Contestaţie la executare. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 13396/2015
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 2891
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 03.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ȚARI V.
GREFIER: L. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimații G. P. și G. M..
La cele două apeluri nominale făcute în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care instanța invocă excepția necompetenței teritoriale, pe care o pune în discuție și reține cauza spre soluționare cu privire la excepția invocată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 03.04.2015, sub nr._, contestatorul M. Finantelor Publice reprezentat de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti a formulat, în contradictoriu cu intimații G. P. și G. M., contestație la executare împotriva executării silite pornite de către B. D. și D. în dosarul de executare nr. 1608/2014, respectiv împotriva încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată în camera de consiliu de Judecătoria Sectorului 2 București la data de 28.10.2014 în dosarul nr._/300/2014, precum și a somației și încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 18.03.2015, înregistrate la Ministerul Finanțelor Publice sub nr._/19.03.2015. Totodată, în temeiul art. 718 alin. 1 C., contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În drept, au fost invocate art. 622 și urm. C., OG nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 92/2011.
În temeiul art. 223 alin. 3 C., contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
În dovedirea susținerilor sale, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, actele de executare contestate.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La data de 18.05.2015 a fost depusă la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimați, prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
La solicitarea instanței, au fost atașate la dosar copii certificate ale dosarului de executare contestat.
Instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 5610/06.08.2015 dispunând totodată declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, unde cererea a fost înregistrată sub nr._ .
Instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale.
Analizând actele dosarului, reține asupra excepției necompetenței teritoriale, următoarele:
În soluționarea excepției invocate instanța reține că potrivit art. 650 alin. (1) C.pr.civ., în varianta din data de 17.10.2014, când a fost depusă cererea de executare silită, „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Cu toate acestea, în Monitorul Oficial al României nr. 529 din 16 iulie 2014 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, decizie prin care dispozițiile art. 650 alin. (1) C.pr.civ. au fost declarate neconstituționale.
În motivarea deciziei anterior menționate, Curtea Constituțională a reținut că „textul de lege supus controlului de constituționalitate permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu precizie a instanței de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoașterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanțe. Rezultă că o asemenea soluție normativă afectează garanțiile constituționale și, implicit, cele convenționale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, garanții menționate la paragraful 17.”
Totodată, Curtea a mai reținut că, în stabilirea instanței de executare, legiuitorul „trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea”.
Astfel, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept.
La alin. (4) al articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.
În acest context, instanța constată că, în vederea stabilirii competenței teritoriale, în lipsa unei norme de competență incidentă în materia executării silite la data de 17.10.2014, potrivit art. 107 alin. (1) C.pr.civ. regula generală constă în introducerea cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, or în prezenta cauză sediul debitorului se află în București, ., sector 5.
Faptul că reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice, în speță Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice București, își are sediul în sectorul 2 nu are relevanță, de vreme ce important este sediul părții litigante, iar nu sediul reprezentantului legal.
Pentru aceste considerente, va considera că instanța de executare competentă să soluționeze prezenta cerere este cea în a cărei circumscripție teritorială se află sediul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București, motiv pentru care va admite excepția invocată din oficiu, va dispune declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, va constata existența conflictului negativ de competență și va sesiza Tribunalul București în vederea soluționării lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.
Dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, ., SECTOR 2, în contradictoriu cu intimații G. P. și G. M., ambii cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la AV. S. G. - București, ., ., ., la Judecătoria Sectorului 5 București.
Constată conflict negativ de competență și înaintează dosarul în vederea soluționării conflictului Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
ȚARI V. L. C.
| |||||||
| |||||||
|
Către,
Tribunalul București
Potrivit dispozițiilor date de instanță, prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 03.12.2015, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, ., SECTOR 2, în contradictoriu cu intimații G. P. și G. M., ambii cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la AV. S. GEROGETA - București, ., ., ., la Judecătoria Sectorului 5 București.
Totodată, s-a constatat existența conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe – Judecătoria Sector 2 București și Judecătoria Sector 5 București, și s-a dispus trimiterea cauzei către Tribunalul București în vederea soluționării conflictului de competență, astfel că vă înaintăm alăturat dosarul nr._, format dintr-un volum, conținând file, cusute și numerotate.
PREȘEDINTE GREFIER
ȚARI V. L. C.
| ← Succesiune. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria... → |
|---|
