Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 14469/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința Publică din data de 18.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. C. D. G.
GREFIER: Ț. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca având ca obiect plângere contravențională privind pe petenta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SECTOR 2 în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI- DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL –DIRECȚIA CONTROL.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2015 fiind cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 03.09.2015 sub număr de dosar_, petenta Administrația D. Public Sector 2 a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria M. București – Direcția Generală de Poliție Locală și Control – Direcția Control, anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor, . nr._ din data de 07.08.2015 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 3.000 lei, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului și exonerarea de la plata amenzii sau reducerea amenzii la minimul prevăzut în actul normativ sancționator.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționată cu amenda de 3.000 lei pentru comiterea contravenției prevăzută la art. 1 lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 114/2011, întrucât în cadrul alveolelor stradale din cadrul plantațiilor de aliniament situate în ., nr. 14, nr. 24 și nr. 26, .. 19, . Luminoasă, ., nr. 19, nr. 17, nr. 27 și din fața Parcului Național nu erau plantați arbori, acestea nefiind acoperite cu material dendrologic.
Totodată, petenta a menționat că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate potrivit art. 17 din OG 2/2001, întrucât fapta nu este descrisă și nu se precizează data, ora și locul când aceasta a fost săvârșită.
De asemenea, aceasta a precizat că nu au fost respectate dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, care impun descrierea în concret a faptei contravenționale, indicarea datei, orei și a locului în care a fost săvârșită, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter.
În continuare, petenta a menționat că nu a fost respectată norma indicată anterior având în vedere că prin procesul-verbal contestat au fost identificate mai multe locații – spații verzi, fiind descrisă în mod generic fapta contravențională, fără a se preciza în concret pentru fiecare dintre locațiile indicate care sunt faptele care i se impută.
Referitor la temeinicia faptei contravenționale, petenta a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, întrucât în locațiile specificate în procesul-verbal a efectuat următoarele operațiuni: semnare/instalare gazon, plantare arbori foioși diverse specii, plantare gard viu și material floricol, precum și faptul că are în derulare un contract având ca obiect întreținerea și amenajarea spațiilor verzi.
De asemenea, petenta a invocat în apărarea sa avertizarea meteorologică emisă pentru luna iulie 2015, perioadă în care s-au emis mai multe avertizări de cod galben și portocaliu de caniculă.
În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie conformă cu originalul, următoarele înscrisuri: contracte subsecvente de servicii nr. 7/26.01.2015 și nr. 8/30.04.2015, centralizatoare întreținere și amenajare spații verzi- ianuarie-iulie 2015 – S.C. Cris Garden SRL și .., procesul verbal de contravenție, dovada comunicării acestuia (filele 7-79).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum reiese din chitanța fiind depusă la dosarul cauzei (fila 87).
La data de 22.10.2015, prin serviciul registratură, a fost depusă la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de către intimată, prin care aceasta a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este legal și temeinic întocmit, acesta respectă condițiile de fond și de formă impuse de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind afectat de nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În continuare, intimata a menționat că procesul verbal de constatare a contravenției nr._/07.08.2015 a fost întocmit în baza proceselor-verbale de inspecție nr. 215/SMD/04.08.2015 și nr. 237/AM/04.08.2015, în cuprinsul cărora sunt consemnate data și ora controlului, descrierea faptei, precum și locațiile neîntreținute, fiind respectate prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
În cuprinsul întâmpinării, intimata a mai precizat că nu au fost indicate dispozițiile legale în temeiul cărora contestatoarea a susținut că nu se poate planta material dendrologic vara și, în plus, după aplicarea sancțiunii contravenționale petenta a plantat arbori/instalat gazon în locațiile identificate în procesul verbal.
Intimata a mai arătat că procesul-verbal nr._/07.08.2015 a fost întocmit în temeiul art. 1 lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 114/2011, fiind efectuate fotografii la fața locului, care confirmă săvârșirea faptei de către petentă. Aceasta a mai precizat că procesul verbal beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie, petenta trebuind să dovedească prin probe pertinente și concludente o situație de fapt contrară celei reținute în procesul verbal.
