Contestaţie la executare. Sentința nr. 4865/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4865/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 4865/2015
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4865
Ședința publică din data de 04.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-E. G.
GREFIER:R.-E. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită, formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimații B. L. E., B. O. D. N., G. C. C., G. L. M. și D. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații, prin avocat P. P. - O., care depune împuternicire avocațială . nr._/2015 la dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Apărătorul intimaților arată că are de depus practică judiciară. Totodată, învederează instanței că în urma deciziei emisă de către reclamantă, au fost beneficiari ai dispozițiilor acesteia mai multe persoane. Între aceste persoane a avut loc un partaj voluntar, după care au fost constituite două dosare de executare.
Depune în ședință publică hotărârea pronunțată în dosarul în care au fost părți D. C., C. L. și P. A., care au fost beneficiari ai deciziei emise de către reclamantă. Precizează că ambele litigii au același obiect și cauză, arătând că instanța de fond a soluționat în mod legal și corect dosarul nr._/300/2012, fiind acoperită critica adusă de către instanța de recurs, respectiv că nu a fost analizat capătul de cerere criticat de partea adversă cu privire la stabilirea dacă decizia emisă de reclamantă constituie sau nu titlu executoriu.
Apărătorul intimaților apreciază că decizia emisă de către reclamantă constituie titlu executoriu, constituind un act administrativ și fiind aplicabile dispozițiile legii speciale de contencios administrativ.
Instanța aduce la cunoștința apărătorului intimaților că în ceea ce privește acest capăt de cerere, a fost pronunțată o hotărâre irevocabilă.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților asupra fondului.
Apărătorul intimaților precizează că actul administrativ este titlu executoriu, având la bază legea contenciosului administrativ, care prevede în art. 2 că persoanele nemulțumite pot ataca și solicita suspendarea executării actului administrativ. Mai mult, cât timp Legea nr. 9/1998, pe dispozițiile căreia a fost întemeiată apărarea și în baza căreia intimații au fost beneficiari ai sumelor de bani, nu prevede dacă deciziile emise de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților reprezintă titluri executorii, se aplică legea specială a contenciosului administrativ. Totodată, solicită cheltuieli de judecată, depunând în ședință publică factura . nr. 136.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.12.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, contestatoarea a chemat în judecată pe intimații B. L. E., B. O. D. N., G. C. C., G. L. M. și D. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
1. suspendarea executării silite dispusă prin dosarul nr. 2097/2012, în temeiul art. 403 alin. 1 și 3 Cod proc. civ. până la soluționarea prezentei cauze;
2. suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Trezoreria Sector 1 București;
3. anularea Procesului-verbal încheiat în data de 12.12.2012 de B. D. și D.;
4. anularea executării silite dispusă prin dosarul nr. 2097/2012.
Criticile invocate de contestatoare în motivarea contestației la executare au vizat următoarele aspecte:
1. Decizia nr. 1076/08.08.2011 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu este un titlu executoriu.
2. B. nu a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor Lg. nr. 9/1998 și dispozițiile H.G. nr. 1277/2007, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă.
3.În lumina art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și interpretarea Recomandării/R../C.M./2007/7, termenul rezonabil trebuie analizat în circumstanțele date, respectiv absența disponibilităților bănești ale statului și dificultăților prin care trece economia țării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399 și urm. Cod proc. civ., art. 403 Cod proc. civ., Legea nr. 9/1998; H.G. nr. 1277/2007, H.G. 286/2004.
În susținere au fost depuse înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și continuarea formelor de executare până la încasarea sumelor datorate de către contestatoare.
Prin sent.civ. nr._ pronunțată la 25.06.2013 instanța a admis contestația la executare analizând exclusiv primul motiv – cel al lipsei caracterului de titlu executoriu pentru Decizia nr. 1076/08.08.2011.
Prin dec.civ. nr. 2611R pronunțată la 08.09.2014, irevocabilă, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis recursul și a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecarea contestației cu privire la celelalte două motive invocate de contestatoare în cerere: lipsa caracterului exigibil și absența disponibilităților bănești ale statului.
Cauza a fost înregistrată spre rejudecare la Judecătoria Sector 2 București la 10.03.2015.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, reține următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr. 1433/28.01.2008 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, validată prin Decizia nr. 1076/8.08.2011 emisă de ANRP, s-a dispus plata de compensații.
