Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 14461/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința Publică din data de 18.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. C. D. G.
GREFIER: Ț. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul T. N. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. A POLIȚIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA RUTIERĂ.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2015 fiind cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 06.08.2015, sub nr._, petentul T. N. a solicitat în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - BRIGADA RUTIERĂ, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal . nr._ din 01.08.2015.
Acesta a arătat că procesul verbal este netemeinic întrucât cele consemnate nu corespund cu cele întâmplate în realitate. Astfel, acesta a arătat că se deplasa pe . pe banda a 3-a, iar cu 2 m înainte de trecerea pentru pietoni semnalizată, pe direcția sa de mers, s-a angajat în traversare un pieton iar acesta nu a putut opri în condiții de siguranță. Petentul a mai precizat că nu putea fi anticipată traversarea pietonului, vizibilitatea fiind obturată datorită autoturismelor parcate în zonă.
Petentul a arătat că în procesul verbal se menționează un CNP greșit, ceea ce a dus la imposibilitatea achitării a jumătate din cuantumul amenzii.
De asemenea, acesta a arătat că sancțiunea aplicată nu este proporțională, fapta neavând un pericol social mare ținând cont de împrejurările concrete în care a fost săvârșită.
În drept, au fost invocate prevederile art. 16, art. 19, art. 21, art. 31 din O.G. nr. 2/2001, art. 118 O.U.G. nr. 195/2002, art. 6 C.E.D.O..
În dovedirea susținerilor, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a celei cu înscrisuri, atașând în copie următoarele: procesul verbal . nr._, copie C.I., dovada . nr._ (filele 4-6).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum reiese din ordinul de plată (fila 12).
La data de 28.08.2015, intimata a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin loc special amenajat și marcat corespunzător, pe sensul de mers al acestuia în timp ce conducea autovehiculul pe . de accident.
Intimata a arătat că procesul verbal este legal întocmit și cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Intimata a precizat că fapta a fost constată în mod direct de agentul de poliție, fiind înregistrată și pe suport magnetic. Astfel, planșele foto anexate dovedesc cele consemnate în procesul verbal întocmit de un agent specializat pe baza propriilor constatări.
În drept, au fost invocate prevederile art. 15 și 16 din O.G. nr. 2/2001, art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedirea apărărilor formulate, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a atașat procesul verbal, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar, fila registru radar, planșe foto (filele 19-26).
Petentul a depus răspuns la întâmpinare la data de 17.09.2015, prin care a arătat că procesul verbal este încheiat cu încălcarea art. 16 din O.G. nr. 2/2001 întrucât nu se precizează ocupația și locul de muncă al contravenientului; actul nu cuprinde arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, aceasta nefiind descrisă suficient. Astfel, acesta a precizat că descrierea în mod generic a faptei duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute, lipsa acestor mențiuni ducând la imposibilitatea aprecierii gravității faptei, agentul trebuind să individualizeze fapta în concret, cu specificarea acțiunii și a tuturor circumstanțelor, această cerință fiind imperativă.
Sub aspectul temeiniciei, petentul a precizat că beneficiază de prezumția de nevinovăție, revenind intimatei sarcina probei cu privire la cele consemnate în procesul verbal, așa cum reiese din jurisprudența C.E.D.O..
Petentul a mai precizat că procesul verbal este nul de drept întrucât nu se menționează poziția exactă a pietonului și poziționarea aparatului radar. Acesta a mai precizat și că agentul nu i-a permis vizionarea filmării efectuate.
Petentul a mai precizat și faptul că aparatul detector nu l-a avertizat cu privire la radarul instalat pe mașina de poliție, ceea ce duce la concluzia că acesta nu a fost folosit în mod corect.
Acesta a mai precizat și faptul că agentul constatator trebuia să aibă atestat, iar aparatul radar trebuia să fie verificat din punct de vedere metrologic.
Petentul a precizat că intimatei îi revine sarcina probei tuturor acestor aspecte, aceasta fiind în posesia înregistrării video.
La data de 02.11.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, pentru petent proba testimonială, iar pentru intimată și proba cu înregistrarea video și planșele foto, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.pr.civ., considerând că aceste probe sunt utile și concludente, putând duce la soluționarea cauzei.
La data de 16.11.2015 a fost depusă înregistrarea video pe suport magnetic.
Petentul a fost decăzut din dreptul de a administra proba testimonială, întrucât acesta nu a indicat numele și adresa martorului propus.