Referitor la prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției, intimata a menționat că potrivit jurisprudenței CEDO actul constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind întocmit de către agentul constatator competent și în lipsa dovezii contrare solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal și a sancțiunii aplicate.
În drept, intimata și-a întemeiat apărările formulate pe dispozițiile art. 205 C.pr.civ, Legea nr. 24/2007, O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, următoarele: procesul-verbal nr._/07.08.2015, planșe foto, confirmarea de primire din 18.08.2015, procesele-verbale de inspecție nr. 215/SMD/04.08.2015 și nr. 237/AM/04.08.2015 (filele 96-107).
Petenta nu a depus răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea din data de 14.12.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.pr.civ., considerând că această probă este utilă și concludentă, putând duce la soluționarea cauzei.
În baza art. 260 alin. (2) C.pr.civ., instanța a administrat probele încuviințate la același termen de judecată.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/07.08.2015 (fila 10) s-a reținut în sarcina petentei, Administrația D. Public Sector 2, fapta prevăzută de art. 1 lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 114/2011, constând în aceea că în cadrul alveolelor stradale din cadrul plantațiilor de aliniament situate în ., nr. 14, nr. 24 și nr. 26, .. 19, . Luminoasă, ., nr. 19, nr. 17, nr. 27 și din fața Parcului Național nu erau plantați arbori, acestea nefiind acoperite cu material dendrologic (arbuști, înlocuitor de gazon, gazon).
Astfel, în actul de constatare s-a reținut că petenta, în calitate de administrator legal al spațiilor verzi din Sectorul 2, nu a plantat arbori și nu a acoperit cu material dendrologic alveolele stradale din cadrul plantațiilor de aliniament situate în ., nr. 14, nr. 24 și nr. 26, .. 19, . Luminoasă, ., nr. 19, nr. 17, nr. 27 și din fața Parcului Național.
Procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/07.08.2015 a fost întocmit în baza proceselor-verbale de inspecție nr. 215/SMD/04.08.2015 și nr. 237/AM/04.08.2015, în cuprinsul cărora sunt consemnate data și ora controlului, descrierea faptei, precum și locațiile neîntreținute, conform celor consemnate în rubrica observații.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului. Actul a fost comunicat petentei la data de 18.08.2015 (fila 11).
Prezenta plângere a fost formulată la data de 03.09.2015, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate de către agentul constatator prin acesta.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta conține toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, este neîntemeiată susținerea acesteia potrivit căreia procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu se precizează fapta săvârșită data, ora și locul săvârșirii.
În acest sens, instanța reține că în procesul verbal atacat este menționată fapta reținută în sarcina petentei, fiind descrisă atât din punct de vedere faptic, cât și încadrată legal. De, asemenea, se precizează locul în care s-a constatat săvârșirea faptei, precum și faptul că data și ora sunt cele înscrise în procesele verbale de inspecție, menționate în procesul verbal de contravenție.
Se are în vedere faptul că petenta a invocat și alte motive de nulitate ce nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește susținerea petentei, potrivit căreia fapta contravențională nu este descrisă în mod concret în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că în cuprinsul procesului verbal se menționează că fapta reținută în sarcina petentei constă în faptul că aceasta nu a plantat arbori și nu a acoperit cu material dendrologic alveolele stradale din cadrul plantațiilor de aliniament situate în ., nr. 14, nr. 24 și nr. 26, .. 19, . Luminoasă, ., nr. 19, nr. 17, nr. 27 și din fața Parcului Național.
Astfel, instanța constată că potrivit aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal poate fi determinată fapta contravențională reținută în sarcina petentei.
Totodată, din cuprinsul proceselor-verbale de inspecție nr. 215/SMD/04.08.2015 și nr. 237/AM/04.08.2015, în temeiul cărora a fost încheiat procesul-verbal potrivit celor consemnate în actul contestat, rezultă o descriere suficientă a faptelor reținute în sarcina petentei și constatate cu ocazia controlului efectuat la locațiile indicate.
Astfel, fapta reținută în sarcina petentei este descrisă atât în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, cât și în cele de inspecție.
