, conform art. 18 alin 6 din HG 1120/2006 sunt neîntemeiate.
Într-adevăr, așa cum arată și contestatoarea, potrivit art. 18 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Principiul reparării integrale a prejudiciului în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate despăgubirile cuvenite persoanelor care au suferit pierderi patrimoniale ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, impune ca sumele stabilite cu titlu de despăgubire să corespundă, prin cuantumul acesteia, valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acesteia.
Interpretarea de ansamblu a dispozițiilor legale în materie impune ca la momentul plății, despăgubirea să reflecte valoarea reală a bunului.
Acest deziderat ar fi putut fi realizat dacă plata ar fi fost efectuată în termenele legale, respectiv prima tranșă în 2007, iar ce-a de-a doua tranșă, în anul imediat următor, 2008, dat fiind că obligația a devenit scadentă la momentul emiterii hotărârii de către comisia județeană de stabilire a despăgubirilor, iar contestatoarea avea obligația de a efectua plata pe parcursul a doi ani consecutivi conform art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Numai în acest context, actualizarea celei de-a doua tranșe conform art. 18 alin 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior, ar fi asigurat repararea efectivă a prejudiciului cauzat intimatului.
În condițiile în care prima tranșă a fost achitată intimatului la 23.12.2011, conform susținerilor intimaților prin întâmpinare, necontestate de contestatoare (f. 43, dosar declinat), așadar inclusiv cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 10 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 (abrogat prin OUG nr. 10/2013 la_ până la_ ), iar plata celei de a doua tranșe a fost efectuată în 2014, urmare a executării silite inițiate de intimat, nu se mai poate reține că actualizarea celei de-a doua tranșe conform art. 18 alin 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 ar asigura repararea integrala a prejudiciului cauzat intimatului.
Din contră, într-o asemenea ipoteză, intimatul ar fi obligat să suporte prejudiciul cauzat de nerespectarea de către contestatoare a propriilor obligații, situație interzisă de lege prin prisma principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
În consecință, instanța reține că în mod corect executorul judecătoresc a procedat la actualizarea sumei reprezentând cea de-a doua tranșă cuvenită intimatului cu indicele prețurilor de consum pentru perioada august 2007 – iunie 2014, așa cum de altfel a reținut și
De altfel, această modalitate de actualizare este indicată inclusiv în considerentele Sentinței civile puse în executare de către intimat, unde se precizează că actualizarea se va efectua în funcție de indicele de creștere a prețurilor în intervalul august 2007 și până la data plății efective a celor două tranșe. (f. 22 – ultimul paragraf din considerentele hotărârii)
Cu privire la imposibilitatea contestatoarei de plată:
În strânsă legătură cu motivul anterior examinat, contestatoarea a invocat și imposibilitatea sa obiectivă de plată a celor două tranșe în termenele prevăzute de lege, imposibilitate argumentată prin lipsa disponibilităților bănești.
Dificultățile economice ale autorităților publice pot justifica amânarea sau eșalonarea plății creanțelor asupra statului. Însă insuficiența resurselor financiare ale autorităților publice nu poate justifica absența totală a compensațiilor bănești și refuzul sine die al contestatoarei de a-și îndeplini obligațiile. Tocmai acest refuz de executare a obligațiilor, pentru o perioadă nedeterminată de timp și fără o explicație rezonabilă, este de natură a rupe echilibrul între interesele generale, ale statului, și interesele particularilor.
De asemenea, susținerile contestatoarei referitoare la insuficiența mijloacelor financiare, nu sunt de natură a conduce la anularea actelor de executare, atâta timp cât acestea au fost efectuate în mod legal, în baza unui titlu executoriu, iar contestatoarea nu își poate invoca propria culpă pentru neexecutarea obligațiilor.
Totodată, instanța reține că intimata este titulara unui drept de creanță, care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției. Intimata are o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (citat în continuare Protocolul 1), (cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al intimatei, astfel cum este garantat și protejat de Convenție.
Textul Convenției și implicit jurisprudența CEDO fac parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Or, din momentul în care legiuitorul a recunoscut în patrimoniul intimatei un drept de creanță, ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun, pentru a fi compatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 1, respectiv jurisprudența CEDO în materie, nu pot interveni decât dacă sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între ingerință și scopul urmărit.
Condiționarea efectuării plății, doar în condiții de solvabilitate, este considerată de judecătorul național ca neconformă cu dreptul de proprietate al intimatei și, prin urmare, neconformă cu prevederile Convenției și cu jurisprudența CEDO, motiv pentru care instanța înlătură această apărare, ca neîntemeiată. Această condiționare reprezintă o condiție pur potestativă ce afectează obligația Statului (condiție a cărei realizare depinde exclusiv de voința Statului în condițiile în care Statul nu poate fi cenzurat de intimată la alocarea sumelor în procedura adoptării bugetului de stat) și constituie prin aceasta o ingerință vădit disproporționată în dreptul de proprietate al intimatei, ce impune o cenzură din partea judecătorului național, pentru împiedicarea constatării de către CEDO a unei noi încălcări de către Statul Român a art. 1 din Protocolul 1.
În consecință, instanța apreciază ca neîntemeiate criticile instituției contestatoare privind nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de O.G. nr.22/2002 și absența disponibilităților bănești ale statului.
Cu privire la incidența O.U.G. nr.10/2014:
Potrivit art.2 din O.G. nr.10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 (forma în vigoare la data emiterii procesului – verbal de actualizare a creanței – 25.06.2014), începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
Prin art.2 din O.G. nr.10/2014 a fost suspendată doar plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene; măsura suspendării nu operează și în cazul aducerii la îndeplinire a creanței pe calea executării silite.
Cum nu acesta este cazul de față, contestatoarea neefectuând plata voluntară a celei de-a doua tranșe, instanța găsește această susținere neîntemeiată.
Cu argumentele mai sus expuse în răspuns la susținerile contestatoarei, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată. În consecință, se va respinge și capătul de cerere privind întoarcerea executării silite.
Suspendarea executării silite:
După cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța reține că a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatoare, apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR având CUI_, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA NR. 202, în contradictoriu cu intimatul G. V. cu domiciliul în mun. Ploiești, ., J. PRAHOVA, citat și la sediul ales din sector 1, București, . - CA V. P..
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Judecătoria Sector 2 București.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 15/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Încheierea nr. 15/2015. Judecătoria... → |
|---|
