Contestaţie la executare. Sentința nr. 7962/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 7962/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-07-2015 în dosarul nr. 7962/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ nr.7962

Ședința publică din data de 22.07.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. P.

GREFIER: M. C.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 21.07.2015, consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.07.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 14.04.2015, sub dosarul nr._ contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat să dispună anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2167 emisă la data de 27.02.2015.

În motivarea cererii contestatoarea a arătat că în fapt, controlul contestatoarei a fost inițiat în baza art. 52, 56 și 933 din OG. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, având ca obiectiv verificarea tranzacțiilor desfășurate de T. O. INTERNATIONAL SRL cu societatea italiană VINCENZO MONTANARI (IT_).

Acțiunea de control a început în data de 29.01.2015, moment la care a fost solicitată prezentarea documentelor financiar contabile aferente anului 2014, ale societății T. O. INTERNATIONAL SRL. La data de 30.01.2015 fiind puse la dispoziția organelor de control documentele solicitate, așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei contestate.

Conform balanței de verificare întocmită la data de 31.12.2014 societatea înregistra un stoc scriptic de marfă în valoare de 17.965.769,54 lei (soldul final debitor cont 371- „Mărfuri”. Pentru a verifica existența faptică a stocului, echipa de control s-a deplasat în data de 29.01.2015 la adresa Drum de exploatare 115 nr. 1, Dragomirești-V., județul Ilfov. Containerul de tip naval nr. 20’ închiriat de total office international srl era gol la data controlului, fapt ce a fost verificat prin vizionare de către echipa de control, fără a fi menționată data la care a fost efectuată această constatare.

Astfel, având în vedere documentele verificate (aferente anului 2014) și situația de fapt de la momentul efectuării controlului (a cărui dată nu este menționată, însă din cuprinsul deciziei se poate constata că acesta a fost făcut ulterior datei de 30.01.2014- data la care echipa de control a analizat documentele societății), echipa de control apreciază că societatea nu a întocmit documente de vânzare (facturi) pentru mărfurile care nu mai există fizic în stoc, dar evidențiate scriptic în evidența contabilă respectiv în soldul contului 371- Mărfuri, la 31.12.2014, în valoare de 17.965.769,54 lei, s-a procedat la recalcularea veniturilor societății, rezultând un prejudiciu estimativ în valoare de 4.340.530 lei format din TVA de plată, calculat la valoarea de 4.311.785 lei și impozit pe profit în cuantum de 28.745 lei, calculat având în vedere datele din balanța de verificare ÎNCHEIATĂ LA DATA DE 31.12.2014.

În consecință, s-a constatat în speță încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal al României cu modificările și completările ulterioare, situația fiind încadrată în reglementarea art. 126 alin. (3) din Legea 571/2003.

Consideră decizia contestată nelegală, având în vedere faptul că deși controlul a avut loc ulterior datei de 30.01.2015, au fost avute în vedere documente financiar contabile întocmite pentru anul 2014. Echipa de control a solicitat să i se pună la dispoziție documentele aferente exclusiv anului 2014, deși pentru o apreciere corectă a situației era necesară coroborarea documentelor întocmite până la data efectuării controlului. În speță, există documente care atestă comercializarea mărfurilor, însă aceste documente sunt întocmite în cursul lunii ianuarie 2015, nefiind solicitate spre verificare de către organul de control, documente atașate cererii.

Referitor la măsurile asiguratorii, în baza HG 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, la secțiunea a 5-a, subsecțiunea 1 art. 15 alin. 1 se arată că „În cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția generală antifraudă fiscală, structurată fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală”.

În fapt, la data de 27.02.2015 Direcția Generală Antifraudă Fiscală prin Direcția Regională Antifraudă fiscală București a emis „Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii pentru . SRL, cu domiciliul fiscal în București, ., parter, camera B28, sector 2, C._, prin care se estimează (lipsă motivare estimare la natura obligației fiscale) că natura obligațiilor fiscale este compusă din TVA de plată, calculat la valoarea de 4.311.785 lei și impozit pe profit în cuantum de 28.745 lei.

Motivarea măsurilor asiguratorii s-a făcut în baza art. 129 alin 2 din OG 92/2003 rep și modif. Organul de control nu motivează în ce constă în concret pericolul ca presupusul debitor să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.

Conform OG 92/2003 și a OMF nr. 2605/2010 actualizat, la Anexa 1 din Ordin se arată că: 1. Termeni1.1 a)organ de control-organ de control competent, potrivit legii, al Direcției Generale Antifraudă Fiscală (fără personalitate juridică), Direcția Generală a Vămilor...etc. .

Conform art. 17 alin. 3 din OG nr. 92/2009, Statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, ANAF și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică, iar la art. 17 alin 5) sunt denumite organe fiscale. Rezultă că DGAF-DRAF București este organ de control fără personalitate juridică care nu emite acte administrative și ca atare nu pot avea efecte administrative. La art. 129 alin 1 din OG nr. 92/2003 se arată că: „Măsurile asiguratorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire prin procedura administrativă, de organele fiscale competente”. La punctul 2 din Anexa 1 la Ordinul 2605/2010 se arată că „Organul de control prevăzut la pct. 1.1 lit a) poate dispune măsuri asiguratorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă... patrimoniul, în următoarele situații:

a) în urma constatării unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală și vamală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere, potrivit OUG 74/2013.

OUG 74/2013 la art. 3 alin. 3 prevede că „În cadrul structurii centrale a DGAF funcționează pe lângă structurile de prevenire și control Direcția de combatere a fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale...”; din această reglementare rezultă constatarea că legiuitorul se referă la DGAF cu subdiviziunea Direcția de combatere a fraudelor și nu la Direcțiile regionale antifraudă fiscală (ex. București). Conf. art. 4 alin. 10 din OUG nr. 74/2013 „inspectorii antifraudă prevăzuți la alin. 9 își desfășoară activitatea sub autoritatea exclusivă a conducătorului parchetului în cadrul căruia funcționează”. La alin. 14 se prevede că „pe durata detașării la parchet inspectorii antifraudă din cadrul DGAF nu pot primi de la organele ierarhic superioare din cadrul Agenției nici o însărcinare.”

Deși regionalizarea nu este prevăzută de Constituție și de împărțirea administrativ-teritorială a țării, totuși în cadrul DGAF funcționează și direcțiile regionale antifraudă fiscală. În fapt Direcția regională antrifraudă fiscală București a emis Decizie de instituire a măsurilor asiguratorii. Această decizie nu a fost emisă în baza unui act administrativ. art. 2 alin 1 lit c) din Legea 554/2004 arată că „actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (...)”.

Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii se poate face în baza unui act administrativ fiscal în situațiile prevăzute de Codul de Procedură fiscală și a OMF nr. 2605/2010 anexa 1 pct. 2.1 lit. b-e și în baza unui act neadministrativ emis de Direcția de combatere a fraudelor conf. Anexa 1 pct 2.1 lit. a) coroborat cu OUG nr. 74/2013. Prin Ordinul 2605/2010, anexa 1 este reglementată procedura de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de OG 92/2003, cu pct. 1 termeni, pct. 2 atribuții și pct. 3 acte administrative utilizate. La pct. 3.1 se arată că unul din actele administrative este „referatul justificativ al măsurilor asiguratorii care se întocmește de către organul de control/ de executare silită și stă la baza emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii”.

În Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.02.2015 de ANAF-DGAF-DRAF BUCUREȘTI la pagina 16 din 16 alin ultim se arată că „Anexăm la prezenta referatul justificativ al măsurilor asiguratorii din /2015 (lipsă număr de înregistrare și dată). Referatul justificativ al măsurilor asiguratorii este un act administrativ prevăzut de OG nr. 92/2003 și OMF nr. 2605/2010- trebuia întocmit de un organ de control competent în baza legii și nu de inspectorii antifraudă DRAF București. Dacă acest act există (din conținutul ultimei pagini 13 din 13 a Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii neputând fi identificat ca anexă actul cu număr de înregistrare și dată. Astfel, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost dată fără îndeplinirea procedurii prevăzute de lege.