Referitor la susținerea petentei potrivit căreia procesul-verbal este lovit de nulitate, întrucât nu au fost descrise în mod concret faptele pentru fiecare dintre locațiile menționate, instanța reține că din cuprinsul procesului-verbal rezultă că pentru fiecare dintre zonele indicate se reține comiterea aceleași fapte în sarcina petentei, faptele fiind descrise suficient, astfel că în plus față de obligația impusă prin prevederile art. 1 lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 114/2011, se specifică și în ce constă în concret nerespectarea dispozițiilor menționate, respectiv că aliniamentele nu sunt plantați arbori sau material dendrologic.
Având în vedere aspectele menționate anterior, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentei este descrisă suficient în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, astfel că nu poate fi reținută ca întemeiată susținerea petentei potrivit căreia ar opera nulitatea actului contestat pentru acest motiv.
Petentul nu a invocat alte motive de nulitate relativă a procesului verbal de contravenție din cele prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
Potrivit art. 1 lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 114/2011, administratorii legali ai fâșiilor plantate (plantațiilor de aliniament stradal) au obligația să planteze arbori în aliniamentele stradale și să acopere suprafața alveolelor cu material dendrologic (arbuști, înlocuitor de gazon).
Conform art. 3 din H.C.G.M.B. nr. 114/2011, nerespectarea prevederilor art. 1 constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 3.000 la 5.000 lei.
Astfel, instanța constată că agentul constatator a indicat un temei de drept corect atunci când a precizat textul de lege care prevede drept contravenție fapta reținută în sarcina petentei, respectând astfel principiul legalității care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate.
În consecință, referitor la cerința legalității, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței C.E.D.O., forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Întrucât contravențiile se pot încadra în sfera noțiunii de acuzație în materie penală (cauza A. contra României), instanța reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene A Drepturilor Omului, este necesar a se asigura un echilibru între prezumția de temeinicie a faptelor consemnate în procesul verbal (care decurge din art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) și cea de nevinovăție consacrată de art. 6 din CEDO.
În respectiva cauză s-a avut în vedere faptul că sancțiunea contravențională a amenzii putea fi înlocuită cu închisoarea contravențională, sancțiune privativă de libertate. Or, în prezent această sancțiune nu mai poate fi aplicată, singurele sancțiuni principale fiind amenda și avertismentul; niciuna dintre acestea sau dintre sancțiunile complementare nu este suficient de gravă pentru a atrage garanțiile din materie penală.
Astfel, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Prin urmare, nu este contrară jurisprudenței C.E.D.O. prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesele verbale de contravenție întocmite pe baza propriilor constatări ale agentului constatator, revenind petentului obligația de a face proba contrarie celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, cu condiția ca persoana sancționată să aibă dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Petenta trebuie să beneficieze de o posibilitate efectivă de contestare a faptelor reținute în sarcina sa, iar instanța este datoare să asigure toate garanțiile efectivității dreptului la apărare, garanții manifestate în principal prin posibilitatea de a propune probe și formula apărări care să înfrângă prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, precum și posibilitatea dezbaterii contradictorii a chestiunilor invocate de părți.
Instanța constată că în cauza de față petenta nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, deși a putut propune orice probe considerate necesare și a formulat toate apărările pe care le-a considerat aplicabile. Se are în vedere că în cazul plângerilor contravenționale pot fi administrate toate probele permise de legislația în vigoare, petenta a beneficiat de acest drept și a solicitat probele considerate necesare.
Astfel, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată prin probă contrară de către petentă.
Or, în situația în care actul de constatare a contravenției a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, cum este cazul în speță întrucât agentul constatator este și cel care a întocmit procesele verbale de inspecție, acesta participând la controalele efectuate în teren, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul.
În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 C.pr.civ.. D. urmare, cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească acest fapt.
În cazul în care petenta nu produce dovada contrară celor reținute în procesul verbal pe baza constatărilor personale ale agentului constatator nu se poate considera că se aduce atingere prezumției de nevinovăție. Astfel, se are în vedere că prin prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se instituie o modalitate legală de stabilire a vinovăției. În lipsa acestei posibilități s-ar perturba grav sarcina autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea faptelor antisociale.
