Contestaţie la executare. Sentința nr. 5192/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5192/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 5192/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5192
Ședința publică din data de: 11.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare - suspendare executare silităprivind pe contestatoarea S.C. T. F. .. în contradictoriu cu intimata Direcția V. Buget Local Sector 2.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 03.04.2015, consemnate fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea până la 17.04.2015, 04.05.2015 și 11.05.2015, când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 04.07.2014 sub nr._, contestatoarea S.C. T. F. .. în contradictoriu cu intimata Direcția V. Buget Local Sector 2 a solicitat admiterea contestației, anularea actelor de executare silita întocmite de Direcția V. Buget Local Sector 2 București in dosarul de executare nr. 659/29.05.2014, respectiv somația nr. 659/29.05.2014, anularea titlului executoriu nr. 659/29.05.2014 emis de Direcția V. Buget Local Sector 2 București, suspendarea executării silite privind încasarea sumei de 3783,00 lei pana la soluționarea definitiva a prezentei contestații la executare, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de chemare în judecată, contestatoarea a arătat că prin somația nr. 659/20.05.2014, emisa de Direcția V. Buget Local Sector 2 București, s-a pus in vedere ca, in termen de 15 zile, sa achitam suma de 3783 lei reprezentând taxa afișaj, reclama si accesoriile precum si cheltuieli de executare, in caz contrar urmând a se proceda la continuarea masurilor de executare silita.
Anexat somației i s-a comunicat titlul executoriu nr. 659/29.05.2014 in care sunt evidențiate anumite sume de bani cu titlu de debit si cu titlu de accesorii.
Atât somația, ca act începător de executare, cât si titlul executoriu sus menționate sunt nelegale, având în vedere faptul că actul administrativ fiscal ( decizie de impunere sau alt act echivalent) privind stabilirea in sarcina sa a unor obligații fiscale cu titlu de taxa afișaj, reclama care trebuiau plătite pana la o anumita data nu i-a fost comunicat.
A precizat că firma luminoasă a fost amplasată în baza unei autorizații emise în 2004 pentru societatea Romit Exim S.R.L. și că s-a depus declarație de impunere la data de 11.02.2004, iar în anul 2005 societatea și-a schimbat denumirea în S.C. T. F. .. A arătat că Romit Exim S.R.L. a achitat integral taxa până în momentul în care a demontat firma luminoasă, respectiv în ianuarie 2005.
Contestatoarea a invocat prescripția executării silite învederând că s-a împlinit termenul de 5 ani prevăzut de art. 91 din O.G. 92/2003.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172 din Codul de procedura civila, precum si orice alte acte normative incidente in cauză și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu expertiza contabilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, întrucât au fost stabilite in sarcina contestatoarei obligații fiscale de plata, obligații fiscale la stabilirea cărora au fost avute in vedere dispozițiile legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fără să fi intervenit prescripția pentru acest obligații fiscale, intimata procedând la emiterea formelor de executare silită ce fac obiectul prezentei contestații.
A mai arătat că debitoarea contestatoare nu a dat nicio altă declarație fiscală privind încetarea/demontarea/dezasamblarea panoului, astfel încât organul fiscal nu a avut cunoștință de modificarea bazei de impunere, neprocedându-se la emiterea unei noi decizii.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură Civilă, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
Contestatoarea a depus la data de 03.04.2015 cerere precizatoare prin care a arătat că a achitat taxa de afișaj pentru perioada primelor 12 luni, în patru rate egale, ultima rată fiind achitată la data de 15 noiembrie 2004, neputând face dovada achitării taxei de afișaj până în data de 15.11.2014, întrucât nu a susținut că ar fi achitat o astfel de taxă, apreciind că nu datorează această taxă, întrucât intimata nu i-a comunicat anual nici o decizie de impunere care să vizeze perioada 2005-2014.
Prin încheierea din data de 06.02.2015 instanța a respins cererea de suspendare a executării silite.
În temeiul art. 255 - 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat pentru părți proba cu înscrisuri și a respins ca neutilă proba cu expertiză contabilă solicitată de contestatoare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 29.05.2014 au fost emise de către Direcția V. Buget Local Sector 2 somația și titlul executoriu nr. 659/29.05.2014 prin care se pune în vedere contestatorului să achite suma totală de 3.783 lei din care 1.589 lei reprezintă taxă afișaj reclamă, iar 2194 lei reprezintă accesorii.