Într-o altă adresă semnată de Inspectorul General Adjunct Antifraudă ( acesta dă un răspuns unei firme din Oradea arată că prin actele emise de inspectorii antifraudă se constată doar situații faptice și documentare existente la un moment dat, fără a se reține în sarcina contribuabilului obligația de plată a unor sume la bugetul de stat, nu ne aflăm în situația vătămării unui drept sau interes legitim al contribuabilului. La alin. 6 din adresă se mai arată că „în conformitate cu prevederile Titlului IX din Codul de procedură fiscală, pot fi contestate doar actele administrative fiscale, inclusiv titlurile de creanță”. Actele întocmite de inspectorii antifraudă nefiind nominalizate expres printre acestea și neavând atributele unui astfel de act fiscal.

În cuprinsul Deciziei se regăsesc constatări contradictorii, în sensul în care la pagina 9 din 16 a Deciziei se reține faptul că societatea nu a întocmit documente de vânzare, în acest fel rezultând un prejudiciu estimativ în valoare de 17.965.769,54 lei format din TVA și impozit pe profit și mai departe de arată modul de calcul al prejudiciului și conform calculelor a fost încadrat în natura unor obligații fiscale, estimate. Deci prejudiciul calculat dintr-o presupunere faptică a fost tranformat(abuziv) într-o obligație fiscală cu titlu executoriu. Astfel, din constatări și însemnări nevinovate societatea a fost transformată în debitor și supusă executării silite.

La capitolul 5 din Anexa 1 la OMF nr. 2605/2010, modul de desfășurare a procedurii, la pct. 5.2.3 se arată că „referatul justificativ al măsurilor asiguratorii va fi întocmit de organul de executare, propus spre avizare de șeful de serviciu de specialitate și avizat de coordonatorul acestuia”. La pct. 5.2.4 se arată că după avizarea referatului justificativ se va întocmi „Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii” de către organul de executare care va fi semnată de șeful de serviciu de specialitate și avizată de coordonatorul organului de executare.

Prin OMF nr. 3721/2013 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și documentelor utilizate în activitatea de control a DGAF la art. 1 din Ordin se aprobă modelul și conținutul formularelor utilizate în activitatea DGAF, după cum urmează și nu apar ca formulare utilizate în activitatea de control a DGAF- Decizie de instituire a măsurilor asiguratorii sau Referat de instituire a măsurilor asiguratorii, dar în acest ordin apare ca și act specific în activitatea de control numitul PROCES-VERBAL cod 14.13.22.1/1a anexă la Ordin.

În anexa 1b din Ordinul nr. 3721/2013 se specifică instrucțiuni de completare și utilizare a formularului Proces-verbal cu 9 puncte de completare. Astfel, la punctul 1 se arată că Procesul-verbal reprezintă actul de control bilateral care se întocmește de către inspectorii antifraudă cu ocazia controlului curent, operativ și inopinat sau a controlului tematic, pentru constatarea unor situații faptice și documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, precum și pentru constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar- fiscal și vamal și pentru stabilirea implicațiilor fiscale ale acestora” etc.

La punctul 9 se prevede că Procesul-verbal se comunică contribuabilului conform OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.

În partea introductivă a procesului-verbal se arată: „câmpurile libere din cadrul formularului se vor completa după cum urmează: .... pct. 8 prevede că se vor înscrise numele și prenumele, funcția și calitate, CNP, datele de indentificare ale persoanelor care au reprezentat societatea în timpul controlului. În procesul-verbal se menționează expres, la partea generală referitoare la reprezentanții contribuabilului care au asistat la efectuarea controlului, care este calitatea acestora și din ce punct de vedere asigură reprezentarea contribuabilului (reprezentanții societății carea asigură servicii de contabilitate, servicii juridice, sau au calitatea de asociat, acționar etc).

În speță nu a mai fost întocmit procesul-verbal de control întrucât acesta nu este act administrativ și nici nu poate fi contestat.

La capitolul I Constatări din completarea procesului-verbal la pct. 1 se arată că: „în cazul constatării unor aspecte care vor fi valorificate ulterior, inclusiv privind săvârșirea unor fapte de natură penală în domeniul financiar-fiscal și vamal, se va descrie clar și concis fapta săvârșită, cu indicarea datei sau a perioadei și locului în care a fost săvârșită.” Acest aspect este ignorat în conținutul Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, instituind astfel obligații de plată nefundamentate legal. Constatările inspectorilor antifraudă nu sunt susținute de înscrisuri și alte mijloace de probă analizate. Organul de control arată în Decizie că au stabilit prejudiciul prin estimare. La art. 14 din Legea 241/2005 actualizată pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale se specifică: „în cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se pot stabili, pe baza evidențelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condițiile Codului de Procedură fiscală. Din cuprinsul constatărilor înscrise în Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, inspectorii descriu cum au cercetat documentele financiar-contabile de la firma de contabilitate. În acest caz, constatările trebuie să fie concrete cu descrierea actelor ce au stat la baza întocmirii lor și nu prin estimare. Verificarea înscrisurilor și cercetarea la fața locului sunt dezbătute de OG 92/2003, iar conform art. 67 alin 1 din OG 92/2003: „stabilirea prin estimare a bazei de impunere se face în două situații: a)în situația prevăzută de art. 83 alin. 4 din C.PR.Fiscală (când nu sunt depuse declarațiile la termen) și b) când se constată că evidențele fiscale sau contabile sunt incorecte, incomplete etc.” După cum se poate constata, în speță nu ne regăsim în niciuna dintre aceste situații limitativ prevăzute de legiuitor.

Alegerea manierei de calcul a prejudiciului prin estimare când de fapt au verificat în amănunțime actele contabile puse la dispoziție, nu face altceva decât de a arunca o povară fiscală pe umerii contribuabilului fără o cercetare amănunțită organul de control ferindu-se de răspundere pentru sumele calculate.

Constatările inspectorilor antrifraudă trebuie susțiunte de înscrisuri și alte mijloace materiale de probă analizate. Înscrisurile necesare susținerii constatărilor trebuiau ridicate în original sau copii certificate de organul de control, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri. Nu s-au solicitat explicații scrise la reprezentanții societății. La pagina 8 a Deciziei, primul alineat, organul de control arată că: „precizăm că la începerea controlului nici un reprezentant al T. O. INTERNATIONAL SRL nu s-a prezentat pentru a clarifica constatările făcute de organele DRAF București, lucru neadevărat, deoarece aceștia au contactat telefonic pe doamna Godina F., în calitate de expert contabil, reprezentant al societății.

Organele de control nu pot dovedi că au făcut demersuri legale pentru prezentarea reprezentanților legali la operațiunea de control prin întocmirea invitației de prezentare ca document de lucru a organului de control.

La pagina 8 din 16 din Decizie, la alineatul 2, organul de control arată că au constatat că societatea contestatoare nu funcționează la domiciliul fiscal declarat și s-a propus darea în consemn la punctele de trecere a frontierei de stat a societății. Domiciliul fiscal al unui contribuabil este dezbătut în mod clar la capitolul II art. 31 din OG 92/2003, alin 1 lit. c): „domiciliul fiscal este pentru persoanele juridice sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care aceasta nu se realizează la sediul social declarat”. Organul de control induce faptul că societatea este de tip fantomă și că s-ar sustrage de la plata obligațiilor fiscale printr-un „domiciliu fictiv”, prin operațiuni comerciale declarate de ei fictive și sustragere de la evidențierea achizițiilor/livrărilor intracomunitare.

În acest din urmă rând, inspectorii afirmă că (pagina 3 paragraful 8) societatea nu este înregistrată cu achiziții/livrări intracomunitare de mărfuri la punctele de trecere a frontierei, deși aceste achiziții/livrări intracomunitare sunt declarate în declarația 390WIES.

Și aici, organul de control induce o vinovăție a societății la punctele de trecere a frontierei și că aceasta face achiziții/livrări intracomunitare fictiv, deși, ministerul finanțelor a pus la dispoziția DGAF programul „Trafic Control” încă din anul 2011 prin care sunt monitorizate unele mărfuri cu risc fiscal detaliate în program printr-o listă.

