Plângere contravenţională. Încheierea nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 7634/2015
Nr. unic dosar_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința Publică din data de 29.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul D. T. și pe intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima apelare a cauze a răspuns petentul personal.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Petentul învederează instanței că nu solicită amânarea judecării cauzei.
Față de această situație, instanța dispune apelarea cauzei pe ordinea listei de ședință, pentru a da posibilitatea reprezentanților intimatei să se prezinte în fața instanței.
La apelarea cauzei la ordinea listei de ședință, părțile au lipsit.
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Totodată. apreciind că proba cu înscrisuri este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.proc.civ., instanța o încuviințează atât pentru petent cât și pentru intimată și nemaifiind alte cereri prealabil formulate sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Pentru a delibera
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 06.07.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi: 29.06.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Nr. unic dosar:_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7634
Ședința Publică din data de 06.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul D. T. și pe intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 29.06.2015, fiind cuprinse în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 06.07.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2015, petentul D. T. a formulat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI (DGPMB), plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/22.01.2015 intocmit de D.G.P.M.B.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 22.01.2015, in jurul orelor 18.00, conducea autoturismul inmatriculat cu numărul_ pe Calea Moșilor dinspre . . trecerea intersecției din direcția Hristo Botev către . oprit de un agent al poliției, comunicandu-i-se ca nu ar fi respectat semnificația culorii roșu a semaforului electric. A învederat petentul că în procesului-verbal atacat fapta reținută în sarcina lui nu a fost suficient descrisă, deoarece nu s-a menționat dacă el a virat la stânga pe . Rosetti sau a virat la dreapta spre Parcul Izvorul R.. Prezumția de veridicitate a consemnărilor conținute in procesul-verbal atacat nu ar putea fi menținută decât in situația in care fapta ar fi fost constataă cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic.
In drept, a invocat art. 118 alin. 1 din Codul rutier (C.rut.), art. 31 alin.1 din O.G.2/2001, art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, art. 6 paragraful 2 din Convenția (Europeana) pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale (CADOLF).
În dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie, un set de înscrisuri (f. 6-7).
Prin serviciul registratură al instanței, intimata a formulat întâmpinare la data de 11.03.2015, prin care a solicitat respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată, solicitând instanței să mențină procesul-verbal încheiat.
În motivare, intimata a arătat că la data de 22.01.2015, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Moșilor din direcția . . la intersecția menționată nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric ce funcționa în regim normal. A precizat intimata că procesul-verbal atacat întrunește condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. A adăugat că abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, nefiind înregistrată pe suport magnetic. Intimata a apreciat că simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
În drept, a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, art. 52 al. l din Regulamentul de aplicare (R.A) al OUG nr. 195/2002.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ întocmit de către intimata Direcția Generala de Poliție a Municipiului București la data de 22.01.2015, petentul D. T. a fost sancționat potrivit art. 100 al. 3 lit. d din Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr. 195/2002 (Codul rutier – C.rut.) cu 4 puncte amendă în cuantum de 390 lei și reținerea permisului pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se că, la data de 22.01.2015, orele 18.10, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Moșilor din direcția . bvd. C. I, iar la intersecția dintre bvd. C. I cu Calea Moșilor nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric care funcționa normal., continuându-și depășirea pe bvd. C. I până ce a fost oprit.
În procesul-verbal s-a reținut, la rubrica privind mențiunile petentului, că petentul a arătat că a oprit pe culoarea verde, dar că autovehiculul din fața lui a oprit neașteptat în intersecție.
Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost formulată, la data de 29.01.2015, în termen legal, prezenta plângere.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din Ordonanța de Guvern (OG) nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește apărarea petentului în sensul că fapta nu a fost descrisă în procesul-verbal de contravenție întocmit, instanța constată din lecturarea acestuia că fapta reținută în sarcina petentului a fost suficient descrisă în elementele sale esențiale, fiind nerelevant dacă petentul ar fi virat la stânga pe . Rosetti sau la dreapta spre Parcul Izvorul R..