Instanța a administrat probele cu înscrisuri, cu înregistrarea video și cu planșele foto.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 01.08.2015 (fila 4), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420 de lei (4 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. b) pct. 2 și art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 01.08.2015, ora 18.13, a condus autovehiculul cu nr._ pe . G. către . intersecția cu . nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii pe sensul său de deplasare, aflat pe marcajul pietonal, semnalizat prin indicator rutier.
Petentul a semnat procesul verbal, la rubrica obiecțiuni fiind consemnat „Menționez că pietonul nu se afla pe trecere”.
Prezenta plângere a fost formulată la data de 06.08.2015, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate de către agentul constatator prin acesta.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta conține toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Se are în vedere faptul că petentul a invocat mai multe motive de nulitate ce nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât nu conține arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite, necesare pentru aplicarea unei sancțiuni proporționale cu pericolul social al faptei săvârșite.
Instanța reține că motivul de nulitate invocat de petent nu este dintre cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, ci este menționat în art. 16 din același act normativ, care arată care sunt motivele ce pot atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Susținerea petentului nu este întemeiată, întrucât procesul verbal arată toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta ce pot avea o influență asupra evaluării gravității faptei și asupra sancțiunii ce trebuie aplicată. În acest sens, se are în vedere că în procesul verbal se menționează locul săvârșirii faptei, direcția pe care se deplasa petentul, faptul că trecerea de pietoni era marcată și semnalizată corespunzător, precum și faptul că pietonul se afla pe sensul de mers al petentului – contrar susținerilor petentului care a precizat că nu se menționa poziția exactă a pietonului.
Mai mult, acest motiv de nulitate poate duce la anularea procesului verbal numai în condițiile în care se dovedește existența unei vătămări, precum și faptul că respectiva vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în cauză, petentul nu a precizat în ce constă vătămarea suferită, nu a dovedit existența acesteia și nici faptul că este necesară anularea procesului verbal pentru înlăturarea vătămării, deși îi revenea sarcina probei sub acest aspect, conform art. 249 C.pr.civ..
Instanța reține, contrar susținerilor pârâtului, că descrierea faptei în modul consemnat în procesul verbal atacat este suficientă pentru aprecierea gravității faptei și pentru individualizarea sancțiunii.
De asemenea, instanța constată că nu este întemeiată nici susținerea petentului referitoare la contrazicerea privind locul săvârșirii faptei. În procesul verbal este consemnat că fapta a fost săvârșită pe . G. către . intersecția cu ., la rubrica „locul” fiind menționată din nou intersecția străzilor Plumbuita și Cremenita.
Este neîntemeiată și susținerea petentului privind atragerea nulității procesului verbal prin consemnarea greșită a CNP-ului în acesta, fiind diferită o cifră, în sensul că s-a consemnat_ în loc de_. Astfel, acest motiv de nulitate relativă poate duce la anularea actului doar dacă se dovedește o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin desființarea actului.
Or, deși petentul a invocat că nu a putut plăti jumătate din amenda aplicată din acest motiv, acesta nu a făcut dovada acestui fapt prin depunerea unui document care să ateste refuzul Direcției Venituri Buget Local de a primi plata, deși îi revenea sarcina probei sub acest aspect conform art. 249 C.pr.civ..
De asemenea, potrivit art. 1472 C.civ., plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este un terț în raport cu acea obligație, iar O.G. nr. 2/2001 nu prevede dispoziții derogatorii, astfel că și o terț persoană ar fi putut efectua plata a jumătate din amenda aplicată.
În același sens, se are în vedere că o altă vătămare nu a fost dovedită de către petent, iar celelalte elemente ale procesului verbal au permis identificarea acestuia în mod corespunzător; mai mult, în dovada eliberată în baza procesului verbal se menționează CNP-ul corect.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că procesul verbal este lovit de nulitate ca urmare a faptului că nu se precizează ocupația și locul de muncă ale acestuia, instanța are în vedere faptul că acesta este un motiv de nulitate relativă.
Astfel, având în vedere că petentul nu a dovedit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului contestat ca urmare a acestei omisiuni, instanța va considera ca neîntemeiată această susținere a petentului, neimpunându-se anularea procesului verbal pentru acest motiv.
Petentul nu a invocat alte motive de nulitate relativă a procesului verbal de contravenție din cele prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator.