Programul Trafic Control monitorizează doar mărfurile cu risc fiscal transportate în mijloace de transport de peste 3,5 tone. Mărfurile transportate cu autovehicule de sub 3,5 tone nu se monitorizează și nu trec pe la punctele de monitorizare ci pe la benzile de selecție pentru autoturisme, unde se verifică actele legale de intrare ieșire din țară.

Ori, constatarea făcută nu duce la nici un prejudiciu din punctul de vedere al Legii 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, ci la legea 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau de servicii ilicite, la art. 1 lit. e) care prevede: „efectuarea de activități de producție, comerț, prestări servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii.

Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege „după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documente vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”. Organul de control dacă a stabilit că nu s-au întocmit documente de vânzare, trebuia să specifice ce fel de document anume nu s-a întocmit, perioade de întocmire(în cazul autofacturării perioada este până la 25 ale lunii următoare), dacă livrarea s-a făcut la intern sau intracomunitar. În conformitate cu art. 11 alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal al României cu modificările și completările ulterioare „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerarea o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.”. Inspectorii DRAF confundă noțiunea de autoritate publică cu cea de autoritate fiscală, deoarece trebuiau să se raporteze și la art. 7 din Codul Fiscal care prevede că „ autoritate fiscală competentă- organul fiscal din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale, după caz, care au responsabilități fiscale. Inspectorii DGAF-DRAF București nu au calitatea de autoritate fiscală competentă și nu sunt organe fiscale, deci ei nu se pot prevala de prevederile art. 11 alin.1 din Legea 571/2003.

Conform procedurii de lucru specifice DGAF și Direcțiilor Regionale, inspectorii fac doar constatări faptice, fără a face aprecieri asupra considerării sau desconsiderării unei tranzacții economice, aceasta fiind un atribut al organului fiscal subordonat autorității fiscale competente. Conform ordinului 3721/2013 la cap. II al procesului-verbal pe care inspectorii erau în drept și obligați să-l întocmească, la prevederi legale încălcate se specifică:

1. se vor înscrie prevederile legale încălcate cu indicarea actului normativ încălcat, articolului ,alineatului, punctului, după caz.;

2. în cazul constatării unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar fiscal și vamal, în procesul-verbal trebuie menționate prevederile legale încălcate (actul normativ, articol ,alineat, punctul), fără a se face încadrarea faptei.

Din conținutul deciziei nu reiese că s-a încălcat vreo prevedere legală. Pe de altă parte, inspectorii nu au dezbătut consecințele și măsurile dispuse în timpul controlului și nu au solicitat punctul de vedere al contribuabilului. Constatările stabilite de inspectorii antifraudă trebuie semnate pe fiecare pagină atât de inspectori, cât și de contribuabil. În cazul în care refuză semnarea actului, inspectorii antifraudă vor consemna despre aceasta. În Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii inspectorii antifraudă împreună cu șefii lor care semnează actul, nu fac referire la contribuabil, nu au loc de semnătură și nu se face nici o mențiune că, constatările făcute au fost prezentate agentului economic și dacă acesta semnează sau refuză să semneze actul.

În conținutul Deciziei nu se face referire la modalitatea de contestare a acesteia și nici organul împotriva căruia se introduce aceasta contestație, fiind astfel încălcate drepturile contestatoarei.

Fiind vorba de un act administrativ fiscal, decizia trebuia să conțină conform art. 43 alin. 2 din OUG 92/2003 următoarele elemente literele a-i: „posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația”. Inspectorii antifraudă intenționat au arătat că trebuie depusă contestația la judecătorie, pentru a decădea contribuabilul din dreptul legal de contestație care trebuie făcut la organul fiscal. Art. 46 din OG 92/2003 dezbate nulitatea actului administrativ fiscal: „lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal (inspectorii DGAF nu sunt organe fiscale), numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, atrage nulitatea acestuia”. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.

În ce privește registrul unic de control, acesta este prevăzut de legea 252/2003 și este obligatoriu pentru persoanele juridice înregistrate la ONRC. Conform art. 2 alin. 1 din lege „ registrul unic de control are ca scop evidențierea tuturor controalelor desfășurate la contribuabil de către toate organele de control specializate în domeniile: financiar fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcții, protecția consumatorului, protecția muncii, inspecția muncii, protecția împotriva incendiilor, precum și alte domenii prevăzute de lege”; iar la alin. 2 „evidențierea controalelor în registrul unic de control prevăzută la alin. 1 se face cu semnăturile reprezentantului legal al contribuabilului și organului de control.” Conform art. 3 alin 1-5, organele de control au obligația de a consemna în registru, înaintea începerii controlului elementele: numele și prenumele persoanelor împuternicite să efectueze controlul, unitatea de care aparțin, numărul legitimației de control, numărul și data delegației/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada controlată, perioada controlului precum și temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.

Inspectorii antifraudă au efectuat control la sediul social și la sediile secundare, fără să se înscrie în registrul unic de control, cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege, nu a fost întocmit un proces-verbal de constatare, conform prevederilor legale.

În drept: art. 129 alin 11 coroborat cu art. 172 și art 173 din OG nr._

Probe: înscrisuri, interogatoriu.

Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a acțiunii formulate de reclamantă.

Intimata a învederat faptul că în conformitate cu H.G. nr. 520/2013, art. 15 alin. (1) Sectiunea 1, se menționează că:„În cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscala și fraudă fiscală și vamală.", calitate procesuală pasivă având Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pe fondul cauzei a învederat în privința controlului desfășurat la . SRL că a fost efectuat ca urmare a solicitării tip SCAC 383, emisa de autoritatile fiscale din Italia, prin care s-au solicitat relatii cu privire la tranzactiile desfasurate de T. O. INTERNATIONAL SRL cu societatea italiana VINCENZO MONTANARI.

Procesul verbal de control cu numarul 2996/1 din 06.03.2015, a fost întocmit conform prevederilor O.P.A.N.A.F. nr. 3721 din 02.12.2013 privind aprobarea modelului și continutului formularelor documentelor utilizate în activitatea de control a Direcției Generale Antifraudă Fiscală

Măsurile asigurătorii au fost întocmite cu respectarea prevederilor OG 92/2003, art. 129 alin. (2), (3) și (4) coroborate cu OPANAF nr. 2605/2010 modificat prin OPANAF nr. 1296/21.05.2014 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii anexa nr. 1 punctul 1.1 lit. a), punctul 2.1 lit. a) și O.U.G 74/2003 art. 6 alin.(2) lit. e.

Cu privire la susținerile societății contestatoare referitoare la faptul că decizia contestata este nelegala, avand in vedere faptul ca desi controlul a avut loc ulterior datei de 30.01.2015, au fost avute in vedere documente financiar contabile intocmite pentru anui 2014, echipa de control solicitând sa i se puna la dispozitie documentele aferente exclusiv anului 2014, desi pentru o apreciere corecta a situatiei era necesara coroborarea documentelor intocmite pana la data efectuarii controlului, în speta, existând documente care atesta comercializarea marfurilor, insa aceste documente sunt intocmite in cursul lunii ianuarie 2015, nefiind solicitate spre verificare de catre organul de control a arătat următoarele:

-conform balantei de verificare întocmită la 31.12.2014 T. O. INTERNATIONAL SRL înregistra un stoc scriptic de marfa în valoare de 17.965.769,54 lei (circa 3.992.393 euro);

-T. O. INTERNATIONAL SRL are încheiat cu GENERAL PARMA FOOD SRL contractul de închiriere nr. 1721/30.12.2011, prin care ia în chirie un container de tip naval 20", la adresa Drum de exploatare 115, nr 1, Dragomirești - V., jud llfov. Containerul este aruncat, pe pamant, in spatele halei de depozitare existente la aceasta adresa, este descuiat si plin de praf, neexistand practic niciun fel de indicii ca acolo s-ar fi depozitat marfuri.

Pentru a verifica existenta faptica a stocului de marfa inspectorii s-au deplasat la aceasta adresa, unde au luat legatura cu reprezentatul GENERAL PARMA FOOD SRL, dl. S. E. - director general, care în nota explicativa menționează în scris ca spatiul de depozitare (containerul naval 20") închiriat de T. O. INTERNATIONAL SRL este gol la data de 29.01.2015, fapt ce a fost verificat prin vizionare de catre echipa de control.

