Contestaţie la executare. Sentința nr. 4308/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4308/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 4308/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4308
Ședința publică de la 20.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. M.-V.
Grefier: F.-G. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei de față, având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea P. C. G. în contradictoriu cu intimata ANAF – DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea, personal și asistată de apărător cu împuternicirea depusă la dosar, lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, respectiv lipsa înscrisului solicitat DGFP București, după care:
În baza dispozițiilor art. 219 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța procedează la identificarea contestatoarei, în baza actului de identitate valabil.
Apărătorul contestatoarei solicită instanței să aprecieze asupra necesității revenirii cu adresă către intimată față de lipsa înscrisului. Susține că s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite la termenul de judecată anterior și depune hotărârea pronunțată de Tribunalul București Secția a II – C. Administrativ și Fiscal – sentința civilă nr. 8090/04.12.2014- în dosarul_, cu mențiunea definitivă și irevocabilă. Învederează că deține un singur înscris semnat de contestatoare pentru verificarea de scripte (încheiere din data de 19.02.2015).
Instanța apreciază că nu se impune revenirea cu adresă către intimată, față de dispozițiile C. referitoare la obligația de prezentare a originalului unui înscris la cerere. Având în vedere că dosarul a fost strigat pe lista cauzelor ce se amână fără discuții, cu părțile litigante prezente, față de împrejurarea că nu există un motiv de amânare, dispune strigarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă contestatoarea, personal și asistată de apărător cu împuternicirea depusă la dosar, lipsind intimata.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, solicită instanței, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, să nu ia în seamă dovezile de comunicare a actelor de executare silită.
Invocă și excepția perimării executării silite.
Instanța califică drept motiv de contestație excepția perimării executării silite.
Apărătorul contestatoarei că din înscrisurile contestate rezultă că dosarul de executare s-a format în 2013, conform somației și titlului executoriu. În cursul anului 2014, mai precis în 25.11.2014 s-a efectuat comunicări. Întrucât nu s-au emis acte de executare în termenul legal, apreciază ca executarea silită s-a perimat.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare astfel cum au fost identificate în petitul cererii.
Arată că, prin hotărârea depusă la dosarul cauzei, s-a dispus anularea deciziei de soluționare emise de CASMB și a deciziei de impunere din 21.04.1014, stabilindu-se că nu datorează sume de bani pentru anii 2007-2011.
Apreciază că atât somația cât și titlul executoriu cuprind date eronate. Rezultă din aceste înscrisuri că se percep obligații de plată pentru anul 2011, conform rubricilor în care sunt evidențiate datele, 15.03, luna 06, 09.2011.
Solicită anularea titlului executoriu, măcar în parte, având în vedere că sumele solicitate din 2011 nu se datorează conform hotărârii judecătorești. Apreciază că până în 2012 nu se pot solicita.
Solicită cheltuieli de judecată, compuse din taxă judiciară de timbru, onorariul avocațial urmând să se solicite pe cale separată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București la data de 08.12.2014, contestatoarea a solicitat anularea somației nr._/31.10.2014 și a titlului executoriu nr._/31.10.2014 emise de intimată. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a fost somată să plătească diverse sume de bani cu titlu de impozit la sănătate, impozit calculat conform veniturilor sale din anii 2011 – 2014.
A menționat că o decizie de impunere similară, dar pentru perioada 2007 – 2011, a fost anulată irevocabil de Tribunalul București.
Cu privire la anii în discuție, a arătat că între ea și CNAS nu s-a încheiat nici un contract de asigurare, astfel că nu poate exista nici obligația de plată.
A invocat faptul că abia după modificările aduse de OUG nr. 125/2011 s-ar putea discuta despre obligația de plată a contribuțiilor la sănătate, dar că acest act normativ nu poate fi aplicat retroactiv.
Oral, a invocat și faptul că nu recunoaște semnătura de pe confirmare de primire depusă în copie la dosar de intimată.
De asemenea, tot oral a invocat perimarea executării silite.
A anexat înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare. A invocat excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea contestației.
A arătat că motivarea contestatoarei este axată pe modalitatea de stabilire a obligațiilor fiscale și că această analiză nu poate fi făcută decât în procedura prevăzută de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
De asemenea, a arătat că executarea silită în sine a fost făcută cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.
A anexat înscrisuri.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține:
Prin somația nr._/31.10.2014, emisă de intimată, contestatoarei i s-a pus în vedere să plătească suma de_ lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale, conform titlului executoriu nr._/31.10.2014.
În acesta din urmă, s-a arătat că documentele prin care s-a evidențiat plata sunt cele cu nr._/21.01.2014, nr._/28.02.2012, nr._/18.04.2013 și cu nr._/26.05.2014.
Intimata a depus la dosar doar decizia de impunere nr._/21.02.2012 emisă de CNAS pentru suma de_,87 lei, iar aceasta se referă la perioada 16.03.2007 – 21.02.2012.
Cu alte cuvinte, se constată că intimata nu a depus la dosar nici unul din titlurile de creanță la care se referă titlul executoriu nr._/31.10.2014, punând, astfel, instanța în imposibilitate de a analiza corespondența dintre actele de executare silită și eventualele datorii ale contestatoarei.
Este adevărat că în contestația la executare nu pot fi analizate aspecte ce țin de fondul raportului juridic fiscal, însă, pe de altă parte, în această procedură trebuie verificată cel puțin existența actelor administrativ-fiscale ce au stat la baza emiterii actelor de executare silită.
Din această perspectivă, excepția inadmisibilității este neîntemeiată. Contestația la executare este deschisă debitorului, doar motivele ce pot fi invocate de acesta fiind limitate.
Revenind, mai arătăm că, pe lângă faptul că la dosar intimata nu a depus actele prin care s-a născut presupusa creanță, ea nu a dovedit nici legala comunicare a acestora către contestatoare.
Astfel, originalul dovezii de comunicare de la f.35 a fost depus la dosar după închiderea dezbaterilor, astfel că nu a putut fi avut în vedere de instanță.
Pe de altă parte, oricum, în această dovadă nu se prevede ce act a fost comunicat.
Potrivit art. 45 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar potrivit art. 44 alin. 1 din același act normativ, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat.
În cauză, intimata nici nu a depus la dosar actele administrativ-fiscale ce au dat naștere presupusei creanțe și nici nu a dovedit comunicarea acestora către contestatoare.
Prin urmare, acestea nu pot produce efecte, de unde rezultă caracterul nelegal al executării silite.
Susținerile contestatoarei legate de inexistența unui contract de asigurare țin, într-adevăr, de fondul raportului juridic fiscal, astfel că ele nu pot fi analizate în prezenta procedură.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea privind perimarea executării silite. Potrivit art. 142 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă.
Oricum, așa cum am arătat mai sus, executarea silită este nelegală, actele de executare urmând a fi anulate.
În temeiul art. 453 alin. 1 C., intimata va plăti contestatoarei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea P. C. G. (CNP_), cu domiciliul ales în București, Piața Națiunile Unite nr. 3-5, .. 3, ., în contradictoriu cu intimata ANAF – DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2.
Anulează somația nr._/31.10.2014 și titlul executoriu nr._/31.10.2014 emise de intimată.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică în data de 20.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red/dact – L.M.-V.
4 ex. – 27.04.15
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1397/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4228/2015. Judecătoria... → |
|---|
