Contestaţie la executare. Sentința nr. 1470/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1470/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1470/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1470
Ședința Publică din data de 09.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. V.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare/ suspendare executare, privind pe contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR și pe intimata D. M. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata prin avocat, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța acordă cuvântul în susținerea probelor solicitate.
Avocatul intimatei solicită administrarea probei cu înscrisuri.
Apreciind că proba cu înscrisuri este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 C.proc.civ., instanța o încuviințează pentru atât pentru contestatoare cât și pentru intimată și nemaifiind alte cereri prealabil formulate sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul intimatei solicită respingerea contestației. Cu cheltuieli de judecată reprezentate de onorariul de avocat.
Instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, în data de 11.03.2013, sub nr._, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) a solicitat, în contradictoriu cu intimata D. M. G., suspendarea executării silite dispuse prin dosarul nr. 269/2012, conform art. 403 alin. 1 și 3 C.pr.civ., și anularea executării silite dispuse prin dosarul nr. 269/2012.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a precizat că prin sentința civilă nr. 822/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, instanța a dispus obligarea contestatoarei la plata sumei de 82.911 lei cu titlu de compensații bănești, stabilită prin Hotărârea nr. 240/2007, emisă de Comisia Județeană Prahova pentru aplicarea Legii 290/2003.
Prin somația emisă în data de 14.02.2013 B. P. C. a informat ANRP despre întocmirea dosarului de executare la cererea intimatei, respectiv de a achita suma de 3614,92 lei reprezentând actualizarea compensațiilor achitate de la data de 25.07.2012 până la data plății efective, 28.12.2012, plus cheltuieli de executare în sumă de 5709,05 lei. Contestatoarea a invocat și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința fiind blocarea conturilor ANRP, această instituție fiind pusă în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite. De asemenea a invocat contestatoarea și absența disponibilităților bănești ale statului raportat la dificultățile prin care trece economia statului.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 și urm.C.pr.civ., Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006 și OUG 20/2013.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar cererea de suspendare a executării silite nu este condiționată de depunerea unei cauțiuni, conform art. 7 din OG nr. 22/2002.
În susținerea contestației, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o . din dosarul de executare.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Instanța, conform art. 402 alin. 1 C.pr.civ., a dispus emiterea unei adrese către B. P. C., în vederea transmiterii dosarului de executare nr. 269/2012, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, relațiile fiind comunicate și anexate la dosar.
Prin sentința civilă nr._/30.09.2014, instanța a admis excepția de tardivitate a formulării contestației la executare și a respins contestația la executare ca fiind tardiv formulată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea.
Prin decizia civilă nr. 3204R/10.10.2014, Tribunalul București a admis recursul și a casat sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 22.12.2014.
Analizând susținerile părților, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:
Prin sentința civilă nr. 822/18.01.2011 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de intimata din cauza de față și de alte 3 persoane, iar contestatoarea din cauza de față a fost obligată la plata sumei de 82.911 lei, actualizată cu indicele de inflație.
La data de 25.06.2012, intimata a formulat cerere de executare silită în vederea recuperării creanței, fiind astfel format dosarul de executare silită nr. 269/2012 de către B. P. C..
Prin încheierea din data de 10.07.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 24._, a fost încuviințată executarea silită a titlului reprezentat de sentința civilă nr. 822/18.01.2011 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr._ .
După încuviințarea executării silite, executorul judecătoresc a emis somația din data de 26.11.2012 comunicată contestatoarei, prin care s-a solicitat acesteia plata sumei de 936.109,5 lei reprezentând despăgubirile acordate, plus suma de 18.179,64 lei reprezentând cheltuieli de executare, a fost emisă adresa de înființare a popririi conturilor contestatoarei deschise la Trezoreria Sectorului 1 București.
În procesul-verbal privind cheltuielile de executare încheiat în data de 25.07.2012, s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei în cuantum total de 8248,12 lei formată din: taxă de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar în valoare de 0,60 lei, taxă de încuviințare de 20 lei; cheltuieli de executare în cuantum de 270,8 lei; onorariu executor judecătoresc în cuantum de 7.952,72 lei cu TVA inclus.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 399 al. 1 teza I și al. 2 C.proc.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Analizând cererea de suspendare a executării silite, instanța urmează să constate că a rămas fără obiect, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și produce efecte numai până la soluționarea contestației la executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 719 al. 1 C. proc. civ., iar în prezenta cauză instanța a rămas în pronunțare atât pe această cerere, cât și pe fondul contestației la executare
Instanța nu poate reține susținerile contestatoarei în sensul că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili în sarcina contestatoarei o obligație imposibil de realizat și care ar fi de natură să afecteze principiul egalității de tratament.
Potrivit art. 2 din Ordonanța de Guvern (OG) nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Instanța consideră că debitoarea-contestatoare nu ar putea beneficia de un nou termen de 6 luni pentru a executa obligația stabilită în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în condițiile în care titlul executoriu a fost emis la data de 23.02.2012, cererea de executare silită fiind formulată la data de 25.06.2012, somația fiind comunicată contestatoarei la data de 25.07.2012, la care s-a adăugat timpul necesar pentru soluționarea contestației la executare, perioadă mai îndelungată decât cele 6 luni prevăzute de OG nr. 22/2002, în care contestatoarea avea posibilitatea să-și execute obligația de bunăvoie și în care trebuia să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
În aceeași ordine de idei, în hotărârea pronunțată în cauza Ș. contra României, din 24.03.2005, Curtea EDO a statuat că este excesiv și, prin urmare, contrar dreptului la un proces echitabil, să se pretindă unui creditor al statului să recurgă la o procedură de executare silită pentru a-și realiza dreptul de creanță stabilit într-o procedură judiciară.
Susținerile contestatoarei referitoare la existența a foarte multe cereri pe rolul instituției, precum și la insuficiența mijloacelor financiare nu sunt de natură a conduce la anularea actelor de executare, atât timp cât acestea au fost efectuate în mod legal, în baza unui titlu executoriu, iar contestatoarea nu își poate invoca propria culpă pentru neexecutarea obligațiilor.
În lumina acestor considerente, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul în București, sector 2, calea Floreasca, nr. 202, în contradictoriu cu intimata D. M. G., cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Constată rămasă fără obiect cererea formulată de contestatoare de suspendare a executării silite.
Obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi: 09.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.N.V./Tehnored. MI/ 2 ex/21.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1464/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1880/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