La intrebarea organului de control "Va rugam sa precizati daca cele doua societati au depozitat in realitate marfuri in cele doua containere si daca autodubele cu nr. de inmatriculare_ si_ au intrat in incinta S.C GENERAL PARMA FOOD SRL" acesta precizeaza ca "Nu stiu cu exactitate operatiunile care au fost efectuate intrucat nu am participat direct si personal la evidenta gestiunii pentru respectivele containere", raspuns considerat evaziv.

La intrebarea inspectorilor antifrauda formulata în nota explicativă solicitată d- lui. S. E. (director general al GENERAL PARMA FOOD SRL) in data de 05.05.2015 "Va rugam sa precizati clar si fara echivoc daca societatile comerciale WORLD TRADING DIFUSION SRL si T. O. INTERNATIONAL SRL cu care aveti incheiate contracte de inchiriere (505/02.10.2013 si 1721/30.12.2011) au depozitat in fapt marfuri in cele doua containere inchiriate, daca autoutilitarele marca F. Ducato cu nr._ si_ precum si autotrenurile cu nr. BG248PS/AC512BG, BG656DO/AA288BG, BG008HW/AA164BG, BG586BD/AC869BG, BG263TK/ AA697BG, BG267IS/AC753BG, BG248PS/AC512BG, BG263TR/AA697BG au intrat in incinta depozitului apartinand . SRL din soseaua de Centura Vest, . de exploatare 115, nr. 1, jud. Ilfov" acesta precizează ca "Nu au depozitat niciodata marfurile in cele doua containere si autovehiculele cu numerele mentionate in intrebare nu au fost in incinta unitatii (. SRL)".

A precizat ca autoutilitarele marca F. Ducato cu nr._ si_ sunt proprietatea societatilor comerciale WORLD TRADING DIFUSION SRL si T. O. INTERNATIONAL SRL care impreuna cu autotrenurile cu numerele de inmatriculare mentionate in intrebarea adresata d-lui. S. E. sunt inscrise in CMR - urile aferente facturilor de vanzare din anii 2013 si 2014 precum si in CMR-urile anexate contestatiei la executae

Prin aceste CMR-uri (zece la numar) insotite de facturi de vanzare (unsprezece la numar) T. O. INTERNATIONAL SRL consideră ca marfurile in valoare de 17.965.769,54 lei (circa 3.992.393 euro) existente in stoc la 31.12.2014, conform balantei de verificare intocmite, au fost comercializate la extern in perioada 07.01._15 (data inceperii controlului DRAF Bucuresti) si ca la data de 29.01.2013 stocul de marfa era zero.

Mai mult, societatea a depus declaratia 390 privind IivrariIe/achizitiiIe/prestariIe intracomunitare pentru luna ianuarie 2015 in care sunt inscrise livrari intracomunitare in suma totala de 15.679.825 lei catre un numar de trei societati din ITALIA si una din SLOVACIA, dupa cum urmeaza:

-catre NURA (IT_) livrari de 4.647.238 lei (3 facturi);

-catre INGRO DISTRIBUZIONE (IT_) livrari de 334.137 lei (1 factura);

-catre PARTRADE (IT_) livrari de 2.139.825 lei (1 factura);

-catre EAST SOUTH COMPANY (SK_) livrari de 8.558.625 lei (5 facturi).

Factura nr. 96/29.01.2015 emisa catre CGPLAST LTDP (BG_) pentru un numar de 350 bucati TV SAMSUNG model 40H5000 in valoare de 90.860 euro (circa 403.882 lei) nu este insotita de CMR, aceasta livrare intracomunitara nefiind raportata in declaratia 390 VIES - Declaratie recapitulativa privind livrarile/ Achizitiile/Prestarile Intracomunitare aferenta lunii ianuarie 2015.

Din cele zece CMR-uri opt sunt stampilate la rubrica transportator de societati din SERBIA care nefiind din spatiul comunitar nu pot fi verificate din punct de vedere al prestarii serviciilor de transport catre T. O. INTERNATIONAL SRL iar doua sunt stampilate de societatea italiana V.G.B. srl IN LIQUIDAZIONE (IT_).

Toate cele zece CMR-uri anexate contestatiei și depuse la instantă nu sunt stampilate la rubrica 24 de destinatarul marfurilor inscris in CMR rezultand faptul ca marfurile nu au ajuns la destinatar.

Din consultarea bazelor de date codul de TVA IT_ (INGRO DISTRIBUZIONE) este invalid in sistemul VIES. In balanta de verificare intocmita pentru luna ianuarie 2015 T. O. INTERNATIONAL SRL declara ca a comercializat marfuri in valoare de 18.280.002 lei iar in declaratia 390 VIES - Declaratie recapitulativa privind livrarile/ Achizitiile/Prestarile Intracomunitare aferenta lunii ianuarie 2015 declara ca a efectuat livrari intracomunitare in suma totala de 15.679.829 lei.

Fizic nu este posibil ca marfuri in valoare de cca. 3.992.393 euro sa poata incapea . tip naval 20".

Cu privire la nemotivarea deciziei a precizat urmatoarele: in data de 09.02.2015 inspectorii s-au deplasat la sediul social și domiciliul fiscal al T. O. INTERNATIONAL SRL din București sector 2, ., parter, camera B28 unde au luat legatura cu proprietarul imobilului, dnul. D. I. care, în nota explicativa data în scris precizeaza ca a încheiat cu T. O. INTERNATIONAL SRL un contract de comodat pe o perioada de șase luni (04.10._12), contract ce nu a fost prelungit ulterior.

Deasemenea, acesta precizeaza ca T. O. INTERNATIONAL SRL nu a desfașurat niciun fel de activitate la adresa din București sector 2, ., parter, camera B28.

Din datele furnizate de Oficiul N. al Registrului Comertului reiese ca dovada de sediu a T. O. INTERNATIONAL SRL a expirat la 31.08.2013, astfel, rezulta că în perioada 03.04._13 societatea a prezentat la ONRC un contract pentru dovada sediului social pentru adresa din București sector 2, ., parter, camera B28. Din declaratia verbala a fiicei proprietarului (dnul. D. I.) rezulta că de schimbarea sediului social s-a ocupat doamna avocata G. N. S..

Avand in vedere ca semnatura domnului D. I., proprietar al imobilului din Bucuresti sectorul 2, ., din contractul de comodat prin care T. O. INTERNATIONAL SRL si-a stabilit sediul social la respectiva adresa, nu este aceeasi cu cea din nota explicativa formulata de acesta in data de 09.02.2015, in data de 05.05.2015 s-au deplasat la adresa din Bucuresti sectorul 2, . pentru a-i solicita domnului D. I., o noua nota explicativa.

In aceasta nota explicativa, acesta precizeaza ca nu a incheiat niciodata, nici un contract cu T. O. INTERNATIONAL SRL, iar semnaturile de pe contractul de comodat prezentat nu ii apartin lui si nici sotiei acestuia (D. Z.).

Reprezentanții legali ai societății sunt: ESPOSITO LUCIANO, asociat/administrator, cetatean Italian, CI emisa de autoritatile italiene, domiciliat in Italia, Vietri sul mare, via Nuova Raito Fraz Raito și ROTUNNO M., asociat, cetatean italian, CI emisa de autoritatile italiene, domiciliat in Italia, Foggia, ., nr. 3/r.

A precizat intimata ca de la inceperea controlului niciun reprezentant legal ai T. O. INTERNATIONAL SRL nu s-a prezentat pentru a clarifica constatarile facute de organele DRAF - Bucuresti.

Au fost prezentate facturi de achizitii intracomunitare aferente anilor 2013 si 2014.

Din consultarea bazei de date detinute la nivelul institutiei s-a constatat ca societatea nu este inregistrata cu achizitii/livrari intracomunitare de marfuri la punctele de trecere a frontierei desi aceste achizitii/livrari intracomunitare sunt declarate in D 390 VIES (Declaratia recapitulativa privind livrarile/achizitiile/prestarile intracomunitare).

