Contestaţie la executare. Sentința nr. 4273/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4273/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 4273/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.4273
Ședința Publică din data de 20.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare/suspendare executare, privind pe contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR și pe intimații F. J. și F. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile au lipsit la ambele apelări ale cauzei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Verificându-și din oficiu competența, în temeiul art. 400 alin.1, art. 373 alin. 2, art. 159 ind.1 alin.4, art.159, art. 1 pct.2 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față. Totodată, instanța invocă din oficiu excepția autorității de lucru judecat prin raportare la soluția menținută în recurs în dosarul nr._/300/2012 și reține cauza în pronunțare pe execpția invocată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 17.07.2012, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR (ANRP) a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații F. J. și F. V., solicitând suspendarea executării silite dispuse prin dosarul nr. 699/2012, suspendarea popririi înființate în dosarul nr. 699/2012, anularea procesului verbal de poprire încheiat în data de 18.06.2012 de B. Raportoru G. precum și anularea executării silite dispuse prin dosarul nr. 699/2012.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a precizat că prin adresa nr._/13.07.2012, s-a comunicat înființarea popririi asupra sumelor, în lei, datorate de terțul poprit Tezoreria sectorului 1, în temeiul titlului executoriu constând în Decizia nr. 3901/04.12.2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența creanței creditorilor F. J. și F. V., în valoare totală de 253.309,08 lei compusă din suma de 243.707,86 lei cu titlu de despăgubiri acordate, la care se adaugă suma de 7737,04 reprezentând onorariul executorului judecătoresc la care se adaugă TVA 24% și cheltuieli de executare în cuantum de 9604,22 lei.
Contestatoarea a arătat că prin somația cu nr._/RG/2842/DN/20.06.2012, emisă de B. Raportoru G., s-a solicitat plata sumelor mai sus menționate. A arătat contestatoarea faptul că această poprire a fost înființată în baza Deciziei nr. 3901/04.12.2008, decizie ce nu reprezintă titlu executoriu și nici o creanță exigibilă. Contestatoarea a mai arătat că dacă actele administrative ar fi reprezentat titluri executorii pentru beneficiarii lor, legiuitorul nu ar mai fi reglementat, prin Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ situația neaducerea la îndeplinire de către autoritatea publică, a propriilor dispoziții.
A mai arătat contestatoarea că această poprire a fost înființată cu nerespectarea dispozițiilor OG nr. 22/2002 care stipulează expres procedura executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. A mai precizat contestatoarea că titlul VII din Legea 247/2005 este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, imobile preluate abuziv în perioada 6.03.1945-22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entități diferite, cu atribuții și responsabilități clar stabilite de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 10/2001, ale Legii nr. 247/2005, ale Ordonanței de Urgență a Guvernului (OUG) nr. 81/2007, ale Ordonanței de Guvern (OG) nr. 22/2002 și art. 388-400 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus, în copie, un set de înscrisuri (f. 10-13).
Intimații au formulat întâmpinare prin care, în esență, au solicitat respingerea contestației având în vedere că dețin un titlu executoriu pentru care nu este necesară investirea cu formulă executorie, caracterul său executoriu fiind recunoscut chiar de dispozițiile legii 554/2004.
Intimații au menționat că executarea silită este încheiată, sumele de bani fiind recuperate de B.. Au precizat că ANRP nu contestă legalitatea sau întinderea drepturilor lor bănești. Iar ei au un bun în sensul prvăzut de art. 1 din Prorocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Au precizat că dispozițiile OUG nr. 62/2010 nu sunt aplicabile.
La data de 25.01.2013, contestatoarea a depus note de ședință, prin care a învederat că prin sentința civilă nr. 250/10.01.2013, instanța a admis contestația la executare formulată de ANRP și a anulat executarea silită efectuată de B. Raportoru G. în dosarul de executare nr. 699/2012; în rest, a reiterat cele susținute în contestația formulată.
LA data de 21.05.2013, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care, în esență, reiterat susținerile din contestație și din notele de ședință.
Instanța, conform art. 717 al. 2 C.proc.civ., a dispus emiterea unei adrese către B. Raportoru G., în vederea transmiterii dosarului de executare nr. 699/2012, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, relațiile fiind comunicate și anexate la dosar).
La termenul din data de 21.11.2013, instanța a dispus suspendarea judecării prezentei cauze, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/300/2012.