Astfel, chiar dacă în materie contravențională se aplică anumite garanții din materia acuzațiilor penale impuse de jurisprudența C.E.D.O., judecarea plângerilor contravenționale se bazează pe regulile de procedură civilă, astfel cum reiese din art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
Mai mult, potrivit deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României (cererea_/2004), se reține că este respectat art. 6 C.E.D.O. prin acordarea de prioritate prezumției de legalitate și temeinicie în detrimentul celei de nevinovăție în condițiile în care sancțiunea aplicată nu are caracter penal.
Mai mult, petenta a invocat că sarcina probei revine intimatei, iar aceasta a făcut proba că situația de fapt și împrejurările reținute în procesul verbal corespund adevărului.
În cauză, probatoriul administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosar, dovedește săvârșirea contravenției de către petentă.
Astfel, instanța reține că între petentă și .., precum și S.C. Cris Garden S.R.L., au fost încheiate contracte subsecvente de servicii, potrivit cărora le-a fost transmisă acestor societăți obligația de amenajare și întreținere spații verzi (filele 12-34).
Cu toate că petenta a depus la dosarul cauzei contractele subsecvente nr. 571/26.01.2015 și 3979/30.04.2015, precum și anexele la aceste contracte, în cuprinsul cărora se menționează operațiunile care urmează să fie îndeplinite de către societățile subcontractante, petenta nu a făcut dovada îndeplinirii efective a obligațiilor prevăzute de art. 1 lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 114/2011, deși îi revenea sarcina probei sub acest aspect conform art. 249 C.pr.civ.
Se are în vedere că depunerea la dosar a centralizatoarelor de întreținere și amenajare spații verzi aferente perioadei ianuarie-iulie 2015 – S.C. Cris Garden S.R.L. și .. (filele 35-79), nu face dovada îndeplinirii efective a obligațiilor de către cocontractanții petentei.
Astfel, aceasta trebuia să depună procese verbale de recepție a lucrărilor efectuate de cocontractanți sau procese verbale de plantare aferente întregii perioade și pentru toate locațiile pe care le avea în administrare indicate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Instanța reține că aceasta a depus la termenul din 14.12.2015 anumite procese verbale de plantare, dar acestea sunt aferente lunilor octombrie 2014, martie 2015, aprilie 2015, mai 2015, ulterior acestei perioade nemaifiind făcută dovada plantării de arbori sau de material dendrologic.
De asemenea, sesizările privind furturile de material dendrologic privesc alte zone decât cele menționate în procesul verbal de contravenție și perioade anterioare celei specificate în actul contestat.
Petenta a invocat în motivarea neîndeplinirii obligațiilor atenționarea meteorologică emisă pentru luna iulie 2015, perioadă în care s-au emis mai multe avertizări de cod galben și portocaliu de caniculă, fiind depusă la dosarul cauzei adresa nr. 3440/21.09.2015 emisă de Autoritatea Națională de Meteorologie. Instanța reține că această apărare a petentei este întemeiată, în sensul că în luna iulie a fost extrem de cald.
Petenta a depus și adresa nr. 4600/08.07.2015 emisă de Primăria M. București, prin care se menționează că sunt interzise pe perioada avertizării meteo plantarea de arbori și transplantările de material dendrologic.
Cu toate acestea, luna iunie a fost normală termic, în cursul acesteia neoperând interdicția menționată.
Instanța nu poate reține ca întemeiate susținerile petentei conform cărora spațiile erau deteriorate și nu au fost reamenajate prin prisma celor menționate în adresa de la Primăria municipiului București, întrucât avertizarea meteo și interdicția vizau luna iulie 2015, iar obligația prevăzută de art. 1 lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 114/2011 îi incumba petentei permanent.
Astfel, contravenția reținută în sarcina acesteia este una continuă, săvârșirea faptei fiind doar constatată cu ocazia controalelor din 04.08.2015.
Întrucât obligația prevăzută de art. 1 lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 114/2011 este una continuă, petenta trebuia să fi plantat în perioadele optime arbori și material dendrologic, iar ulterior să întrețină starea bună a acestora.