În ceea ce privește afirmațiile referitoare la faptul că Directia Regionala Antifrauda Fiscala Bucuresti nu ar fi in masura sa emita decizie de masuri asiguratorii, a învederat că potrivit art. 1 din O.U.G. 74/2013: "Agentia N. de Administrare Fiscala, denumita in continuare Agentia, se reorganizeaza ca urmare a fuziunii prin absorbtie și preluarea activitatii Autoritatii Nationale a Vamilor și prin preluarea activitatii Garzii Financiare, institutie publica care se desfiinteaza";

lar potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din OUG 74/2013: "In cadrul Agentiei se înfiinteaza Directia generala antifrauda fiscala, structura fara personalitate juridica, cu atributii de prevenire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscala și frauda fiscala și vamala;

Cu privire la atribuțiile inspectorilor a învederat dispozițiile art. 6 alin. (1) si alin. (2) lit e) OUG 74/2013, potrivit carora: "(1) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, personalul din cadrul Agenției care ocupă funcții publice de inspector antifraudă este învestit cu exercițiul autorității publice și beneficiază de protecție, potrivit legii.

(2) În îndeplinirea atributiilor ce îi revin, personalul prevazut la alin. (1) are dreptul:e) să dispună, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură fiscală), luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă, să își înstrăineze ori sa iși risipească patrimoniul, iar daca în desfașurarea activității specifice constată împrejurari privind savârșirea unor fapte prevazute de legea penala în domeniul evaziunii fiscale, sa sesizeze organele de urmarire penală;

De asemenea a invocat și dispozițiile OPANAF nr. 2605 din 21 octombrie 2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala anexa 1 punctul 1.1: "Expresiile utilizate in cuprinsul prezentei proceduri au urmatoarele semnificatii": lit a) - "organ de control - organ de control competent, potrivit legiif a/ Directiei Generate Antifrauda Fiscala, Directiei Generale a Vamilor, directiilor generale regionale ale finantelor publice, organelor fiscale teritoriale subordonate acestora §i al Directiei generale de administrare a marilor contribuabili lit. b) - "organ de executare - organ de executare competent, potrivit legii, al directiilor generale regionale ale finantelor publice, organelor fiscale teritoriale subordonate acestora §i al Directiei generale de administrare a marilor contribuabili;

Conform OPANAF nr. 2605 antementionat anexa 1 punctul 1.2: "Organul de control prevazut la pct. 1.1 lit. a) poate dispune masuri asiguratorii ori de cate ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, sa își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situații:"

lit. a) "în urma constatării unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală și vamală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabiliz prin acte administrative fiscale de impunere, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunatațirea și reorganizarea activitătii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificarile și completarile ulterioare;"

Potrivit anexei 1 punctul 5.1.1 si urmatoarele din același act normativ „În situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, și în urma analizei dosarulul fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații ca debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asiguratorii. Iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii împreuna cu organul de control.

Procedura de urmat în privinta intocmirii actelor necesare luarii masurilor asiguratorii este prevazută de dispozitiile OPANAF 2605/2010 in anexa 1 punctele 5.1.3, 5.1.4, 5.1.5, 5.1.6, 5.1.7, .Din aceste dispozitii rezulta ca Referatul justificativ al masurilor asiguratorii este întocmit de organul de control, propus spre avizare de șeful de serviciu de specialitate și avizat de coordonatorul acestuia. Ulterior, echipa de control va întocmi Decizia de instituire a masurilor asiguratorii care va fi semnata de șeful de serviciu de specialitate și avizată de coordonatorul organului de control. Proiectul celor doua acte se vor transmite în aceeași zi sau cel tarziu în ziua urmatoare în vederea aprobarii conducatorului organului fiscal respectiv, directorului general în cazul Directiei generale de administrare a marilor contribuabili, șefului de administratie în cazul administratiilor judetene ale finantelor publice, șefilor de administratie în cazul administratiilor sectoarelor 1 - 6 ale finantelor publice și Administratiei fiscale pentru contribuabili mijlocii din cadrul Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice București. Dupa aprobarea "Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii", aceasta va fi comunicata debitorului în aceeași zi sau cel tarziu în ziua urmatoare de catre organul de executare împreuna cu organul de control. Odata cu comunicarea deciziei, aceste organe vor proceda la identificarea și aplicarea masurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietate a debitorului ce fac obiectul "Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii".

A precizat ca atat Referatul justificativ al masurilor asiguratorii cat Decizia de instituire a masurilor asiguratorii a fost aprobate si semnate de conducatorul organului fiscal, respective (seful Administratiei sector 2 a Finantelor publice).

În contextual dispozitiilor legale precizate a arătat faptul ca inspectorii antifrauda pot dispune luarea masurilor asiguratorii ori de cate ori exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa își ascunda, sa își înstraineze ori sa își risipeasca patrimoniul iar procedura urmata pentru intocmirea Referatului justificativ al masurilor asiguratorii și a Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii este conform OPANAF nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

Referatul justificativ al masurilor asiguratorii întocmit are acelasi numar ca si Decizia de instituire a masurilor asiguratorii. In sustinere a atașat adresa de inaintare catre AS2FP a Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii si a Referatului justificativ al masurilor asiguratorii, nr. A-AFR2167/27.02.2015, inregistrata la Administratia sector 2 a Finanteior Publice sub nr._/27.02.2015.

În ceea ce privește criticile formulate în legatură cu procesul verbal întocmit în prezenta speță a arătat că s-a intocmit proces verbal in care au fost facute constatarile mentionate in Referatul justificativ al masurilor asiguratorii și in Decizia de instituire a masurilor asiguratorii. Intrucat niciun reprezentant legal al societatii nu a participat la desfasurarea controlului, procesul verbal a fost intocmit in lipsa acestuia si a fost comunicat prin publicitate conform art. 44 alin. 3 din OG. 92/2003;

Din Nota explicativa data de dnul. D. I. proprietarul imobilului a rezultat ca acesta a încheiat cu T. O. INTERNATIONAL SRL un contract de comodat pe o perioada de șase luni (04.10._12), contract ce nu a fost prelungit ulterior, in aceeași nota acesta arata ca societatea contestatoare nu a desfașurat niciun fel de activitate la adresa din București sector 2, ., parter, camera B28.

Așa cum a aratat anterior dovada de sediu a societatii a expirat la data de 31.08.2013, conform datelor furnizate de Oficiul N. al Registrului Comertului.

Dl. D. I., proprietar al imobilului a precizat ca nu a incheiat niciodata, nici un contract cu T. O. INTERNATIONAL SRL, iar semnaturile de pe contractul de comodat prezentat nu ii apartin lui si nici sotiei acestuia (D. Z.).

A mentionat ca T. O. INTERNATIONAL SRL are încheiat contractul de prestari servicii cu ROMANIAN ITALIAN CONSULTING SRL reprezentata prin dnul. Bosi Gianluigi), datat din 10.03.2008.Obiectul contractului consta in acordarea de catre ROMANIAN ITALIAN CONSULTING SRL de consultata administrative, comerciala, de management al afacerilor și consultanta contabila „în baza unui contract încheiat cu o persoana autorizata" sa presteze servicii contabile..

Iar ROMANIAN ITALIAN CONSULTING SRL are încheiat contractul de prestari servicii nr. 2010-25/01.03.2010, cu Godina F. - expert contabil avand ca obiect întocmirea contabilitatii începand cu 01.01.2010 pentru urmatoarele societati conform anexei atașate contractului". In anexa contractului sunt specificate societatile T. O. INTERNATIONAL SRL și WORLD TRADING DIFUSION SRL.

Pentru intocmirea situatiilor contabile sintetice, pentru cele doua societati, documentele primare sunt prezentate dnei. F. Godina de reprezentanti ai . SRL. Pentru prezentarea documentelor d-na. F. Godina a luat legatura cu reprezentantii Romanian Italian Consulting SRL carora le-a comunicat despre inceperea verificarilor de catre DRAF Bucuresti solicitandu-le acestora documente si prezenta unui reprezentant legal la desfasurarea verificarilor aceasta comunicând verbal ca a transmis reprezentantilor Romanian Italian Consulting SRL solicitarea inspectorilor antifrauda privind prezenta reprezentantului legal al T. O. INTERNATIONAL SRL, solicitare căreia nu au dat curs.

