Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 14458/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința Publică din data de 18.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. C. D. G.
GREFIER: Ț. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul A. M. D. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2015 fiind cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.08.2015, sub nr._, petentul A. M. D. a solicitat în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B., admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal . nr._ din 06.08.2015 și înlăturarea sancțiunilor aplicate prin acesta.
Petentul a arătat că procesul verbal este netemeinic. Acesta a precizat că a fost oprit de un echipaj de poliție în data de 06.08.2015 întrucât nu ar fi respectat culoarea roșie a semaforului situat pe . arătat că a contestat la acel moment săvârșirea contravenției și a consemnat în procesul verbal „nu am știință să fi trecut pe culoarea roșie a semaforului”.
Petentul a menționat că beneficiază de garanțiile recunoscute de jurisprudența C.E.D.O., inclusiv de prezumția de nevinovăție, revenind intimatei sarcina probei. Astfel, în lipsa dovedirii de către acesta a săvârșirii faptei se impune anularea procesului verbal.
În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 195/2002 și art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea susținerilor, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând în copie următoarele: procesul verbal . nr._, copie C.I., dovada . nr._ (filele 5-6).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum reiese din chitanța atașată în original (fila 13).
La data de 26.10.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că petentul a circulat pe . Voluntari către . la efectuarea virajului pe . pe culoarea roșie a semaforului electric care funcționa normal, iar pe . Benzinăriei Petrom a circulat din nou pe culoarea roșie a semaforului care funcționa normal.
Intimata a arătat că procesul verbal este legal întocmit și cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută.
Intimata a mai precizat că procesul verbal este un act autentic făcând dovada celor consemnate în acesta până la declararea acestuia ca fals.
Intimata a arătat că fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, astfel că procesul verbal beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie. Astfel, constatările făcute de agentul de poliție, specializat în supravegherea traficului rutier sunt de natură a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, aceasta a arătat că atât potrivit normelor de drept aplicabile și jurisprudenței interne cât și potrivit jurisprudenței C.E.D.O. petentului îi revine sarcina de a proba o situație contrară celei reținute în procesul verbal atacat întrucât acesta face o afirmație în fața justiției.
Faptul că petentul a consemnat în procesul verbal că nu recunoaște săvârșirea faptei nu este suficient pentru a demonstra nevinovăția acestuia.
De asemenea, intimata a arătat că sancțiunea a fost individualizată în mod corespunzător, având un rol preventiv și sancționator și fiind oportună și legală.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedirea apărărilor formulate, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul din data de 14.12.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.pr.civ., considerând că această probă este utilă și concludentă, putând duce la soluționarea cauzei.
În baza art. 260 alin. (2) C.pr.civ., a administrat proba cu înscrisuri la același termen.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 06.08.2015 (fila 5), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420 de lei (4 puncte amendă) și reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. (1) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. d) și art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 06.08.2015, ora 04.48, petentul a circulat pe . Voluntari către . la efectuarea virajului pe . pe culoarea roșie a semaforului electric care funcționa normal, iar pe . Benzinăriei Petrom a circulat din nou pe culoarea roșie a semaforului care funcționa normal.
Petentul a semnat procesul verbal, la rubrica obiecțiuni fiind consemnat „Nu am știință să fi trecut pe culoarea roșie a semaforului”.
Prezenta plângere a fost formulată la data de 20.08.2015, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate de către agentul constatator prin acesta.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta conține toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Petentul nu a invocat alte motive de nulitate relativă a procesului verbal de contravenție din cele prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
Potrivit art. 52 alin. (1) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, semnalul de culoare rosie interzice trecerea.
Potrivit art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni - și anume 4-5 puncte amendă - potrivit art. 98 alin. (4) lit. b - și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a următoarei fapte: nerespectarea culorii roșii a semaforului. Potrivit art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, permisul de conducere se reține în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute de art. 100 alin. (3) din același act normativ.
Astfel, instanța constată că agentul constatator a indicat un temei de drept corect atunci când a precizat textul de lege care prevede drept contravenție fapta reținută în sarcina petentului, respectând astfel principiul legalității care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate.
În consecință, referitor la cerința legalității, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței C.E.D.O., forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Întrucât contravențiile se pot încadra în sfera noțiunii de acuzație în materie penală (cauza A. contra României), instanța reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene A Drepturilor Omului, este necesar a se asigura un echilibru între prezumția de temeinicie a faptelor consemnate în procesul verbal (care decurge din art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) și cea de nevinovăție consacrată de art. 6 din CEDO.