În privința susținerii petentului potrivit căreia aparatul pe care s-a înregistrat comiterea faptei trebuie verificat metrologic, instanța reține că normele de metrologie nu au niciun fel de legătură cu fapta reținută în sarcina petentului. Astfel, în Norma de metrologie legală NML 021 – 05/23.11.2005 se prevede domeniul de aplicare al acesteia, articolul 1.1 stipulând faptul că metrologia legală stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele radar, utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice.
Ori, în speță, normele de metrologie nu sunt aplicabile, din motivul evident că fapta reținută în sarcina petentului nu se referă la viteza de circulație a autoturismului acestuia, ci la trecerea pe culoarea roșie a semaforului, faptă care, de altfel, poate fi constatate în mod direct de către organele poliției rutiere, ca și mijloc de probă.
De asemenea, nu există alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 52 al. 1 din Hotărârea de Guvern (HG) nr. 1391/2006 și art. 100 al. 3 lit. C.rut., conform căruia constituie contravenție nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.
În drept, instanța reține faptul că domeniul contravențional este supus aplicabilității art. 6 CADOLF, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală” atrăgând astfel incidența tuturor garanțiilor oferite de CADOLF în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56). Astfel, faptul că în dreptul intern faptele care constituie contravenții au fost scoase în afara ilicitului penal, nu poate avea ca efect lipsirea petentului de dreptul de a beneficia de garanțiile oferite de art. 6 CADOLF în latura sa penală.
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29).
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32).
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
În speță se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, acuzația care este adusă petentului este o acuzație în materie penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului"dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul CEDO în materie penală.
În aplicarea disp. art. 15 al. 1 și al. 2 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal prin care un agent constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea de către o persoană a unei fapte contravenționale și prin care i s-a aplicat acesteia o sancțiune contravențională beneficiază de prezumția de legalitate și teminicie, agentul constatator exercitând atribuții ale puterii de stat. În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, CEDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută și exclusivă. O hotărâre prin care se stabilește vinovăția unei persoane, nu poate să se întemeieze exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Totuși, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție trebuie sa fie analizată nu în abstract, ci în concret, față de natura contravenției, precum și față de posibilitățile reale ale agentului constatator de a administra probatoriu suplimentar. Astfel, instanța reține că faptele reținute în sarcina petentului nu sunt de natură a lăsa urme materiale, se consumă instantaneu, astfel încât percepția nemijlocită a agentului constatator este, de cele mai multe ori, singurul mijloc de probă în cauză.
Ca atare, instanța constată că procesul-verbal întocmit de intimat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, a cărei răsturnare îi incumbă petentului, în calitatea sa de parte care, în temeiul art. 249 C.proc.civ. face o propunere înaintea instanței. Dacă s-ar renunța la o asemenea prezumție, s-ar pune sub semnul întrebării însuși existența statului de drept, dat fiind că procesul-verbal în cauză a fost încheiat de către DGPMB, organ care reprezintă autoritatea de stat. Însăși CEDO a stabilit că prezumțiile de fapt și de drept sunt permise inclusiv în materie penală, cu condiția ca acestea să nu depășească anumite limite rezonabile, prin luarea în calcul a gravității mizei și cu respectarea dreptului la apărare a petentului, în calitatea sa de acuzat.
De asemenea, jurisprudența CEDO nu se opune nici aplicării principiului disponibilității în materie contravențională, atât timp cât se respectă prezumția de nevinovăție a petentului, conf. art. 6 din CADOLF, prezumție menită să îl protejeze de posibile abuzuri din partea autorităților naționale.
Față de toate aceste aspecte, reținând că prin plângerea formulată petentul nu a făcut decât să nege tot ce s-a reținut în sarcina sa, în sensul că a arătat că nu ar fi fost vizibile culorile semaforului, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea petentului D. T., domiciliat în Otopeni,.. 24K, jud. Ilfov, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.01.2015 încheiat de intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.01.2015 și, pe cale de consecință, sancțiunea aplicată.
Prezenta sentință se atacă numai cu apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 2 București, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 06.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.N.D/Tehnored. MI/2 ex./24.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 07/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 29/2015. Judecătoria... → |
|---|