La data de 05.12.2014, contestatoarea a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, la care a anexat copie de pe soluția pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/300/2012, astfel cum apare pe portalul instanțelor.
La data de 17.04.2015, prin fax, contestatoarea a depus iar note de ședință, prin care a arătat că ea nu are calitatea de debitor, iar prin Legea nr. 165/2013 s-a instituit o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și de plată a acestora. A precizat că emiterea titlurilor de plată se face cu respectarea criteriului ordinii depunerii dosarelor de opțiune, iar obligația ei este de a face, iar nu de a da o sumă de bani.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În drept, potrivit dispozițiilor art. 712 al. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Analizând cererea de suspendare a executării silite, instanța urmează să constate că a rămas fără obiect, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și produce efecte numai până la soluționarea contestației la executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 719al. 1 C. proc. civ., iar în prezenta cauză instanța a rămas în pronunțare atât pe această cerere, cât și pe fondul contestației la executare.
Articolul 430 al. 1 C.proc.civ. statuează că hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritatea de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Articolul 431 al. 1 din același cod prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de 2 ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași clauze și pentru același obiect.
Conform art. 432 C.proc.civ., excepția autorității lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de instanță, chiar înaintea instanței de recurs.
Instanța califică contestația la poprire formulată de contestatoare ca fiind contestație la executare propriu-zisă și, prin raportare la cele două capete ale cererii formulate de contestatoare, se va pronunța cu privire la excepția autorității de lucru judecat al primului capăt de cerere, cel vizând contestația la executare, prin raportare la sentința civilă nr. 250/10.01.2013, pronunțată în dosarul nr._/300/2012, precum și la decizia pronunțată în recurs de TB.
Înainte de aplicarea textelor de lege de mai sus, instanța reține că prin sentința civilă nr. 250/10.01.2013 pronunțată în dosarul nr._/300/2012 (conform bazei de date Ecris în privința acestui dosar și a datelor existente pe portalul instanțelor), Judecătoria Sectorului 2 București a admis contestația la executare formulată de aceeași contestatoare, în contradictoriu cu aceiași intimați, împotriva acelorași acte de executare ale aceluiași dosar de executare, pentru aceleași motive ca și cele invocate în cauza de față. Ca urmare a exercitării căii de atac a recursului de către contestatoare, prin decizie irevocabilă, TB a respins recursul ca fiind nefondat.
Unul dintre efectele hotărârii judecătorești este efectul negativ al autorității de lucru judecat. În esență, efectul negativ al autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur). Nu numai hotărârea irevocabilă, ci și hotărârea instanțelor de fond are putere de lucru judecat, dar puterea de lucru judecat a acestei hotărâri este relativă, depinzând de soluția ce se va da în eventualul recurs ce poate fi formulat de către părțile litigante.
Puterea de lucru judecat este reglementată în mod expres ca un efect al hotărârii judecătorești, prin art. 431 al. 1 C.proc.civ.
Efectele autorității de lucru judecat prezintă un dublu aspect: unul negativ, pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu și un aspect pozitiv, pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut, într-o nouă judecată.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Iar unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este, spune Curtea, principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată de o manieră definitivă în orice litigiu de către instanțe să nu mai fie repusă în discuție (Cauzele Brumărescu și R., ambele împotriva României).
Făcând aplicarea acestor principii și texte legale la speța de față, se observă că existența unei hotărâri (decizia civilă irevocabilă pronunțată de TB în recurs) pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București (în dosarul nr. _/300/2012) asupra unei contestații la executare având aceleași părți (ANRP, în calitate de contestator, și F. J. și F. V. în calitate de intimați), același obiect (aceleași acte de executare ale aceluiași dosar de executare) și aceeași cauză (desființarea actelor de executare se solicită pentru aceleași motive de fapt și de drept) împiedică prezenta instanță a se mai pronunța pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu.
Admite contestația la executare, constatând existența autorității de lucru judecat în cauza privind pe contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202 și pe intimații F. J. și F. V., ambii cu domiciliul procesual ales în București, sector 4, ., ., ..
Respinge, ca rămasă lipsită de obiect, cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept de a formula apel, în 15 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 282 și 284 C.proc.civ.
Prezenta hotărâre se va comunica părților, în copie, în temeiul art. 266 al. 3 C.proc.civ.
Pronunțată în ședință publică astăzi: 20.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.N.D./Tehnored. MI/2 ex./18.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4536/2015.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 17-04-2015,... → |
|---|