Mai mult, in data de 13.02.2015 a fost transmisa prin posta, cu confirmare de primire, invitatia nr. 2996 d-lui. Esposito Luciano in calitate de administrator, invitatie care s-a reintors.

A mai precizat ca d-na. F. GODINA nu este reprezentantul legal a T. O. INTERNATIONAL SRL fiind doar o persoana care presteaza servicii catre ROMANIAN ITALIAN CONSULTING SRL.

Nu s-a intocmit proces verbal de ridicare de inscrisuri intrucat nu au fost ridicate documente in original.

In procesul verbal intocmit pe baza documentelor prezentate de d-na. F. GODINA a fost facuta mentiunea ca " toate documentele despre care s-a facut vorbire in prezentul proces verbal au fost ridicate in copie conforma cu originalul", rezultand ca cele constatate de inspectorilor antifrauda sunt sustinute de inscrisuri.

Cu privire la transportul marfurilor și a afirmatiiior referitoare la trecerea prin punctul de frontiera a precizat urmatoarele:

Facturile de achizitii și vanzari intracomunitare a marfurilor sunt însotite de CMR-uri, acestea în marea lor majoritate fiind stampilate și semnate la rubrica transportator de catre T. O. INTERNATIONAL SRL, societatea care detine în proprietate un mijloc de trasport marfa (autoutilitara F. Ducato Maxi, sarcina utila 1710 kg înmatriculat cu numarul_ ).

Conform balantei analitice incheiate la 31.12.2014, societatea nu înregistrează cheltuieli cu combustibilul, iar din verificarea bazei de date a CNADNR, autoutiliatara cu nr._, nu figureaza ca avand vinieta valabila pe teritoriul Romaniei.

Societatea insinueaza ca marfurile au fost transportate cu autoutilitara cu numarul_, ce nu a putut fi identificata, in condltile In care aceasta nu are vinieta valabila pe teritoriul Romaniei, iar societatea nu inregistreaza cheltuieli cu combustibilul, avand in vedere ca aceasta autoutilitara este prezentata in CMR-uri ca efectuand multe transporturi pe ruta Romania - Italia si retur.

Majoritatea OMR - urilor aferente facturilor de livrare intracomunitara, nu au completate datele privind marca și numarul, numar de colete, mod de ambalare, natura marfurilor, masa bruta, volumul, locul de descarcare, ștampila și semnatura destinatarului marfurilor iar pe alte CMR-uri, cantitatile de marfuri înscrise, depasesc cu mult volumul de transport al autoutilitarei nr._ .

Ca și transportatori ai marfurilor, mentionati în CMR - uri, se regăsesc urmatoarele societati: V.G.B SRL IN LIQUIDAZIONE, L.D.I SRL, ESPOTRANS SNC ca transportator succesiv, TRAFFIC AGENCY SRO, AUTUORI GROUP LOGISTIC SRO - SLOVAKIA.

A precizat ca marfurile inscrise in facturile prezentate de dna. F. Godina, sunt marfuri cu risc fiscal (textile si incaltaminte), parte din transporturi fiind efectuate si cu mijloace auto mai mari de 3.5 tone (auto trenuri) pe CMR-uri fiind inscrise 2 numere de inmatriculare (numarul capului tractor si numarul remorcii). Daca aceste transporturi ar fi trecut prin punctele de trecere a frontierei acestea ar fi fost inregistrate in programuI Trafic Control.

Existand suspiciunea rezonabila ca marfurile au fost comercializate fara a se intocmi documente de vanzare rezulta ca nici veniturile obtinute din aceasta vanzare nu au fost inregistrate, fapta fiind prevazuta si pedepsita de art. 9 lit. b) din Legea 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale (b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidentierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate).

In conformitate cu art. 8 alin. (3) din OUG 74/2013 "La constatarea unor imprejurari privind savarșirea unor fapte prevazute de iegea penala în domeniul financiar-fiscal sau vamal se întocmesc procese-verbaie și acte de control in baza carora sesizeaza organele de urmarire penala cu privire la faptele constatate", în cauza, pentru aspectele constatate urmand a fi sesizate organele de urmarire penală.

Cu privire la înscrierea controlului în Registrul unic de control intimata a arătat că societatea nu a desfașurat activitate la sediul social declarat la ONRC, iar sediul secundar este reprezentat de acel container gol aruncat pe pamant in spatele halei de depozitare la care s-a facut referire anterior, pe cale de consecinta inspectorii antifrauda nu s-au putut inscrie in Registrul Unic de Control intrucat acesta nu exista fizic nici la sediul social/domiciliul fiscal si nici la acel "sediu secundar".

Masurile asiguratorii nu trebuie confundate cu masurile concrete de executare silita intreprinse de organele fiscale. Potrivit actelor normative susmentionate, masurile asiguratorii reprezinta posibilitatea prin care statuI își asigura recuperarea creantelor, acestea nefiind executorii la momentul încheierii.

Masurile asiguratorii au fost instituite în baza prevederilor art. 129 alin.3 din OG 92/2003 republicata, cu modificarile și completarile ulterioare, potrivit carora:

"Aceste masuri pot fi luate și inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv în cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat și de instanteie judecatorești ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate în conditiiie legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara îndeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei și ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii."

Aceasta viziune a legiuitorului a fost determinată de imperativul eficientizarii procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le înregistreaza la bugetul de stat.

In acest sens, art. 215 alin. (1) din Codul de procedura fiscala prevede ca introducerea contestatiei nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.

Acest lucru echivaleaza cu continuarea procedurilor de executare silita de catre organele fiscale impotriva debitorului. în aceste conditii, pentru a se recupera creantele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevazut ca masurile asiguratorii sa ramana valabile pe toata durata executarii silite, ca o garantie pentru recuperarea creantei fiscale datorate.

Aceste masuri sunt mentinute în continuare, constituindu-se în garantia executarii întru totul de catre debitor a obligatiilor sale fiscale. În caz contrar, ar exista pericolul nerecuperarii creantelor la bugetul de stat și ar demonstra o lipsa de diligenta atat a legiuitorului, cat și a organelor de executare.

Aplicarea sechestrului asupra bunurilor contestatoarei (materiale sau banești) are drept consecinta juridica limitarea dreptului de dispozitie al proprietarului asupra bunului respectiv, importanta acestei masuri fiind de necontestat în vederea punerii în executare ulterioara a titlului executoriu ce va fi obtinut de creditor.

In scopul înlesnirii executarii silite pentru a elimina eventualele posibilitati de sustragere de la executare, legea, prin reglementarea prevazuta în Codul de procedura fiscala în art. 129 și urm., permite luarea unor astfel de masuri menite sa asigure eficacitatea pana la capat a actiunii judiciare. Institutiile juridice prin care se realizeaza aceste masuri sunt sechestrul asiguratoriu și poprirea asiguratorie, iar în cazul de față s-a dispus numai poprirea asiguratorie întrucat nu au fost identificate alte bunuri ale contestatoarei.

Mai mult decat atat, faptele prin care s-au încalcat de catre contestatoare dispozițiile fiscale în materie cu referire directa la obligațiile stabilite imbraca pericolul social al unor actiuni ilegale, pentru care s-a dispus luarea masurilor asiguratorii, masuri necesare garantarii executarii creantei catre bugetul general consolidat de stat.

Prin emiterea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, organele de control au urmarit protejarea creantei pe care contestatoarea ar datora-o bugetului general consolidat al statului, iar indisponibilizarea bunurilor acesteia nu echivaleaza cu executarea lor.

Instituirea de masuri asiguratorii a fost determinată de necesitatea eficientizarii procedurilor de recuperare a debitelor pe care agentii econimici le datoreaza bugetului general consolidat al statului.

În aceste conditii, pentru a se recupera creantele fiscale datorate bugetului general consolidat ai statului, legiuitorul a prevazut ca masurile asiguratorii sa ramana valabile pe toata durata executarii silite, fiind o garantie pentru recuperarea creantei fiscale datorate.

Faptul ca, odata cu individualizarea creantei și ajungerea acesteia la scadenta, în cazul neplații, măsurile asiguratorii se transformă îin masuri executorii, nu reprezinta decat o modalitate de eficientizare a procedurilor de recuperare a creantelor datorate bugetului general consolidat al statului.