Potrivit art. 135 lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni - și anume 4-5 puncte amendă - potrivit art. 98 alin. (4) lit. b - și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a următoarei fapte: neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, permisul de conducere se reține în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute de art. 100 alin. (3) din același act normativ.
Astfel, instanța constată că agentul constatator a indicat un temei de drept corect atunci când a precizat textul de lege care prevede drept contravenție fapta reținută în sarcina petentului, respectând astfel principiul legalității care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate.
În consecință, referitor la cerința legalității, instanța constată că aceasta este îndeplinită.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței C.E.D.O., forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Întrucât contravențiile se pot încadra în sfera noțiunii de acuzație în materie penală (cauza A. contra României), instanța reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene A Drepturilor Omului, este necesar a se asigura un echilibru între prezumția de temeinicie a faptelor consemnate în procesul verbal (care decurge din art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor) și cea de nevinovăție consacrată de art. 6 din CEDO.
În respectiva cauză s-a avut în vedere faptul că sancțiunea contravențională a amenzii putea fi înlocuită cu închisoarea contravențională, sancțiune privativă de libertate. Or, în prezent această sancțiune nu mai poate fi aplicată, singurele sancțiuni principale fiind: amenda, avertismentul și munca în folosul comunității; niciuna dintre acestea sau dintre sancțiunile complementare nu este suficient de gravă pentru a atrage garanțiile din materie penală.
Astfel, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Prin urmare, nu este contrară jurisprudenței C.E.D.O. prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesele verbale de contravenție întocmite pe baza propriilor constatări ale agentului constatator, revenind petentului obligația de a face proba contrarie celor reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, cu condiția ca persoana sancționată să aibă dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Petentul trebuie să beneficieze de o posibilitate efectivă de contestare a faptelor reținute în sarcina sa, iar instanța este datoare să asigure toate garanțiile efectivității dreptului la apărare, garanții manifestate în principal prin posibilitatea de a propune probe și formula apărări care să înfrângă prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, precum și posibilitatea dezbaterii contradictorii a chestiunilor invocate de părți.
Instanța constată că în cauza de față petentul nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție, deși a putut propune orice probe considerate necesare și a formulat toate apărările pe care le-a considerat aplicabile. Astfel, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată prin probă contrară de către petent.
Această prezumție simplă nu a fost răsturnată de petent prin probă contrară. Se are în vedere că în cazul plângerilor contravenționale pot fi administrate toate probele permise de legislația în vigoare, petentul a beneficiat de acest drept și a solicitat probele considerate necesare.
Or, în situația în care actul de constatare a contravenției a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, cum este cazul în speță, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul.
În consecință, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 C.pr.civ.. D. urmare, cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească acest fapt.
În cazul în care petentul nu produce dovada contrară celor reținute în procesul verbal pe baza constatărilor personale ale agentului constatator nu se poate considera că se aduce atingere prezumției de nevinovăție. Astfel, se are în vedere că prin prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se instituie o modalitate legală de stabilire a vinovăției. În lipsa acestei posibilități s-ar perturba grav sarcina autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea faptelor antisociale.
Astfel, chiar dacă în materie contravențională se aplică anumite garanții din materia acuzațiilor penale impuse de jurisprudența C.E.D.O., judecarea plângerilor contravenționale se bazează pe regulile de procedură civilă, astfel cum reiese din art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
Mai mult, potrivit deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României (cererea_/2004), se reține că este respectat art. 6 C.E.D.O. prin acordarea de prioritate prezumției de legalitate și temeinicie în detrimentul celei de nevinovăție în condițiile în care sancțiunea aplicată nu are caracter penal.
Mai mult, petentul a invocat că sarcina probei revine intimatei, iar aceasta a făcut proba că situația de fapt și împrejurările reținute în procesul verbal corespund adevărului.
Petentul a arătat în plângerea contravențională (fila 3) faptul că nu a putut opri în condiții de siguranță atunci când a observat pietonul angajat în traversare, recunoscând astfel faptul că nu a acordat prioritate de trecere acestuia.
De asemenea, acesta a precizat faptul că pietonul s-a angajat în traversare fără să se asigure, dar instanța reține că petentul era obligat să acorde prioritate de trecere pietonului angajat în traversare prin locul special amenajat marcat și semnalizat corespunzător.