Anterior, la data de 25.11.2009 intimata a mai pornit o executare silită împotriva contestatoarei emițând somația și titlul executoriu nr._/25.11.2009 comunicate potrivit anunțului colectiv nr._/03.12.2009 (f. 71-77).
Instanța reține că organul fiscal a calculat taxa datorată în temeiul declarația de impunere dată de contestatoare la data de 11.02.2004.
Se apreciază că în lipsa unui alt titlu de creanță (declarație fiscală sau decizie de impunere), titlul executoriu reprezintă el însuși titlu de creanță în sensul art. 110 alin. 3 C.pr.fiscală, potrivit căruia: „Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”, ce poate face obiectul contestației reglementată de art. 205 și urm. C.pr.fiscală.
Prin urmare, instanța reține că, dincolo de faptul că titlul nr. 659/29.05.2014 reprezintă un titlu executoriu emis în conformitate cu art. 141 din O.G. 92/2003 acesta reprezintă un titlu de creanță devenit executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege (art. 141 alin. 2). Or, pentru contestarea acestuia sub aspectul motivelor invocate de debitoare referitoare la inexistența în sarcina sa obligației de achitare a taxei de afișaj, nu se poate folosi decât calea reglementată de art. 205 și urm. din O.G. 92/2003, respectiv contestația formulată împotriva actelor administrative fiscale, art. 205 referindu-se expres la contestarea taxelor.
Totodată, se constată că somația și titlul executoriu au fost comunicate contestatoarei conform recomandatei depuse la dosar (f. 8), după cum anterior i s-au comunicat și somația și titlul executoriu nr._/25.11.2009 (f. 105-107), astfel încât susținerile debitoarei referitoare la necomunicarea actelor fiscale nu pot fi reținute.
Analizând motivele invocate de către contestatoare, instanța constată faptul că potrivit art. 172 din O.G. nr.92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de procedură fiscală de către organele de executare, contestația putând fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor alin.3 al textului art.172 din O.G. nr. 92/2003 se reține astfel că pe calea contestației la executare partea vătămată prin executare nu se poate sprijini decât pe nelegalități ale actelor de executare, iar motivele invocate să privească fapte și împrejurări ulterioare titlului executoriu ce se execută, neputându-se primi pe această cale motive care pot fi invocate printr-o altă procedură prevăzută de lege, respectiv, în cauză, contestația reglementată de art. 205 și urm. C.pr.fiscală.
Contestația la executare fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, instanța învestită cu soluționarea acesteia este ținută a se limita să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită, neputându-se astfel analiza în cauză motivele invocate de contestatorul debitor în legătură cu faptul că taxa de afișaj nu ar fi datorată în condițiile în care reclama a fost înlăturată după un an de la amplasarea acesteia. De altfel, se constată că debitoarea contestatoare nu a dovedit faptul că și-ar fi îndeplinit obligația de a aduce la cunoștința organului fiscal îndepărtarea reclamei în cauză.
Din aceleași considerente, verificarea cuantumului obligațiilor stabilite în sarcina contestatoarei pe calea unei expertize contabile este inutilă, instanța neputând cenzura aceste aspecte în procedura pendinte.
În ceea ce privește prescripția obligațiilor fiscale stabilite prin titlul executoriu instanța reține că potrivit art. 24 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege. În acest sens, art. 141 alin. 1 și 11 din OG nr. 92/2003 prevede că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Conform art. 131 alin. 1 din OG nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Se reține că executarea începută anterior împotriva contestatoarei, la data de 25.11.2009, a avut ca efect întreruperea cursului prescripției, astfel încât nu s-a împlinit termenul de 5 ani calculat de la data acestei întreruperi.
Mai trebuie precizat că nu este relevantă împrejurarea că actele de executare emise în anul 2009 nu au mai fost urmate de alte acte de executare, întrucât art. 142 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003: „Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează”. Prin urmare, atât timp cât odată începută executarea silită nu se perimă, un nou termen de prescripție curge de la fiecare act de executare. Cum în cauză ultimele acte au fost cele din 2009, nefiind împlinit termenul de 5 ani, se constată că în cauză nu a intervenit prescripția executării silite.
Față de toate aceste considerente reținute, va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, instanța, în temeiul art. 453 C.pr.civ., respinge și cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. T. F. .., având C.U.I._, cu sediul în Ploiești, ., ., J. Prahova, în contradictoriu cu intimata Direcția V. Buget Local Sector 2, având C.U.I._, cu sediul în București, .. 10, sector 2, ca neîntemeiată.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE: GREFIER:
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./22.07.2015/4ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5201/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Pretenţii. Sentința nr. 5207/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