În drept: Dispozitiile O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura fiscala și prevederile Codului de Procedura Civila, precum și celelalte dispozitii legale invocate.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri fiind depuse în copie: adresa de transmitere a Deiziei și a Referatului justificativ, referatul justificativ al masurilor asiguratorii emis la data de 27.02.2015, anuntul de comunicare prin publicitate nr. A-AFR3864/02.04.2015.

Instanța, potrivit art. 258 raportat la art.260 c.pr.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Ca urmare a solicitării tip SCAC 383, emisa de autoritatile fiscale din Italia, prin care s-au solicitat relatii cu privire la tranzactiile desfasurate de T. O. INTERNATIONAL SRL cu societatea italiana VINCENZO MONTANARI.

A fost întocmit referatul justificativ al măsurilor asigurătorii emis la data de 27.02.2015 fiind emisă la data de 27.02.2015 Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 2167, a cărei anulare se solicită.

Instanța învederează disp. art. 129 din Codul de procedură fiscală :(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.

(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

2. Format: A4/t2

3. Se utilizează: în baza art. 129 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

4. Se întocmește: în două exemplare de către organul fiscal.

5. Circulă: un exemplar la bancă.

6. Se arhivează: un exemplar la dosarul fiscal.

1) Denumirea și sediul băncii.

2) Se va completa în cazul în care măsurile asigurătorii au fost dispuse de instanța judecătorească sau de alte organe competente, potrivit legii.

3) Numele, prenumele/Denumirea și domiciliul fiscal; codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz; alte date de identificare a debitorului.

4) Se va preciza denumirea creanței fiscale principale: impozit, taxă, contribuție socială, amendă sau altă sumă ori denumirea creanței fiscale accesorii sau alte sume, după caz, gestionate și administrate de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale teritoriale.

(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.

(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.

(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.

(7) Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate:

a) de către debitor cu acordul organului de executare, sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare;

b) prin vânzare în regim de urgență în condițiile art. 159 alin. (4).

(8) În cazul înființării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.

(9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolută.

(10) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanța fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de către debitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota-parte deținută de acesta.

(11) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.

Cu privire la motivele nelegalitatea emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 2167/27.02.2015 instanța le apreciază ca neîntemeiate în raport de următoarele considerente:

Un prim motiv de nelegalitate se referă la faptul că faptul că deși controlul a avut loc ulterior datei de 30.01.2015, au fost avute în vedere documente financiar contabile întocmite pentru anul 2014. Echipa de control a solicitat să i se pună la dispoziție documentele aferente exclusiv anului 2014, deși pentru o apreciere corectă a situației era necesară coroborarea documentelor întocmite până la data efectuării controlului.

Contestatoare a invocat și existența documente întocmite în cursul lunii ianuarie 2015, care atestă comercializarea mărfurilor, contrar celor reținute prin Decizia atacată.

Un alt motiv de nelegalitate se referă la nemotivarea Deciziei.

Din verificarea cuprinsului Deciziei atacate instanța reține că au fost prezentate în detaliu motivele care au dus la instituirea măsurilor asiguratorii, iar înscrisurile depuse la dosar nu sunt de natură să infirme soluția dispusă.

Astfel, în prezentarea situației de fapt fiscale se arată că potrivit balantei de verificare întocmită la 31.12.2014 T. O. INTERNATIONAL SRL înregistra un stoc scriptic de marfa în valoare de 17.965.769,54 lei (circa 3.992.393 euro);

Înscrisurile depuse de către contestatoare prin raportare la care aceasta consideră ca marfurile in valoare de 17.965.769,54 lei (circa 3.992.393 euro) existente in stoc la 31.12.2014, conform balantei de verificare intocmite, au fost comercializate la extern in perioada 07.01._15 (data inceperii controlului DRAF Bucuresti) si ca la data de 29.01.2013 stocul de marfa era zero sunt reprezentate de 10 CMR-uri insotite de 11 facturi de vanzare.

Contestatoarea a depus declaratia 390 privind IivrariIe/achizitiiIe/prestariIe intracomunitare pentru luna ianuarie 2015 in care sunt inscrise livrari intracomunitare in suma totala de 15.679.825 lei catre un numar de trei societati din ITALIA si una din SLOVACIA, dupa cum urmeaza:

-catre NURA (IT_) livrari de 4.647.238 lei (3 facturi);

-catre INGRO DISTRIBUZIONE (IT_) livrari de 334.137 lei (1 factura);

-catre PARTRADE (IT_) livrari de 2.139.825 lei (1 factura);

-catre EAST SOUTH COMPANY (SK_) livrari de 8.558.625 lei (5 facturi).

Referitor la aceste înscrisuri văzând și poziția procesuală a intimatei instanța reține că Factura nr. 96/29.01.2015 emisa catre CGPLAST LTDP (BG_) pentru un numar de 350 bucati TV SAMSUNG model 40H5000 in valoare de 90.860 euro (circa 403.882 lei) nu este insotita de CMR, aceasta livrare intracomunitara nefiind raportata in declaratia 390 VIES - Declaratie recapitulativa privind livrarile/ Achizitiile/Prestarile Intracomunitare aferenta lunii ianuarie 2015.

Toate cele zece CMR-uri anexate contestatiei nu sunt stampilate la rubrica 24 de destinatarul marfurilor inscris in CMR rezultand faptul ca marfurile nu au ajuns la destinatar.

În urma consultării bazelor de date intimata a învederat în privința codului de TVA IT_ (INGRO DISTRIBUZIONE) că este invalid in sistemul VIES. In balanta de verificare intocmita pentru luna ianuarie 2015 T. O. INTERNATIONAL SRL declara ca a comercializat marfuri in valoare de 18.280.002 lei iar in declaratia 390 VIES - Declaratie recapitulativa privind livrarile/ Achizitiile/Prestarile Intracomunitare aferenta lunii ianuarie 2015 declara ca a efectuat livrari intracomunitare in suma totala de 15.679.829 lei.

Cu privire la nemotivarea deciziei instanța reține din cuprinsul acesteia că in data de 09.02.2015 inspectorii s-au deplasat la sediul social și domiciliul fiscal al T. O. INTERNATIONAL SRL din București sector 2, ., parter, camera B28 unde au luat legatura cu proprietarul imobilului, dnul. D. I. care, în nota explicativa data în scris precizeaza ca a încheiat cu T. O. INTERNATIONAL SRL un contract de comodat pe o perioada de șase luni (04.10._12), contract ce nu a fost prelungit ulterior.

Deasemenea, acesta precizeaza ca T. O. INTERNATIONAL SRL nu a desfașurat niciun fel de activitate la adresa din București sector 2, ., parter, camera B28.

A precizat intimata ca de la începerea controlului niciun reprezentant legal ai T. O. INTERNATIONAL SRL nu s-a prezentat pentru a clarifica constatarile facute de organele DRAF - Bucuresti.

Au fost prezentate facturi de achizitii intracomunitare aferente anilor 2013 si 2014.

S-a mai reținut că având în vedere că societatea nu a întocmit documente ( facturi) de vânzare pentru mărfurile care nu există fizic în stoc dar evidențiate scriptic în evidența contabilă respectiv în soldul contului „ 371-mărfuri”, la 31.12.2014 în valoare de 17.965.769,54 lei s-a procedat la recalcularea veniturilor societății, estimându-se suplimentar un prejudiciu datorat bugetului general consolidat al statului de 4.340.530 lei reprezentând TVA și impozit pe profit.

Rezultă astfel că au fost arătate motivele care dus la luarea măsurilor asigurătorii.

A mai invocat contestatoarea faptul că nu s-a menționat în ce constă pericolul concret ca societatea să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, susținere ce nu poate fi primită având în vedere situația de fapt reținută în cuprinsul Deciziei, aspectele reținute cu privire la sediul social, declarațiile persoanelor ascultate pe parcursul derulării procedurii, neclaritățile referitoare la modalitatea în care se realizează transportul mărfurilor, la modul de desfășurare a activității la sediul social.

