Contestaţie la executare. Sentința nr. 7793/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7793/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 7793/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7793
Ședința publică din data de: 09.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executareprivind pe contestatorul G. O. G. în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. (13) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și împrejurarea că la data de 07.07.2015, prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosar înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, după care instanța constată că s-a solicitat de către intimată judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Instanța califică excepția inadmisibilității, invocată de intimată prin întâmpinare, ca fiind o apărare de fond.
În temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 29.10.2014 sub nr._, contestatorul G. O. G. în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr._/40/_ /_ din data de 30.09.2014, solicitând anularea titlului executoriu nr._ din 30.09.2014, a deciziilor de impunere privind impozitul din activități independente nr._/04.03.2014 și doc._/27.06.2014, menționate în titlu executoriu și necomunicate, precum și a somației nr._ din 30.09.2014 emise de intimată în dosarul de executare anterior menționat.
În motivarea cererii de chemare în judecată, contestatorul a arătat că prin actele de executare comunicate la dat de 14.10.2014 i s-a adus la cunoștință faptul că are de achitat cu titlu de impozit din activități independente suma de 2.632 lei, acestea fiind stabilite prin decizia de impunere de plăți anticipate nr._/04.03.2014 și doc. nr._/27.06.2014 care nu i-au fost comunicate, încălcându-se astfel prevederile art. 44 alin. 1 C.pr.fisc. Prin urmare, acestea nu pot produce efecte juridice conform art. 45 din același act normativ, impunându-se anularea lor.
A mai arătat că a atacat decizia de impunere nr_/04.03.2014 menționată în titlul executoriu nr._/10.07.2014, comunicându-i-se faptul că s-a constatat nulitatea somației nr._/12.02.2014.
Contestatorul a solicitat și compensarea sumelor stabilite în plus cu alte datorii existente din impozitul pe venit.
A mai arătat că a achitat sumele de bani anterior emiterii somației și titlului executoriu.
În drept, s-au invocat prevederile art. 711 și urm. C.pr.civ.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, arătând că cererea de anulare a titlurilor executorii este inadmisibilă în raport de prevederile art. 712 alin. 2 C.pr.civ., în sensul că, pentru desființarea acestora, legea prevede o altă cale de atac, respectiv contestația împotriva actului administrativ fiscal prevăzută de art. 205 C.pr.fiscală.
În ceea ce privește cererea de compensare a creanțelor, aceasta nu poate fi soluționată în cadrul contestației la executare, fiind o operațiune administrativă ce intră în atribuțiile organului fiscal, contestatorul având doar posibilitatea formulării unei acțiuni în contencios administrativ.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură Civilă, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care învederat că susținerile intimatei sunt nereale și că se impune anularea actelor de executare întrucât a achitat sumele executate.
La termenul din 09.07.2015 instanța a calificat excepția inadmisibilității contestației la executare ca apărate de fond.
În temeiul art. 255 - 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat pentru părți proba cu înscrisuri și a respins ca neutilă proba cu expertiză contabilă solicitată de contestatoare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 30.09.2014 au fost emise de către Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice somația și titlul executoriu nr._/30.09.2014 prin care se pune în vedere contestatorului să achite suma totală de 2.632 lei din care 364 lei reprezintă impozit pe venituri din activități independente, iar 2268 lei reprezintă contribuții de asigurări sociale de stat datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente (f. 37-38).
Sub aspectul susținerilor contestatorului referitoare la faptul că ar fi achitat sumele menționate în actele de executare, se constată că acestea nu pot fi reținute.
Astfel, contestatorul a invocat două chitanțe, respectiv . nr._/22.04.2014 privind plata sumei de 1.386 lei reprezentând contribuții sănătate și chitanța . nr._/14.07.2014 privind plata sumei de 1.000 lei reprezentând impozit venit din activități independente (f. 7-8).
Potrivit adresei nr._/03.07.2015 plățile invocate de petent nu au stins debitele supuse executării conform somației și titlului executoriu nr._/30.09.2014, fiind imputate asupra altor obligații fiscale stabilite în sarcina contestatorului. Aceasta nu a contestat imputația plății făcută de organul fiscal, astfel încât nu se pot avea în susținerile că sumele ar fi achitate.
În același sens instanța mai reține că potrivit art. 115 al. 1 C.pr.fiscală „Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz (…)”. De asemenea, se reține că, potrivit art. 169 alin. 2 C.pr.fiscală, aplicabil având în vedere că împotriva contestatoarei există mai multe executări pornite: „Creanțele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), mai întâi creanțele fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi creanțele fiscale accesorii, în ordinea vechimii. Prevederile art. 115 alin. (2) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Din coroborarea celor două texte de lege, instanța reține că, deși imputația plății aparține contribuabilului, această imputație privește tipul de creanță și nu și vechimea creanțelor de același tip.
În ceea ce privește comunicarea actelor fiscale - decizia de impunere de plăți anticipate nr._/04.03.2014 și doc. nr._/27.06.2014, instanța constată că însuși contestatorul a învederat în acțiune că a atacat actele administrativ fiscale care au stat și la baza somației nr._/12.02.2014, anulate de organul fiscal. Or, este fără îndoială că acestea se apreciază ca fiind comunicate, în condițiile în care au fost contestate.
Cu privire la cererea de anulare a actelor administrativ fiscale instanța constată că nu poate dispune această măsură în cadrul procedurii pendinte, în condițiile în care contestatorul a înțeles să sesizeze instanța cu o contestație la executare întemeiată pe prevederile art. 711 și urm. C.pr.civ.
Astfel, se reține că potrivit art. 172 din O.G. nr.92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de procedură fiscală de către organele de executare, contestația putând fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor alin.3 al textului art.172 din O.G. nr. 92/2003 se reține astfel că pe calea contestației la executare partea vătămată prin executare nu se poate sprijini decât pe nelegalități ale actelor de executare, iar motivele invocate să privească fapte și împrejurări ulterioare titlului executoriu ce se execută, neputându-se primi pe această cale motive care pot fi invocate printr-o altă procedură prevăzută de lege, respectiv, în cauză, contestația reglementată de art. 205 și urm. C.pr.fiscală.
Contestația la executare fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, instanța învestită cu soluționarea acesteia este ținută a se limita să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită, neputându-se astfel dispune în cauză anularea actului administrativ fiscal, cerere ce ar putea fi analizată exclusiv în cadrul unei contestații împotriva actelor administrativ fiscale reglementate de art. 205 C.pr.fiscală.
În ceea ce privește compensarea invocată de contestator, instanța constată, în primul rând că, deși instanța a solicitat contestatorului să precizeze acest capăt de cerere, contestatorul nu s-a conformat, cererea fiind nemotivată în fapt și în drept, aceasta neprecizând nici măcar sume cu privire la care solicită compensarea. În al doilea rând, se constată că potrivit art. 116 alin. 7 C.pr.fiscal, această operațiune se poate realiza numai de organul fiscal, desigur cu posibilitatea debitorului de a contesta modul în care aceasta s-ar realiza, în fața instanței de contencios fiscal, iar nu pe calea unei contestații la executare.
Față de toate aceste considerente reținute, va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul G. O. G., având C.N.P._, domiciliat în București, . nr. 28-30, . 1A, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pt. jud. A. M.,Pt. grefier A.-M. I.,
Aflată în C.O., semnează președinte,aflată în C.O, semnează grefier șef,
RED. M.A./03.08.2015/4ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7704/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 07/2015. Judecătoria... → |
|---|