Intimații creditori au formulat cerere de executare silită în vederea recuperării creanței menționate anterior, fiind astfel format dosarul de executare silită nr. 2097/2012 de B. D. și D..
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-a admis cererea de încuviințare a executării silite.
După încuviințarea executării silite executorul judecătoresc a emis somația de plată și, ulterior, adresa de înființare a popririi conturilor contestatoarei deschise la Trezoreria sectorului 1 București, comunicate contestatoarei, prin care se solicita plata creanței actualizată cu indicele de inflație potrivit procesului-verbal, plus suma reprezentând cheltuieli de executare
În drept, în ceea ce privește exigibilitatea creanței, instanța reține că aceasta s-a efectuat în concordanță cu Decizia nr. XXI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 5 din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003, în cazul compensațiilor care depășesc 100.001 lei, acordarea sumelor se realizează eșalonat în două tranșe pe parcursul a doi ani consecutivi, astfel 40% în primul an și 60% în anul următor.
Prin art. 10 alin. 2 se stabilește faptul că momentul în raport de care se calculează termenul de un an, respectiv doi ani, este acela al comunicării hotărârii. Reiese astfel că, în 2012, intimații au dreptul de a primi suma totală.
Sunt respectate deci dispozițiile Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 9/1998, creanța fiind scadentă și corect actualizată.
Cu privire la momentul în raport de care trebuia realizată actualizarea cu coeficientul ratei de inflație instanța reține ca fiind aplicabile prevederile art. 3712 alin. 3 Cod proc. civ. potrivit cărora ,,Daca titlul executoriu contine suficiente criterii in functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, si la actualizarea acestei sume. In cazul in care titlul executoriu nu contine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare in functie de rata inflatiei, calculata de la data cand hotararea judecatoreasca a devenit executorie sau, in cazul celorlalte titluri executorii, de la data cand creanta a devenit exigibila și pana la data platii efective a obligatiei cuprinse in oricare dintre aceste titluri”.
Astfel, în cauză este aplicabilă ultima ipoteză a textului, astfel că actualizarea trebuia realizată de la data cand creanța a devenit exigibilăși pana la data platii efective.
Se impune în continuare a se defini noțiunea de creanță exigibilă și a se stabili in concreto care este momentul când creanța a dobândit un astfel de caracter.
Deși nu a primit o definiție legală este unanim admis în doctrină și jurisprudență că noțiunea de creanță exigibilă vizează creanța ajunsă la scadență și pentru care se poate cere executarea silită.
Art. 10 alin. 2 din Legea 290/2003 stabilește faptul că Despagubirile sau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor in termen de un an de la comunicarea hotararii comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti, dupa caz, sau a hotararii prevazute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face si in rate, in maximum 2 ani, in functie de disponibilitatile banesti.
Însă, în cauză, termenul de 1 an stabilit de art. 10 alin. 2 nu este un termen suspensiv ci are natura juridică a unui moratoriu legal, fiind stabilit de legiuitor, în situații excepționale care vizează organizarea acordării despăgubirilor prevăzute de actul normativ.
În consecință, termenul de 1 an nu afectează exigibilitatea creanței ci doar executarea ei.
Așadar, actualizarea creanței s-a realizat în mod corect în raport de data comunicării hotărârii.
Instanța arată de asemenea faptul că aprecierile cu privire la termenul rezonabil invocate de contestatoare ori lipsa disponibilităților bănești nu au nicio relevanță în cauză, executarea silită fiind începută de creditoare în baza unui titlu executoriu valabil. Nu s-a invocat deci niciun motiv concret de nelegalitate ori netemeinicie a actelor de executare silită.
De asemenea, în ceea ce privește faptul că statul nu ar deține disponibilități bănești pentru plată, astfel că din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO, instanța constată că, critica formulată de contestatoare nu justifică un refuz de plată, executarea silită făcând parte din procesul civil, astfel că neexecutarea obligației ar determina încălcarea dreptului de acces la justiție al intimatei.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare și ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202, în contradictoriu cu intimații B. L. E., B. O. D. N., G. C. C., G. L. M. și D. A., toți cu domiciliul ales la avocat O. P., în București, sector 3, ., tronson 2, ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-E. G. R.-E. F.
Red. D.E.G. Tehn. R.E.F./8 ex./ 28.05.2015
6 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4781/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4804/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