Cu privire la transportul marfurilor și a afirmatiiior referitoare la trecerea prin punctul de frontiera instanța reține că facturile de achizitii și vanzari intracomunitare a marfurilor sunt însotite de CMR-uri, acestea în marea lor majoritate fiind stampilate și semnate la rubrica transportator de catre T. O. INTERNATIONAL SRL, societatea care detine în proprietate un mijloc de trasport marfa (autoutilitara F. Ducato Maxi, sarcina utila 1710 kg înmatriculat cu numarul_ ).

Conform balantei analitice incheiate la 31.12.2014, indicată și de către intimată societatea nu înregistrează cheltuieli cu combustibilul, iar din verificarea bazei de date a CNADNR, autoutiliatara cu nr._, nu figureaza ca avand vinieta valabila pe teritoriul Romaniei.

Autoutilitara cu numarul_, nu a putut fi identificata, in conditiile în care aceasta nu are vinieta valabila pe teritoriul Romaniei, iar societatea nu inregistreaza cheltuieli cu combustibilul, avand in vedere ca aceasta autoutilitara este prezentata in CMR-uri ca efectuand multe transporturi pe ruta Romania - Italia si retur.

Marfurile inscrise în facturi sunt marfuri cu risc fiscal (textile si incaltaminte), parte din transporturi fiind efectuate si cu mijloace auto mai mari de 3.5 tone (auto trenuri) pe CMR-uri fiind inscrise 2 numere de inmatriculare (numarul capului tractor si numarul remorcii). Daca aceste transporturi ar fi trecut prin punctele de trecere a frontierei acestea ar fi fost inregistrate in programuI Trafic Control.

Cu privire la necesitatea înscrierii controlului în Registrul unic de control instanța a validat apărarea intimatei care a arătat că societatea nu a desfășurat activitate la sediul social declarat la ONRC, iar sediul secundar este reprezentat de acel container gol aruncat pe pamant in spatele halei de depozitare registru de control care nu exista fizic nici la sediul social/domiciliul fiscal si nici la sediu secundar.

Contestatoarea a mai susținut că Directia Regionala Antifrauda Fiscala Bucuresti nu are competența legală sa emita decizie de masuri asiguratorii, motiv de nelegalitate apreciat de asemenea neîntemeiat de către instanță:

Astfel, potrivit art. 1 din O.U.G. 74/2013: "Agentia N. de Administrare Fiscala, se reorganizeaza ca urmare a fuziunii prin absorbtie și preluarea activitatii Autoritatii Nationale a Vamilor și prin preluarea activitatii Garzii Financiare, institutie publica care se desfiinteaza".

Conform art. 3 alin. (1) din OUG 74/2013: "In cadrul Agentiei se înfiinteaza Directia generala antifrauda fiscala, structura fara personalitate juridica, cu atributii de prevenire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscala și frauda fiscala și vamala;

Cu privire la atribuțiile inspectorilor instanța învederează dispozițiile art. 6 alin. (1) si alin. (2) lit e) OUG 74/2013, potrivit carora: "(1) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, personalul din cadrul Agenției care ocupă funcții publice de inspector antifraudă este învestit cu exercițiul autorității publice și beneficiază de protecție, potrivit legii.

Conform dispozițiilor OPANAF nr. 2605 din 21 octombrie 2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asigurătorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala anexa 1 punctul 1.1: "Expresiile utilizate in cuprinsul prezentei proceduri au urmatoarele semnificatii": lit a) - "organ de control - organ de control competent, potrivit legiif a/ Directiei Generate Antifrauda Fiscala, Directiei Generale a Vamilor, directiilor generale regionale ale finantelor publice, organelor fiscale teritoriale subordonate acestora §i al Directiei generale de administrare a marilor contribuabili lit. b) - "organ de executare - organ de executare competent, potrivit legii, al directiilor generale regionale ale finantelor publice, organelor fiscale teritoriale subordonate acestora §i al Directiei generale de administrare a marilor contribuabili;

Conform OPANAF nr. 2605/2010 anexa 1 punctul 1.2: "Organul de control prevazut la pct. 1.1 lit. a) poate dispune masuri asiguratorii ori de cate ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, sa își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situații:"

lit. a) "în urma constatării unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală și vamală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunatațirea și reorganizarea activitătii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificarile și completarile ulterioare;"

Din analiza dispozitiilor OPANAF 2605/2010 in anexa 1 punctele 5.1.3, 5.1.4, 5.1.5, 5.1.6, 5.1.7, rezulta ca Referatul justificativ al masurilor asiguratorii este întocmit de organul de control, propus spre avizare de șeful de serviciu de specialitate și avizat de coordonatorul acestuia. Ulterior, echipa de control va întocmi Decizia de instituire a masurilor asiguratorii care va fi semnata de șeful de serviciu de specialitate și avizată de coordonatorul organului de control. Proiectul celor doua acte se vor transmite în aceeași zi sau cel tarziu în ziua urmatoare în vederea aprobarii conducatorului organului fiscal respectiv, directorului general în cazul Directiei generale de administrare a marilor contribuabili, șefului de administratie în cazul administratiilor judetene ale finantelor publice, șefilor de administratie în cazul administratiilor sectoarelor 1 - 6 ale finantelor publice și Administratiei fiscale pentru contribuabili mijlocii din cadrul Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice București. Dupa aprobarea "Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii", aceasta va fi comunicata debitorului în aceeași zi sau cel tarziu în ziua urmatoare de catre organul de executare împreuna cu organul de control. Odata cu comunicarea deciziei, aceste organe vor proceda la identificarea și aplicarea masurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietate a debitorului ce fac obiectul "Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii".

În speță, Referatul justificativ al masurilor asiguratorii și Decizia de instituire a masurilor asiguratorii au fost aprobate si semnate de conducatorul organului fiscal, respective (seful Administratiei sector 2 a Finantelor publice).

Rezultă astfel ca inspectorii antifrauda pot dispune luarea masurilor asiguratorii ori de cate ori exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa își ascunda, sa își înstraineze ori sa își risipeasca patrimoniul iar procedura urmata pentru intocmirea Referatului justificativ al masurilor asiguratorii și a Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii este conform OPANAF nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

Referatul justificativ al masurilor asiguratorii întocmit are acelasi numar ca si Decizia de instituire a masurilor asiguratorii.

Referitor la procesul verbal nr.2996/06.03.2015 in care au fost facute constatarile mentionate in Referatul justificativ al masurilor asiguratorii și in Decizia de instituire a masurilor asiguratorii, instanța reține că a fost comunicat prin publicitate conform art. 44 alin. 3 din OG. 92/2003-fila 135 dosar, având în vedere că niciun reprezentant legal al societatii nu a participat la desfasurarea controlului, procesul verbal fiind intocmit in lipsa acestuia.

În acest context instanța învederează că intima a solicitat relații referitoare la sediul societății, sediu expirat din data de 31.08.2013 conform relațiilor ONRC, din notele explicative aflate la dosar rezultând că D. I. proprietarul imobilului a încheiat cu T. O. INTERNATIONAL SRL un contract de comodat pe o perioada de șase luni (04.10._12), contract ce nu a fost prelungit ulterior, iar societatea contestatoare nu a desfașurat niciun fel de activitate la adresa din București sector 2, ., parter, camera B28.

În data de 13.02.2015 a fost transmisa prin posta, cu confirmare de primire, invitatia nr. 2996 către Esposito Luciano in calitate de administrator, invitatie care sa fost restituită.

Rezultă astfel contrar susținerilor contestatoarei că au fost întreprinse de către intimată demersurile legale în vederea prezentării reprezentanților societății.

În consecință instanța pentru motivele arătate va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . SRL cu domiciliul fiscal în București, ., parter, camera B28, sector 2, C._, număr de înregistrare la Registrul Comerțului J40/_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA P. ȘI ASOCIAȚII cu sediul în București, .. 9, ., sector 5 în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în ., având CUI_ și contul bancar R039TRE__, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.07.2015

PREȘEDINTE GREFIER

M. P. M. C.

Red./tehred./M.P./M.C./4ex./07.09.2015

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7966/2015. Judecătoria...		Contestaţie la executare. Sentința nr. 7963/2015. Judecătoria... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 7962/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 7962/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI