Contestaţie la executare. Sentința nr. 8310/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8310/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-08-2015 în dosarul nr. 8310/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8310
Ședința publică din data de 18.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită, privind pe contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimata S. F. & Asociații.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar (f. 74), lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii, după care:
Avocatul intimatului depune la dosarul cauzei note de ședință însoțite de un set de înscrisuri.
Nefiind cereri prealabile formulate sau alte excepții ridicate, instanța, conform art. 134 C.proc.civ., acordă cuvântul în vederea formulării probatoriului.
Intimata, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează părților proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța invocă din oficiu și pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a numitului B. O., formulată de contestatoare, și acordă cuvântul în dezbateri, pe excepția invocată din oficiu și pe fondul cauzei.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, având în vedere că în cauză s-a fost pus în executare o sentință împotriva contestatoarei.
Pe fondul cauzei solicită respingerea contestației la executare, arătând că toate criticile contestatoarei nu vizează decât chestiuni de fond, criticile neavând nicio legătură cu sentința civilă prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 150 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 18.05.2012, sub nr._, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) a solicitat, în contradictoriu cu intimata Societatea Civilă Profesională de Avocați F. & Asociații, suspendarea executării silite dispuse prin dosarul nr. 271/2012 al B. B. - B. - I., conform art. 403 alin. 1 și 3 C.proc.civ., suspendarea popririi înființată în dosarul nr. 271/2012, anularea procesului verbal încheiat în data de 07.05.2012 de B. B. - B. - I., precum și anularea executării silite dispuse prin dosarul nr. 271/2012.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a precizat că, prin somația din data de 07.05.2012, emisă de B. B. - B. - I., s-a solicitat plata sumei de 56.915,27, reprezentând debit principal, precum și sumei de 6.123 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc, în favoarea intimatei.
Totodată, a invocat contestatoarea dispozițiile art. 372 C.proc.civ., respectiv art. 373 alin. 1 și 3 C.proc.civ. și a învederat că împotriva sentinței civile nr._/19.10.2011, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosar nr._/299/2011, a formulat recurs întemeiat pe prevederile OG nr. 22/2002.
În continuare contestatoarea a precizat că art. 2 din OG nr. 22/2002 prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul de executare, or conform art. 389 C.proc.civ. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executare se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființare ei.
Totodată, contestatoarea a arătat că onorariul avocațial în cuantum de 55.985,90 lei, solicitat pentru îndeplinirea formalităților de executare, este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat micșorarea onorariului de avocat în baza art. 274 alin. 3 C.proc.civ., în susținerea cererii invocând dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492/08.06.2006, precum și jurisprudența CEDO.
În drept, contestatoarea a invocat Legea nr. 10/2001, Titlul VII din Legea 247/2005, cu modificările și completările aduse prin OUG nr. 81/2007, OG nr. 22/2002 precum și dispozițiile art. 372 ind. 1, art. 372 ind. 3, art. 379, art. 399, art. 403 și art. 461 C.proc.civ.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar cererea de suspendare a executării silite nu este condiționată de depunerea unei cauțiuni, conform art. 7 din OG nr. 22/2002.
În data de 23.05.2012, sub nr._/300/2012, pe rolul instanței a fost înregistrată aceeași cerere formulată de contestatoare, sens în care prin încheierea de ședință din data de 07.11.2012, pronunțată în dosarul nr._/300/2012, a fost admisă excepția de litispendență și s-a dispus reunirea dosarului nr._/300/2012 la dosarul nr._ .
În data de 12.12.2012 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătorie Sector 2 București, iar pe fond cauzei a solicitat respingerea contestației la executare.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Judecătorie Sector 2 București, intimata a învederat că, potrivit art. 159 alin. 1 pct. 3 necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, iar dispozițiile art. 373 alin. 2 C.proc.civ. prevăd că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, precizând că sediul contestatoarei se află în sector 1 și titlul executoriu constă într-o hotărâre pronunțată de Judecătoria Sector 1 București.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat, în esență, că cererea de suspendare a executării silite până la soluționare contestației este netemeinică.
Cu privire la solicitarea contestatoarei privind constatarea perimării de drept a executării silite, intimata solicită respingerea cererii ca neîntemeiată susținând că două termene de 6 luni prevăzute de art. 2 teza finală din OG nr. 22/2002 și art. 389 C.proc.civ. deși coincid ca perioadă, ele au natură diferită. Pe de o parte, termenul de 6 luni prevăzut de art. 2, teza finală din OG nr. 22/2002 se referă la îndeplinirea, de către instituția publică a obligației de plată stabilită printr-un titlu executoriu, câtă vreme termenul de 6 luni prevăzut de art. 389 C.proc.civ. este un termen de sancționare pentru lăsarea în nelucrare a executării silite imputabilă creditorului.
În final intimata a arătat că cererea contestatoarei privind diminuare onorariului de avocat în baza art. 274 alin. 3 C.proc.civ. este inadmisibilă câtă vreme titlul executoriul pus în executare silită în dosarul de executare nr. 270/2012 este o hotărâre judecătorească și nu un contract de asistență juridică
În drept, intimata a invocat art. 115 C.proc.civ., iar în dovedirea întâmpinării a solicitat proba cu înscrisuri.
