Contestaţie la executare. Sentința nr. 1952/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1952/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 1952/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1952
Ședința publică din data de 19.02.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „contestație la executare” privind pe contestatoarea A. I. FUND S.R.L. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, a răspuns pentru intimată, reprezentantul convențional, consilier juridic D. C., lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei – contestație la executare, stadiul judecății - primul termen de judecată, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare - legal îndeplinită, precum și faptul că la data de 03.12.2014, intimata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, întâmpinare, și că la data de 29.12.2014, tot prin Serviciul Registratură, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, răspuns la întâmpinare, iar la data de 21.01.2015, D.V.B.L. Sector 2 a răspuns solicitărilor instanței, după care:
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București, invocată de către intimată, prin întâmpinare.
Având cuvântul pe excepția pusă în discuție, reprezentantul convențional al intimatei, solicită instanței să pună în vedere petentului să procedeze la precizarea obiectului acțiunii, nefiind invocate motive de neregularitate ale actului. Totodată se precizează că în situația în care contestatoarea înțelege să-și califice acțiunea drept o contestație la executare, intimata înțelege să insiste în invocarea excepției de necompetență materială a Judecătoriei Sector 2 București.
Instanța socotindu-se lămurită, reține spre soluționare excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 20.12.2013, sub nr._, contestatoarea A. I. FUND S.R.L. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2, a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de impunere și deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii și a actelor subsecvente, obligarea intimatei la recalcularea creanțelor fiscale datorate la data de 18.11.2013 și obligarea intimatei la restituirea sumelor reprezentând diferența dintre sumele achitate în baza titlului executoriu conform chitanțelor din data de 29.11.2013 în cuantum total de 79.892 lei aferente impozitului pe clădire și teren și suma rezultată ca urmare a recalculării impozitului doar pe teren.
În motivare, contestatoarea a arătat în esență că în cursul anului 2008 a fost demolată clădirea la care se referă titlul executoriu în baza autorizației de desființare nr. 1300/144 „M” din data de 15.10.2007, astfel că în mod greșit s-a calculat impozit și pentru clădire ulterior datei de 01.11.2008.
În drept, au fost invocate prevederile art. 712 alin. 2 și urm. C.proc.civ., art. 7, 23, 86, 105, 117 C.proc.fiscală și art. 254 C.Fiscal.
În dovedire, s-a propus proba cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei.
La data de 28.02.2014 cererea a fost anulată în temeiul art. 200 C.proc.civ.
La data de 17.09.2014 a fost admisă cererea de reexaminare în dosarul nr._ /a1, prin urmare fiind reluată procedura scrisă în dosarul de fond.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția inadmisibilității, excepția lipsei de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat în esență că actele a căror anulare se solicită nu fac parte din vreo procedură execuțională, fiind doar acte administrative fiscale. Împotriva contestatoarei nu au fost emise acte de executare silită ulterior emiterii actelor administrative atacate. Pe calea contestației la executare partea vătămată prin executare nu se poate sprijini decât pe nelegalități ale actelor de executare. Contestația formulată împotriva a două decizii de stabilire a obligațiilor fiscale, ce constituie în realitate acte administrative fiscale, este inadmisibilă.
Pe fond s-a arătat că nu s-a probat faptul demolării imobilului. Contribuabilul a procedat la scoaterea din evidența contabilă a clădirii începând cu 06.08.2013, iar dovada finalizării lucrărilor de desființare o reprezintă procesul-verbal la terminarea lucrărilor nr._/06.12.2013, din cuprinsul căruia reiese că, în urma constatărilor făcute, construcția a fost demolată. Nu pot fi reținute susținerile în sensul că valabilitatea autorizației de construire a fost până la data de 15.10.2008, fiind cunoscut că termenele sunt deseori încălcate, așa încât acest proces-verbal nu este de natură a da o dată certă desființării faptice a imobilului.
Referitor la situația emiterii Deciziilor contestate, aceasta a fost efectuată la solicitarea expresă a contestatorului.
În drept, au fost invocate dispozițiile C.proc.fiscală, C.Fiscal, Normele Metodologice de Aplicare ale C.Fiscal.
În dovedire, a fost propusă proba cu înscrisuri.
La data de 29.12.2015 contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare.
La data de 21.01.2015 au fost depuse la dosar înscrisurile din dosarul de executare.
Analizând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2, invocată de către instanță din oficiu, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul art.248 și art.132 din C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Din conținutul cererii de chemare în judecata rezultă că acțiunea în contestație are ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 8404/18.11.2013 și deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 8405/18.11.2013 emise de Direcția de V. Buget Local Sector 2.
Potrivit art. 86 alin. 1 din C.proc.fiscală decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar conform art. 205 C.proc.fiscală împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativa de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se considera lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Articolul 209 C.proc.fiscală stabilește organele fiscale care soluționează contestațiile împotriva deciziilor de impunere, în timp ce art. 218 C.proc.fiscală statuează că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212 la instanța judecătorească de contencios administrativ competenta, în condițiile legii.
Din economia textului deciziei pronunțate în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. XIV/2007 rezulta ca pentru soluționarea contestațiilor împotriva titlurilor de creanță fiscală, așa cum sunt deciziile de impunere, competenta este instanța de contencios administrativ.
Articolul 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ stabilește competența instanțelor de contencios administrativ, în sensul că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Pe cale de consecință, obiectul contestației fiind deciziile de impunere, va admite excepția necompetentei materiale cu privire la contestația la executare împotriva actului administrativ-fiscal.
Cum contestația împotriva eventualelor somații și titluri executorii emise în baza deciziei are caracter accesoriu capătului de cerere privind anularea deciziilor de impunere – valabilitatea acestora depinzând de valabilitatea deciziilor de impunere, în temeiul art. 123 C.proc.civ. sunt tot de competența Tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină cauza privind pe contestatoarea A. I. FUND S.R.L. cu sediul ales la SPRL D., M. ȘI ASOCIAȚII în București, sector 4, ., ., . cu intimata DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 cu sediul în București, sector 2, ., nr. 7, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
4 ex./ 02.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3848/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1953/2015. Judecătoria... → |
|---|
