Acţiune în constatare. Hotărâre din 10-02-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1534/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 23.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. B.
GREFIER: M. U.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiunea în constatare, clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanții U. C. și U. D. și pe pârâta S.C. V. România S.A.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții (legitimați de instanța) asistați de avocat S. A. Grigoruța, cu împuternicirea avocațială la dosar (fila 44), reprezentantul pârâtei, avocat R. M., care depune împuternicirea avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Reclamanții prin avocat depun cerere de renunțare la judecata capătului 4 de cerere, un exemplar al cererii fiind comunicat reprezentantului pârâtei.
Reprezentantul pârâtei arată că nu se opune renunțării la judecata capătului 4 de cerere; depune interogatoriile propuse a fi luate reclamanților.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul reclamanților, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanții prin avocat solicită admiterea cererii de chemare în judecată precizate, conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial și depune un extras de cont în acest sens. Solicită instanței să constate caracterul abuziv al clauzei de la art. 5 lit. a (comision de risc) din Condițiile speciale și al clauzei de la art. 3.5 din Secțiunea a III-a - Condițiile generale, să dispună nulitatea absolută și eliminarea acestor clauze din contract, invocând prevederile Legii nr. 193/2000, Directivei nr. 93/13, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, reglementările în vigoare privind protecția consumatorilor. Solicită obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate de reclamanți cu titlu de comision de risc, în cuantum de 6069 CHF, respectiv_ lei, la cursul BNR din data de 24.01.2014, calculate pentru perioada 18.02.2008 – 20.01.2014. Solicită să se constate nulitatea de drept a prevederilor din actul adițional prin care comisionul de risc a fost redenumit în comision de administrare, începând cu anul 2010, raportat la art. 35 alin. 1 lit. b și art. 40 alin. 3 din O.G. nr. 50/2010, deoarece redenumirea sau introducerea de comisioane noi nu este obligatorie prin actul normativ indicat. Solicită instanței să aibă în vedere practica judiciară depusă la dosar.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii de chemare în judecată. Comisionul de risc este parte a D., respectiv a prețului contractului și este perceput pentru punerea la dispoziție a creditului, astfel cum se menționează la art. 3.5 din Condițiile generale. Conform Legii nr. 193/2000 și Directivei aferente, instanța națională urmează să analizeze o clauză referitoare la preț numai dacă aceasta nu este exprimată în mod clar și inteligibil. Potrivit Curții de Justiție a Uniunii Europene, o clauză este considerată ca fiind clară și inteligibilă dacă este corectă din punct de vedere gramatical și reies în mod clar consecințele economice. Consecințele economice ale comisionului de risc se referă la cât și când plătește consumatorul, iar acestea sunt clar evidențiate în graficul de rambursare ce constituie o anexă a contractului de credit. Și sub aspect gramatical clauzele invocate de reclamanți sunt clare, întrucât se indică un cuantum procentual la soldul creditului și plata se face lunar. Consideră că instanța nu ar trebui să mai analizeze aceste clauze sub aspectul caracterului abuziv sau neabuziv, prețul fiind clar exprimat. Dacă instanța va trece peste aceste argumente, urmează a fi analizată îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de Legea nr. 193/2000: clauza să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului, reaua-credință a profesionistului. Clauzele invocate de reclamanți nu îndeplinesc nici una din aceste condiții cumulative. Cu privire la prima condiție, existența sau inexistența negocierii, Legea nr. 193/2000 instituie o prezumție relativă în favoarea împrumutaților în ce privește inexistența negocierii, însă pune în discuție reglementarea de la art. 328 alin. 1 teza a doua C.proc.civ., potrivit căreia partea căreia îi profită prezumția trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin și conex, pe care se întemeiază această prezumție. În speță, acest fapt vecin și conex, îl reprezintă minima diligență din partea împrumutaților, întrucât condiția negocierii nu putea fi îndeplinită de bancă de una singură; chiar dacă banca ar fi venit cu mai multe oferte, mai multe variante, iar împrumutații și-ar fi ales una dintre ele, condiția negocierii nu ar fi fost îndeplinită. Consideră că nu se poate aplica prezumția privind inexistența negocierii, iar întrucât reclamanții nu au făcut proba inexistenței negocierii, solicită ca acțiunea să fie respinsă. Cu privire la a doua condiție, respectiv dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților, acesta nu se poate analiza din punct de vedere economic, ci trebuie analizat din punct de vedere juridic, mai exist, instanța trebuie să analizeze dacă această clauză considerată abuzivă de către reclamanți, restrânge un drept care, în lipsa ei, ar fi fost acordat de legislația națională. Acest drept nu există. Cu privire la a treia condiție, pentru răsturnarea prezumției de bună-credință a băncii, instituită de legiuitor, reclamanții trebuie să dovedească faptul ilicit al profesionistului, anterior sau cel mult concomitent semnării contractului, dar acest fapt ilicit nu există și nici nu a fost dovedit. Cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces urmează a fi solicitate pe cale separată. În cazul în care pârâta va cădea în pretenții, solicită cenzurarea onorariului avocațial pretins de reclamanți în cadrul cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 396 Noul C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 30.01.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.01.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 30.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. B.