Instanța, conform art. 402 alin. 1 C.proc.civ., a dispus emiterea unei adrese către B. B. - B. - I., în vederea transmiterii dosarului de executare nr. 271/2012, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, relațiile fiind comunicate și anexate la dosar (f. 11-29).
În data de 27.11.2012, sub nr._/300/2012, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) a formulat, în contradictoriu cu intimata Societatea Civilă Profesională de Avocați F. & Asociații, contestație la poprire, prin care a solicitat suspendarea executării silite, suspendarea popririi, anularea procesului verbal de cheltuieli de executare, anularea executării silite și restabilirea situației anterioare, precum și chemarea în garanție a numitului B. O.. Prin încheierea din 24.05.2013, s-a dispus înaintarea dosarului nr._/300/2012 către Judecătoria Sectorului 1 București în vederea discutării excepției de litispendență în dosarul nr._/299/2013.
Prin sentința civilă nr. 620/16.01.2013, Judecătoria Sectorului 2 București și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2013, iar prin sentința civilă nr._/27.08.2013 a fost declinată competența soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, fiind, totodată, constatat conflictul negativ de competență.
Prin sentința civilă nr. 1858/05.11.2013, pronunțată în regulator de competență de către Tribunalul București, dosar nr._/3/2013, irevocabilă prin perimarea recursului conform deciziei nr. 457R/16.04.2015, a Curții de Apel București, a fost stabilită competența în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București în data de 12.06.2015.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr._/19.10.2011, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._/4299/2011, irevocabilă, s-a dispus validarea poprirea înființate prin adresa de înființare a popririi nr. 419/15.12.2009 emisă de B. Raportoru G. în dosarul de executare nr. 419/2009 asupra sumelor de bani datorate debitorului poprit de către terțul poprit până la concurența creanței în cuantum de 55 975 lei, fiind obligat terțul poprit A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (contestator în prezenta) să plătească creditoarei S. F. & Asociații (intimat în prezenta) sumele de bani datorate debitorului până la concurența creanței în cuantum de 55 975,60 lei, la care se adaugă cheltuieli de judecată în cuantum de 10,3 lei (f. 42-46, D._/299/2013).
Deși contestatoarea avea obligația de a achita benevol suma antemenționată, intimatul a formulat cerere de executare silită, formându-se dosarul execuțional nr. 271/2012 al B. B. - B. - I., în cadrul căruia a fost obținută, în data de 11.04.2012, încheierea de încuviințare a executării silite din partea Judecătoriei Sectorului 1 București (f. 55, D._/299/2013).
Prin procesul verbal din data de 07.05.2012 au fost stabilite cheltuielile de executare (f. 61), iar prin somația din data de 07.05.2012, cu respectarea OG nr. 22/2002, i s-a pus în vedere contestatoarei ca, în termen de 6 luni de la primire, să achite suma totală de 63.306,27 lei (f. 62).
Prin încheierea din 21.06.2012, a fost încuviințată executarea silite de către Judecătoriei Sectorului 2 București (f. 66).
Prin adrese de înființare a popririi datate 12.11.2012 (f. 74, 75), a fost înființată poprirea asupra conturilor debitoarei contestatoare deținute la terțul poprit Trezoreria Sectorului 1 București și Trezoreria Municipiului București, până la concurența sumei totale de 63.306,27 lei.
În drept, potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ. 1865, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Totodată, art. 129 alin. 5 teza I C.proc.civ. 1865 impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, invocată din oficiu de către instanță, excepție de fond, absolută și peremptorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Conform art. 399, alin. 1, teza I și alin. 2 C.proc.civ. 1865, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Ca natură juridică, atunci când părțile raportului juridic o promovează, contestația la executare apare ca o cale de atac specifică fazei de executare silită, prin intermediul căreia se urmărește anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori chiar anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu, câtă vreme legiuitorul nu prevede o altă cale.
Așadar, pe calea contestației la executare partea vătămată prin executare nu se poate sprijini, în principiu, decât pe nelegalități ale actelor de executare, iar motivele invocate să privească fapte și împrejurări ulterioare titlului executoriu ce se execută, neputându-se primi pe această cale motive care pot fi invocate printr-o altă procedură prevăzută de lege.
Or, câtă vreme prin intermediul incidentului procedural al contestației la executare se solicită, iar legiuitorul permite, intervenția instanței exclusiv pentru a analiza legalitatea actelor de executare, formularea unei cereri de chemare în garanție în această procedură apare ca inadmisibilă. Această cerere de chemare în garanței, care are natura juridică a unei veritabile cereri de chemare în judecată, este străină de procedura de executare silită și nu poate face obiectul analizei instanței.
În atare condiții, instanța va respinge cererea de chemare în garanție a numitului B. O. formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, contestația la executare este neîntemeiată și urmează a fi respinge ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Mai întâi, instanța reține că titlul executoriu ce face obiectul executării silite contestate prin prezenta este reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința civilă nr._/19.10.2011, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._/4299/2011, fiind respectat art. 372 C.proc.civ. 1865 care prevede că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Totodată, art. 371¹ alin. 1 și 2 C.proc.civ. 1865 prevede că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.
