Contestaţie la executare. Sentința nr. 7986/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7986/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 7986/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7986
Ședința publică din data de 23.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: D. O.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare - întoarcere executare, formulată de contestatoarea M. C., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea prin avocat C. D., cu împuternicire avocațială . nr._/2015 aflată la fila 7 din dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul cu privire la formularea de probatorii.
Apărătorul contestatoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 C., încuviințează în cauză proba cu înscrisuri, considerând că această probă este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind probe de administrat în cauză, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației și anularea încheierii de executare silită, anularea întregii executări silite, arătând că în subsidiar a contestat și cheltuielile de executare. De asemenea, solicită să se țină cont de dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/16.02.2015 prin care s-a stabilit că sunt nule titlurile executorii emise pe suport de hârtie. Totodată, apreciază că nu se puteau pune în executare titluri executorii emise în baza unui text de lege care, la data începerii executării silite era abrogat, respectiv disp. art. 8 alin. 3 din OG 15/2000, modificată prin Legea nr. 144/2012. Pentru aceste motive solicită admiterea contestației formulate. Cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2015 sub nr._ contestatoarea M. C., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA - CESTRIN a formulat contestație la executare solicitând anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr._/2014 al B. C. V. și M. A. D., precum și încheierea de ședință din data de 24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat, în esență, că tariful de despăgubire a fost abrogat prin Legea nr.144/2012, că nici un proces verbal nu i-a fost comunicat și că suma stabilită cu titlu de cheltuieli de executare nu este justificată.
De asemenea, a invocat disp. Deciziei nr.6/2015 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate disp. art.711 și urm. C.proc.civ..
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată învederând, în esență, că procesul verbal a fost comunicat în mod legal și că reprezintă titlul executoriu, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Intimata a mai susținut că disp. art.I, pct.2 din legea nr.144/2012 nu sunt aplicabile în cauză, arătând că în speță nu este vorba despre aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultate dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 care nu a fost contestat în instanță. De asemenea, a precizat că atâta timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate disp. art. 205 -208 c.pr.civ.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat instanța reține următoarele:
Împotriva contestatoarei au fost emise procesele verbale de contravenție . nr._/11.01.2012,_/11.01.2012,_/11.01.2012 și nr._/11.01.2012 prin care a fost amendată cu 250 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a plăti tariful de despăgubire de 28 Euro.
Intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI a formulat cerere de executare silită a proceselor verbale de contravenție . . nr._/11.01.2012,_/11.01.2012,_/11.01.2012 și nr._/11.01.2012 fiind format dosarul de executare nr._/2014 al B. C. V. și M. A. D..
Potrivit Art. 711. (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
În ceea ce privește Legea nr. 144/2012, instanța apreciază că este admisibilă contestația la executare cu privire la acest aspect prin prisma faptului că, la data intrării în vigoare a pretinsei norme contravenționale mai favorabile - 27.07.2012, contestatoarea nu se mai afla în cadrul termenului de 15 zile pentru introducerea plângerii contravenționale, astfel încât unicul mijloc procedural prin care poate să deducă judecății această apărare de fond este contestația la executare.
Pe fondul motivului de nelegalitate, instanța reține că executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă conform art. 662 alin. 1 C.proc.civ.
Prin Legea nr. 144/2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, text care prevedea obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În art. II din Legea nr. 144/2012, s-a prevăzut că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Având în vedere că prin art. II din Legea nr. 144/23.07.2012 s-a desființat instituția tarifului de despăgubire pentru contravențiile comise împotriva regimului juridic al O.G. nr. 15/2002, iar conform art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, executarea silită s-a declanșat în mod nelegal pentru îndestularea unei creanțe al cărui caracter cert a încetat să mai existe odată cu . acestei norme contravenționale mai favorabile.
Prevederea de la art. II din Legea nr. 144/2012 este o normă contravențională, astfel încât aplicarea ei în timp trebuie să se supună principiului constituțional prevăzut de art. 15 alin. 2 din legea fundamentală.
Prin considerentele Deciziei nr. 385/2013, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea O.G. nr.15/2002, Curtea Constituțională a stabilit că prevederea contestată are „caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire — suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta — textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală”.
Conform art. 12 alin. 2 teza I din O.G. nr. 2/2001, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta.
Corespunzător, dacă noul act normativ nu mai prevede sancțiunea inițială, aceasta nu se va mai aplica.
În legătură cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, Curtea Constituțională, în decizia nr. 228/2007, a arătat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută”.
Deși făcute în legătură cu art. 12 alin. 1 din OG nr. 2/2001, aceste considerații sunt valabile, mutatis mutandis, și pentru alin. 2 din același articol.
Față de cele arătate mai sus, instanța consideră că tariful de despăgubire nu mai putea fi solicitat după momentul abrogării art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, rămânând valabil făcute doar plățile, voluntare sau silite, efectuate până la acea dată, motivul de contestație fiind întemeiat.
De asemenea, instanța învederează dispozițiile art. 638 alin. 1 pct. 3 Cod proc. civ., conform cărora constituie titluri executorii și pot fi puse în executare silită titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Totodată, instanța reține că prin decizia nr. 6 pronunțată la data de 16 februarie 2015 în soluționarea unui recurs în interesul legii (Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 25 martie 2015) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
În considerentele acestei decizii, s-a mai reținut și că procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 C. proc.civ., dar că această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.
În ceea ce privește apărarea intimatei conform căreia aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, instanța o consideră neîntemeiată având în vedere că potrivit art.517 C.proc.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel că decizia 6/2015 a ICCJ se aplică în toate litigiile ulterior publicării acesteia, iar lipsa caracterului de titlu executoriu a procesului verbal poate fi invocat pe calea contestației la executare.
În consecință, față de cele menționate anterior constatând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V-a din Codul de procedură civilă, precum și faptul că s-a pus în executare o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, conform art.662 C.proc.civ., instanța urmează să admită contestația la executare și să anuleze actele de executare efectuate în dosarul de executare nr._/2014 al B. C. V. și M. A. D., precum și încheierea de ședință din data de 24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 718 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța reține că a soluționat contestația la executare, astfel încât cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatoare, apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
În condițiile art.45 alin.1 lit.f din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, se va restitui contestatoarei suma de 90 lei achitată conform chitanțelor nr.328/03.03.2015 și nr.35/25.05.2015, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare, în cazul și la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea M. C. cu domiciliul în sector 2, București, .. 6, .. B, ., în contradictoriu cu intimata CESTIN cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Anulează actele de executare efectuate în dosarul de executare nr._/2014 al B. C. V. și M. A. D., precum și încheierea de ședință din data de 24.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014.
Respinge cerere de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
Restituie contestatoarei suma de 90 lei achitată conform chitanțelor nr.328/03.03.2015 și nr.35/25.05.2015, cu titlu de taxă de timbru, în cazul și la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./ 4 ex/31.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8004/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 7990/2015. Judecătoria... → |
|---|
