Contestaţie la executare. Sentința nr. 6732/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6732/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 6732/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6732
Ședința Publică din data de 15.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea . SRL și pe intimata A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRATIA SECTOR 2 A FINANTELOR PUBLIC.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocatul contestatoarei, lipsind intimata.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că intimata a depus întâmpinare prin Serviciul Registratură iar executorul judecătoresc a comunicat dosarul de executare.
Instanța înmânează întâmpinare avocatului contestatoarei.
Avocatul contestatoarei depune înscrisuri, respectiv dovada că s-a contestat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, respectiv actul în baza căruia a fost emis procesul verbal contestat în prezenta cauză. De asemenea, solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului având ca obiect contestație împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii sau stabilirea unui termen puțin mai lung, până în octombrie, noiembrie.
Instanța cu privire la întâmpinarea depusă de intimată la dosar la data de 12.06.2015, constată că acesta este tardiv formulată prin raportare la ultima zi de depunere a întâmpinării respectiv 07.04.2015(fila 19 dosar) și ca atare intimata este decăzută din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică.
Verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În ceea ce privește cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarului cu nr._/299/2015, instanța apreciază prin raportare la motivele și argumentele formulate de contestatoare prin avocat, că nu se impune, apreciind că soluționarea acestei cauze nu ar depinde de modul de soluționare a acelei cauze. Totodată acordă cuvântul în susținerea probelor solicitate.
Avocatul contestatoarei solicită administrarea probei cu înscrisuri
Apreciind că proba cu înscrisuri este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 258 cu referire la art. 255 C.proc.civ., instanța o încuviințează pentru contestatoare și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul contestatoarei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.02.2015, contestatoarea . SRL a formulat în contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI, contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/05.02.2015 emis de Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, solicitând instanței să anuleze în întregime actul contestat prin care se dispune instituirea sechestrului asigurător.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data 05.02.2015, reprezentanții AFP Sector 2 au emis procesul -verbal nr._/05.02.2015 prin care a fost dispusă măsura sechestrului asigurător asupra unor autoturisme proprietatea ei. Contestatoarea a învederat că actul contestat a fost emis cu încălcarea dreptului ei la apărare întrucât, anterior emiterii acestuia, nu i-a fost asigurată posibilitatea exprimării unui punct de vedere. Decizia de instituire a unor măsuri asigurătorii nu reprezintă un act de executare silită, ci un mijloc procesual având drept scop asigurarea organului fiscal asupra posibilității realizării efective a executării silite atunci când se va emite titlul executoriu, astfel încât se impunea audierea ei, în calitate de contribuabil. În caz contrar, în lipsa audierii contribuabilului, actul este lovit de nulitate pentru nerespectarea dreptului fundamental la apărare.
Contestatoarea a precizat că faptele concrete care au fost relevante pentru adoptarea actului administrativ trebuie menționate expres chiar în cuprinsul acestuia. A precizat și că în cazul procesului -verbal contestat intimata nu a fundamentat motivele pentru care se impune măsura asiguratorie luată. Aprecierea acestui pericol nu trebuie să fie pur subiectivă, iar indiciile trebuie prezentate în concret și justificate de organul emitent. D. așa, prin prezentarea concretă acestor elemente, în cadrul controlului judiciar pe care îl exercită, instanța de judecată ar putea să aprecieze cu privire la legalitatea măsurii dispuse.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 129 alin. (11) coroborat cu art. 172 din O.G. 92/2003 privind codul de procedură fiscală.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar un set de înscrisuri (f. 8-10).
Instanța, conform art. 716 al. 2 C.proc.civ., a solicitat intimatei transmiterea dosarului de executare al contestatoarei, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, relațiile fiind comunicate și anexate la dosar.
Analizând materialul probator, instanța reține următoarea situație de fapt:
Din dosarul de executare depus de intimată în copie la dosar, instanța constată că nu reiese faptul că intimata nu ar fi respectat dispozițiile art. 9 al. 1, art. 145 al. 1 și art. 129 al. 2 C.proc.fisc. Astfel, instanța observă faptul că din dosarul de executare al intimatei rezultă că procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile cuprindea mențiunea privitoare la posibilitatea contribuabilului să formuleze obiecțiuni prin care să-și expună punctul de vedere cu privirer la elementele din cuprinsul acestuia cu care nu este de acord, conform art. 9 al. 1 C.proc.fisc. Cu privire la acest aspect, instanța apreciază că, chiar în situația în care contestatoarei nu i s-ar fi permis în mod efectiv să formuleze obiecțiuni, oricum acest aspect nu este de natură să atragă anularea procesului-verbal de sechestru, atât timp cât contestatoarea a avut deschisă calea contestației la executare, prin care a avut ocazia să formuleze toate apărările și toate obiecțiunile pe care a considerat de cuviință să le invoce.
De asemenea, existența somației prevăzute de art. 145 C.proc.fisc. nu este necesară, atât timp cât împotriva contestatoarei nu s-au luat măsuri de executare silită, ci numai măsuri asigurătorii, constând în sechestru și popriri. Contestatoarea însăși este cea care a admis în contestație că măsurile asigurătorii nu reprezintă măsuri de executare silită.
Luarea măsurilor asigurătorii dispuse respectă întru totul art. 129 al. 2 C.proc.fisc., iar procesul-verbal de sechestru se completează cu decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, conform art. 129 al. 4 C.proc.civ. În cuprinsul acesteia din urmă, intimata a descris pe larg care sunt elementele de fapt care au condus-o la instituirea acestor măsuri asigurătorii, și anume faptul că facturile privind produsele achiziționate de contestatoare nu au specificate datele privind adresa furnizorului și nici cota de TVA aplicată, că atât acestea, cât și notele de intrare recepție și constatare diferențe nu au specificate datele privind numărul și tipul mijlocului de transport, că în facturile de achiziție nu sunt menționate loturile din care face parte marfa și că nu au fost prezentate certificate de conformitate și de calitate pentru mărfurile achiziționate, fiecare dintre aceste motive fiind pe larg argumentate în decizia luată. Astfel, din ansamblul motivelor prezentate, care au condus la concuzia că societatea contestatoare datorează Statului suma de 377.141 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit, rezultă fără dubiu că există pericolul ca societatea să se sustragă în continuare de la plata acestor sume ori să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, ca să nu achite suma stabilită în sarcina ei. .
În lumina celor de mai sus, societatea contestatoare nu poate să își invoce în mod valabil propria culpă ca să obțină anularea unor acte de executare emise cu respectarea dispozițiilor legale, iar pentrutoate motivele indicate mai sus instanța va respinge contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul procesual ales în București, sector 25, ., ., ., în contradictoriu cu intimata A. N. de Administrare Fiscala - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice București - Administratia Sector 2 a Finantelor Public, cu sediul în București, sector 2, ., nr. 39.
Prezenta sentință se atacă numai cu apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 2 București în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi: 15.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.N.D./Tehnored. MI/2 ex/15.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6683/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6767/2015.... → |
|---|