Având în vedere că nu a înțeles contestatoarea debitoare să aducă la îndeplinire benevol obligația stabilită prin hotărârea irevocabilă a instanței, în mod legal și temeinic s-a procedat la executare silită.
Astfel, conform art. 1 alin. 1 din OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, iar acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, în vreme ce art. 3 din același act normativ prevede că, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În acest sens, cu respectarea art. 1 alin. 1 și art. 2 din OG nr. 22/2002, s-a procedat la emiterea în data de 07.05.2012 a unei somații (f. 63), prin care i s-a pus în vedere contestatoarei să se conformeze titlului executoriu în termen de 6 luni de la data primirii (11.05.2012). Așadar, în intervalul 11.05._12, contestatoarea a beneficiat de un moratoriu legal, putând întreprinde măsurile necesare pentru a pune în executare de bunăvoie titlul executoriu, ceea ce, însă, nu a făcut.
Observând că nu a pus în executare titlul executoriu, cu deplina respectare a prevederilor art. 3 din OG nr. 22/2002, s-a procedat la executarea silită prin poprire, potrivit Codului de procedură civilă.
Or, este nu doar vădit nefondat, dând dovadă de o necunoaștere evidentă a legii, ci chiar inadmisibil, ca o instituție a statului să invoce, pe de o parte, perimarea executării silite pe motiv că a lăsat creditorul să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, iar pe de altă parte moratoriul legal de 6 luni stabilit prin OG nr. 22/2002, în condițiile în care creditorul nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile ale OG nr. 22/2002, contestatoarea având obligația ca în acele 6 luni de zile să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, conform art. 4 alin. 1 din OG nr. 22/2002.
Mai mult, sancțiunea perimării nu poate interveni decât în acele situații în care neefectuarea actelor de executare silită la intervale de timp mai mici de 6 luni este imputabilă creditorului. Or, este de domeniul evidenței că intimatul creditor a respectat cu strictețe prevederile speciale, derogatorii de la dreptul comun, ale art. 3 din OG nr. 22/2002, neefectuarea altor acte de executare nefiind cauzată de culpa intimatului, ci datorată de respectarea OG nr. 22/2002.
De altfel, în înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva statului sau a unei instituții publice trebuie să se pornească de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept
În acest sens, în hotărârea pronunțată în cauzaȘ. contra României, din 24.03.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) a statuat că este excesiv și, prin urmare, contrar dreptului la un proces echitabil, să se pretindă unui creditor al statului să recurgă la o procedură de executare silită pentru a-și realiza dreptul de creanță stabilit într-o procedură judiciară.
Totodată, instanța reține că intimatul este titularul unui drept de creanță, care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției. Intimatul are o creanță bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al intimatului, astfel cum este garantat și protejat de Convenție.
Textul Convenției și implicit jurisprudența CEDO fac parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Or, din momentul în care autoritatea statală, prin mijlocirea puterii judecătorești, a recunoscut în patrimoniul intimatului un drept de creanță, ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun, pentru a fi compatibile cu art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție (citat în continuare Protocolul 1), respectiv jurisprudența CEDO în materie, nu pot interveni decât dacă sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între ingerință și scopul urmărit.
Potrivit art. 399 alin. 3 C.proc.civ. 1865, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
per a contrario, atunci când executarea silită are loc în temeiul unei hotărâri judecătorești, nu se pot invoca apărări de fond în susținerea motivelor de contestație la executare. Așadar, prin intermediul contestație la executare nu se poate modifica hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, iar instanța se rezumă la verificarea legalității actelor de executare
Așadar, este lesne de observat că, în condițiile în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care contestatoarea a fost obligată să achite intimatului suma de 55 975,60 lei, diminuarea onorariului avocațial conform art. 274 alin. 3 C.proc.civ., solicitată de către contestatoare, nu își poate găsi o rezolvare favorabilă, textul invocat nefiind incident în speță.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 399 alin. 1 C.proc.civ., instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată, cererea de întoarcere a executării silite fiind, în mod subsecvent, neîntemeiată de vreme ce executarea silită nu a fost desființată.
Art. 403 alin. 1 și 3 C.proc.civ. statuează că până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel, asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, pronunțându-se prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat. Totuși, în ipoteza în care se rămâne în pronunțare, la același termen de judecată, atât cu privire la contestația la executare, cât și cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța va pronunța o sentință, supusă recursului, conform art. 402 alin. 2 C.proc.civ.
În acest sens, instanța reține că s-a solicitat de către contestatoare suspendarea executării silite. Astfel, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 403 alin. 1 C.proc.civ., instanța reține că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare astfel încât cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatoare, apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, invocată din oficiu de către instanță.
Respinge cererea de chemare în garanție a numitului B. O. formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca inadmisibilă.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 2, în contradictoriu cu intimata S. F. & Asociații, cu sediul în București, ., nr. 8, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.08.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
27.08.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8295/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8316/2015. Judecătoria... → |
|---|