Cu toate acestea, deși în materia contravențiilor prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 sunt aplicabile garanțiile din materia penală, inclusiv prezumția de nevinovăție, instanța reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Prin urmare, nu este contrară jurisprudenței C.E.D.O. prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesele verbale de contravenție întocmite pe baza propriilor constatări ale agentului constatator, revenind petentului obligația de a face proba contrarie celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, cu condiția ca persoana sancționată să aibă dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Petentul trebuie să beneficieze de o posibilitate efectivă de contestare a faptelor reținute în sarcina sa, iar instanța este datoare să asigure toate garanțiile efectivității dreptului la apărare, garanții manifestate în principal prin posibilitatea de a propune probe și formula apărări care să înfrângă prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, precum și posibilitatea dezbaterii contradictorii a chestiunilor invocate de părți.
Instanța constată că în cauza de față petentul nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, deși a putut propune orice probe considerate necesare și a formulat toate apărările pe care le-a considerat aplicabile. Astfel, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată prin probă contrară de către petent.
Astfel, deși acesta a invocat că sarcina probei revine intimatei, instanța reține că prin constatarea în mod personal de către agentul de poliție a faptei, agent ce este specializat supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, este de natură să dea naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute în procesul verbal corespund adevărului.
Această prezumție simplă nu a fost răsturnată de petent prin probă contrară. Se are în vedere că în cazul plângerilor contravenționale pot fi administrate toate probele permise de legislația în vigoare, petentul a beneficiat de acest drept și a solicitat probele considerate necesare.
Or, în situația în care actul de constatare a contravenției a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, cum este cazul în speță, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul.
În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 C.pr.civ.. D. urmare, cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească acest fapt.
În cazul în care petentul nu produce dovada contrară celor reținute în procesul verbal pe baza constatărilor personale ale agentului constatator nu se poate considera că se aduce atingere prezumției de nevinovăție. Astfel, se are în vedere că prin prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se instituie o modalitate legală de stabilire a vinovăției. În lipsa acestei posibilități s-ar perturba grav sarcina autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea faptelor antisociale.
Astfel, chiar dacă în materie contravențională se aplică anumite garanții din materia acuzațiilor penale impuse de jurisprudența C.E.D.O., judecarea plângerilor contravenționale se bazează pe regulile de procedură civilă, astfel cum reiese din art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, instanța reține că nu se încalcă prezumția de nevinovăție a petentului prin reținerea ca operantă a prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal. În acest sens, se are în vedere faptul că petentul a solicitat în dovedirea susținerilor sale proba cu înscrisuri, fără a depune vreun înscris care să ateste nevinovăția sa; de asemenea, deși legal citat, acesta nu s-a prezentat la dezbateri pentru a susține argumente în favoarea celor arătate în plângerea contravențională.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 conform cărora sancțiunea ce se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului.
Potrivit art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni - și anume 4-5 puncte amendă - potrivit art. 98 alin. (4) lit. b) - și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a următoarei fapte: nerespectarea culorii roșii a semaforului.
Sancțiunile aplicate petentului au fost individualizate în mod corect de către agentul constatator, fiind aplicate în limitele prevăzute de lege, având în vedere și pericolul concret al faptei săvârșite de către petent.
În acest sens, se are în vedere că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. Totodată, aplicarea sancțiunii complementare a interzicerii dreptului de a conduce pe o perioadă limitată are rolul de a atrage atenția contravenientului asupra importanței respectării normelor în vigoare instituite în scopurile menționate anterior, de sancționa într-o manieră eficientă nerespectarea regulilor impuse conducătorilor de vehicule, precum și de a preveni o conduită periculoasă similară.
Potrivit art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, permisul de conducere se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), așa cum este cazul și în prezenta cauză. La reținerea permisului de conducere, titularului acestuia i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație (fila 6), potrivit prevederilor art. 111 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Se mai are în vedere și faptul că această sancțiune are un caracter preventiv, urmărind să atragă atenția conducătorilor de autovehicule asupra importanței respectării prevederii privind respectarea culorii roșii a semaforului, luând în considerarea și importanța deosebită a valorii sociale protejate prin această normă.
Mai mult, instanța reține că petentul nu a arătat în cererea de chemare în judecată faptul că înțelege să solicite diminuarea amenzii aplicate sau înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Astfel, întrucât sancțiunea amenzii a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, instanța reține că nu se impune înlocuirea sancțiunilor aplicate sau reducerea acestora.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul-verbal cu . nr._ din 06.08.2015 ca fiind legal și temeinic încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. M. D., cu domiciliul ales în București, sector 2, .-5, cu CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, Calea Victoriei, nr. 19.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria sectorului 2 București.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18.12.2015.
Președinte Grefier
B. C. D. G. Ț. A.
Red./Tehn./B.C.D.G./4 ex./06.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015.... → |
|---|