Simplele afirmații ale acestuia nu pot fi suficiente pentru a combate cele reținute în procesul verbal ca urmare a constatării faptei prin mijloace speciale omologate.
Se are în vedere în acest sens buletinul de verificare metrologică nr. BBSC 02.01-1243 din 10.04.2015 (fila 25) prin care se atestă că aparatul radar folosit la constatarea contravenției săvârșite de petent se afla în perioada de valabilitate a verificării metrologice.
Mai mult, agentul constatator ce a întocmit procesul verbal lucra la data constării faptei împreună cu agentul ce deține atestat valabil pentru operarea aparatului radar folosit la constatarea contravenției, astfel cum reiese din coroborarea celor consemnate în procesul verbal (fila 4), registrului de constatări (fila 26) și atestatului (fila 25).
Prin urmare, instanța consideră că nu sunt întemeiate susținerile pârâtului referitoare la faptul că înregistrarea faptei pe suport magnetic nu a fost efectuată în mod corespunzător.
Potrivit fotografiilor atașate de intimată (filele 19-24), șoferul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ a circulat la data de 01.08.2015, ora 18.13, pe . trecerea pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare.
Săvârșirea contravenției de către petent este dovedită și de înregistrarea pe suport magnetic depusă de intimată la data de 06.11.2015 (fila 50).
Prin urmare, instanța reține că intimata a depus toate documentele necesare pentru dovedirea săvârșirii faptei, documente menționate de petent în plângerea contravențională.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 conform cărora sancțiunea ce se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului.
Potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni - și anume 4-5 puncte amendă - potrivit art. 98 alin. (4) lit. b - și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a următoarei fapte: neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Sancțiunile aplicate petentului au fost individualizate în mod corect de către agentul constatator, fiind aplicate în limitele prevăzute de lege, având în vedere și pericolul concret al faptei săvârșite de către petent.
În acest sens, se are în vedere că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. Totodată, aplicarea sancțiunii complementare a interzicerii dreptului de a conduce pe o perioadă limitată are rolul de a atrage atenția contravenientului asupra importanței respectării normelor în vigoare instituite în scopurile menționate anterior, de sancționa într-o manieră eficientă nerespectarea regulilor impuse conducătorilor de vehicule, precum și de a preveni o conduită periculoasă similară.
Potrivit art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, permisul de conducere se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), așa cum este cazul și în prezenta cauză. La reținerea permisului de conducere, titularului acestuia i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație (fila 6), potrivit prevederilor art. 111 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Se mai are în vedere și faptul că această sancțiune are un caracter preventiv, urmărind să atragă atenția conducătorilor de autovehicule asupra importanței respectării prevederii privind acordarea de prioritate pietonilor angajați în traversare pe marcajul de trecere pentru pietoni, luând în considerarea și importanța deosebită a valorii sociale protejate prin această normă.
Petentul a arătat în cererea de chemare în judecată faptul că sancțiunea aplicată nu este proporțională.
Instanța reține că această susținere nu este întemeiată, petentul recunoscând faptul că nu a putut opri în condiții de siguranță în momentul când a observat pietonul. Or, acestuia îi revenea obligația de a circula cu o viteză mai redusă în apropierea trecerilor pentru pietoni tocmai pentru a putea să oprească în condiții de siguranță în cazul în care un pieton ar fi angajat în traversarea străzii.
De asemenea, instanța are în vedere faptul că acesta a mai fost sancționat în trecut, astfel cum reiese din cazierul contravențional al acestuia (fila 47), acesta neînțelegând să își corecteze comportamentul și să respecte regulile de circulație ulterior aplicării celorlalte sancțiuni.
Astfel, întrucât sancțiunea amenzii a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, iar suspendarea dreptului de a conduce a fost dispusă pe perioada obligatorie prevăzută de lege, instanța reține că nu se impune înlocuirea sancțiunilor aplicate sau reducerea acestora.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și va menține procesul-verbal cu . nr._ din 01.08.2015 ca fiind legal și temeinic încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. N., cu CNP_, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 44, ., apt. 6, județul M., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – Brigada Rutieră, cu sediul în București, sector 3, .. 9-15.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria sectorului 2 București.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18.12.2015.
Președinte Grefier
B. C. D. G. Ț. A.
Red./Tehn./Ț.A./B.C.D.G./4 ex./12.01.2016
| ← Întoarcere executare. Încheierea nr. 15/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015.... → |
|---|
