Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 10427/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 14.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul G. C., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul personal și asistat de avocat M. I., care depune împuternicire avocațială, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum și depunerea dosarului de executare silită 497/2015, după care,
Potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ., instanța pune în discuția părților competența soluționării pricinii.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze cauza.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, potrivit art. 714 alin. 1 și art. 651 alin. 1 C.proc.civ.
Nefiind cereri prealabile formulate și nici excepții ridicate, instanța, conform art. 237 C.proc.civ., acordă cuvântul în vederea formulării probatoriului.
Contestatorul, prin avocat, solicită încuviințare probei cu înscrisuri, solicitând instanței emiterea unei adrese către intimată pentru a depune dovada comunicării procesului verbal contravențional prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează părților proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Totodată, instanța apreciază că nu se impune emiterea unei adrese către intimată pentru a depune dovada comunicării procesului verbal având în vedere că intimata a făcut dovada comunicării acestuia prin modalitatea în care a ales să efectueze comunicarea.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, precizând că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu se face dovada faptului că procesul verbal contravențional a fost comunicat contestatorului astfel cum impune art. 14 din OG 2/2001 în sensul că sancțiunea nu a fost adusă la cunoștința contestatorului. De asemenea arată că a intervenit prescripția executării silite a sancțiunii contravenționale iar cheltuielile sunt disproporționale în raport de suma ce urmează a fi executată, cu cheltuieli de executare, depunând dovada achitării onorariului de avocat.
Nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București în data de 13.03.2015, sub nr._, contestatorul G. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN, contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 497/2015, solicitând anularea actelor de executare.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a menționat, în esență, că executarea silită demarată este nelegală, deoarece executarea silită este prescrisă.
Procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție prevăzută în mod expres de dispozițiile OG nr. 2/2001 nu a fost respectată, iar procesul verbal contravențional i-a fost comunicat după mai mult de trei ani de la data întocmirii, sens în care a intervenit prescripția executării silite, potrivit art. 14 din OG nr. 2/2001.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711 și art. 718 C.proc.civ., iar în probațiune a solicitat înscrisuri, sens în care a atașat cererii de chemare în judecată un set de înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 40 lei, conform OUG nr. 80/2013.
În data de 30.04.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din OG nr. 15/2002, a fost emis procesul verbal contravențional . termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește comunicarea procesul verbal de constatare a contravenției, aceasta s-a făcut prin proces verbal de afișare, care a fost întocmit si comunicat, conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in termenul legal de o luna de Ia data aplicării sancțiunii.
Potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor", fiind la latitudinea expeditorului modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa si nu subsidiară.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ., iar în probațiune a solicitat înscrisuri sens în care a atașat cererii de chemare în judecată un set de înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 9968/16.07.2015 Judecătoria Sectorului 3 București și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată în data de_ sub nr._ .
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, având și obligația de a achita suma de 28 euro, reprezentând tarif despăgubire, astfel cum rezultă din procesul verbal contravențional . nr._/22.02.2012 (f. 26), întocmit de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București.
Intimata a formulat cerere de executare silită (f. 25), formându-se dosarul de executare nr. 497/2015 al B. L. și M., iar prin încheierea din data de 11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014, a fost încuviințată executarea silită (f. 29).
În data de 20.02.2015 a fost emisă somație mobiliară pentru suma de 28 euro, reprezentând debit principal, la care se adaugă suma de 366,95 lei, reprezentând cheltuieli de executare (f. 32).
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 teza I C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, în timp ce art. 711 alin. 3 C.proc.civ. prevede că, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Totodată, art. 703 C.proc.civ. prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.
În acest sens, art. 174 C.proc.civ. prevede că nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, nulitatea fiind absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, respectiv relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.
Nulitatea poate fi necondiționată de existența unei vătămări, legiuitorul reglementând această chestiune în art. 176 C.proc.civ, dar regula este că nulitatea este condiționată de existența unei vătămări, conform art. 175 C.proc.civ.
Textul legal prevăzut în art. 703 C.proc.civ. reiterează în materia executării silite regula generală din materia actelor de procedură prevăzută în art. 175 C.proc.civ., potrivit căreia actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, iar în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.
Că aceasta este voința reală a legiuitorului rezultă din interpretarea sistemică a Codului de procedură civilă, care prevede în materia executării silite anumite cazuri de nulitate expresă, cum ar fi cele menționate în art. 666 alin. 2 sau 678 alin. 2 C.proc.civ. Or, câtă vreme legiuitorul a reglementat o . situații în care intervine nulitatea unor acte de executare sau chiar nulitatea executării, este evident că art. 703 C.proc.civ. nu face altceva decât să reproducă în materia executării silite regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ., iar o interpretare contrară ar fi de natură să se depărteze nu doar de la litera legii, ci și de la spiritul ei.
Așadar, art. 703 C.proc.civ. nu reglementează un caz de nulitate expresă, situație în care vătămarea s-ar presupune, ci doar reamintește regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ.
Pentru a interveni nulitatea actelor de procedură se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, conform art. 175 alin. 1 C.proc.civ., următoarele condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea cerinței legale; actul de procedură să fi produs părții o vătămare; vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Sub acest aspect, se reține incidența art. 14 din OG nr. 2/2001 potrivită căruia executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Pe cale de consecință, este lesne de observat că prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi analizată deopotrivă în cadrul contestației la executare, cât și în cadrul plângerii contravenționale.
Astfel, potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Analizând textul legal antemenționat, folosind interpretarea logică și sistematică, rezultă că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, prin această interpretare asigurându-se respectarea garanțiilor procedurale ale contravenienților.
Așadar, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul contravenientului trebuie să fie utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
În același sens este și decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, statuându-se că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Or, intimata nu a făcut dovada că s-a încercat mai întâi comunicarea procesului verbal contravențional prin poștă, cu aviz de primire, ci a depus procesul verbal de comunicare a acestuia prin afișare la sediul contestatoarei.
În atare condiții, este lesne de observat că nu s-a procedat la comunicarea procesului verbal contravențional cu respectarea art. 27 din OG nr. 2/200, sens în care a intervenit prescripția executării sancțiunilor contravenționale, conform art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, astfel că motivul de nulitate invocat de către contestator este întemeiat.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, instanța, potrivit art. 717 și art. 650 C.proc.civ., va admite contestația la executare și va anula executarea silită și toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare 497/2015, al B. L. și M., inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite.
Luând în considerare dispozițiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ. și constatând culpa procesuală a intimatei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către contestatoare a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând din onorariu avocațial (f. 23), apreciind cheltuielile judiciare efectuate în cauză drept reale, necesare și rezonabile.
Sub aspectul taxelor judiciare de timbru sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Pe cale de consecință instanța va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care contestația la executare este admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul G. C., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în București, bld. I. M., nr. 401 A, sector 6, înmatriculată în Registrul Comerțului București sub nr. J_, CUI_.
Anulează executarea silită și toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare 497/2015, al B. L. și M..
Obligă intimata să achite contestatorului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care contestația la executare este admisă.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
04.11.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria... → |
|---|