Astfel, aceasta avea inclusiv în luna iulie 2015 obligația de a întreține spațiile care ar fi trebuit să fie amenajate de dinainte de perioada caniculară și doar întreținute în acest interval, fără adăugarea unor arbori sau plante noi.
Instanța are în vedere că în sarcina petentei s-a reținut contravenția prevăzută de art. 1 lit. a) din H.C.G.M.B. nr. 114/2011 la data de 07.08.2015, dar săvârșirea faptei este anterioară lunii iulie 2015, petenta având obligația de a planta arbori și material dendrologic în perioadele recomandate, întocmai cum aceasta a susținut în plângere.
Instanța constată faptul că din planșele foto depuse la dosarul cauzei (filele 99-103), se poate observa că în data de 04.08.2015 aliniamentele din locațiile indicate au fost găsite ca fiind deteriorate, uscate și degradate biologic, în acestea nefiind plantați arbori sau material dendrologic.
Astfel că intimata a făcut dovada faptului că petenta nu și-a îndeplinit obligația de a fi avut plantați arbori și material dendrologic pe care ulterior să le întrețină în mod corespunzător.
Prin urmare, instanța nu poate reține susținerea petentei privind neîndeplinirea obligațiilor datorită avertizării meteorologice de caniculă, aferentă lunii iulie, întrucât, astfel cum reiese din adresa nr. 4600/08.07.2015 emisă de Primăria M. București, subzista obligația petentei de a asigura întreținerea spațiilor verzi, respectiv udarea frecventă a materialului dendrologic pe timpul nopții, când temperaturile sunt mai scăzute.
De asemenea, instanța nu poate reține apărarea petentei referitoare la efectuarea operațiunilor de semnare/instalare gazon, plantare arbori foioși diverse specii, plantare gard viu și material floricol în locațiile specificate în procesul-verbal, întrucât procesele-verbale de plantare depuse la dosar sunt aferente unei perioade anterioare celei menționate în procesul verbal, iar din planșele foto se observă că în luna iulie 2015 aliniamentele din locațiile indicate au fost găsite ca fiind deteriorate, uscate și degradate biologic, în acestea nefiind plantați arbori sau material dendrologic.
Or, se are în vedere că petenta trebuia să fi întreținut în mod permanent arborii și plantele din aliniamente, indiferent de data plantării acestora.
Pentru toate considerentele de fapt enunțate mai sus, instanța reține că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de plantare a arborilor și a materialului dendrologic, pe care ulterior să le întrețină.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 conform cărora sancțiunea ce se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului.
Potrivit art. 3 din H.C.G.M.B. nr. 114/2011, nerespectarea prevederilor art.1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 3.000 lei la 5.000 lei.
Sancțiunea aplicată petentei a fost individualizată în mod corect de către agentul constatator, fiind aplicată în limitele prevăzute de lege, având în vedere și pericolul concret al faptei săvârșite de către petentă.
În acest sens, se are în vedere că dispozițiile H.C.G.M.B. nr. 114/2011 au drept scop impunerea unor obligații în sarcina administrației publice locale în vederea protecției mediului.
Petenta a arătat în cererea de chemare în judecată faptul că sancțiunea aplicată nu este proporțională, solicitând în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Întrucât sancțiunea amenzii a fost aplicată în cuantumul orientat minim prevăzut de lege, instanța reține că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate sau reducerea acesteia, având în vedere faptul că s-a constat neîndeplinirea de către petentă a obligațiilor ce-i reveneau în mai multe zone, aceasta neglijând să-și îndeplinească obligațiile în mai multe cazuri.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și va menține procesul-verbal cu . nr._ din 07.08.2015 ca fiind legal și temeinic încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de Administrația D. Public Sector 2, cu sediul în București, sector 2, ., C.F._, în contradictoriu cu Primăria M. București – Direcția Generală de Poliție Locală și Control – Direcția Control, cu sediul în București, sector 5, ., .> Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18.12.2015.
Președinte Grefier
B. C. D. G. Ț. A.
Red./Tehn./Ț.A./B.C.D.G./4 ex./15.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