GREFIER: M. U.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiunea în constatare, clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanții U. C. și U. D. și pe pârâta S.C. V. România S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, ce constituie parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.01.2015.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 396 Noul C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 06.02.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.01.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 06.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. B.
GREFIER: M. U.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiunea în constatare, clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanții U. C. și U. D. și pe pârâta S.C. V. România S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, ce constituie parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.01.2015. Ulterior, pentru același motiv, instanța a amânat pronunțarea la data de 06.02.2015.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 396 Noul C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 10.02.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Dosar număr_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1534
Ședința publică din data de 10.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. B.
GREFIER: M. U.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiunea în constatare, clauze abuzive, pretenții, privind pe reclamanții U. C. și U. D. și pe pârâta S.C. V. România S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, ce constituie parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.01.2015. Ulterior, pentru același motiv, instanța a amânat pronunțarea la datele de 06.02.2015 și 10.02.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /3014, reclamanții U. C. și U. D. au chemat in judecata pe pârâta S.C. V. România S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate existența clauzei abuzive prevăzute la art. 5 lit. a, respectiv comisionul de risc, numit comision de administrare din data de 20.09.2010, în mod unilateral de către bancă, fără semnarea unui act adițional de către reclamanți, din Condițiile speciale ale Contractului de Credit Bancar nr._/18.02.2008, în procent de 0,22% si la art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției și să dispună nulitatea absolută și eliminarea acestor clauze; să dispună obligarea pârâtei la restituirea valorii totale în CHF a comisionului de risc și administrare încasat în baza clauzelor abuzive și achitat, calculat de la data semnării contractului și până la data eliminării comisionului de risc din contract și a încetării efective de către bancă - în prezent valoarea totala este de 6069 CHF (pentru perioada 18.02._14); să constate că pârâta a renunțat în mod legal și voluntar la încasarea comisionului de risc prevăzut la clauza 5 a din condițiile speciale ale convenției inițiale; să constate nulitatea absolută a actului adițional, atât pentru lipsa consimțământului exteriorizat al reclamanților, respectiv nesemnarea acestuia cât și pentru necomunicare, conform prevederilor art. 9 a și b din condițiile speciale ale contractului de credit și nerespectarea încheierii valabile în formă scrisă – ca și condiție ad validitatem -, prevăzută în art. 13.1 din condițiile generale, iar, în subsidiar, constatarea nulității relative a actului adițional pentru lipsa consimțământului exteriorizat al reclamanților, respectiv nesemnarea acestuia cât și pentru necomunicare, conform prevederilor art. 9 a și b din condițiile speciale ale contractului de credit; să constate nulitatea de drept, raportat la art. 35 al. 1 lit. b și a art. 40 al. 3 din O.U.G. nr. 50/2010, a prevederilor din actul adițional implementat de banca, prin care s-a introdus abuziv comisionul de administrare, începând cu 2010, deoarece redenumirea sau introducerea de comisioane noi nu este obligatorie prin actul normativ menționat; cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au menționat că acțiunea este scutita de la plata taxei de timbru în temeiul art. 29 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.
În motivare, au arătat că între părți s-a încheiat Contractul de Credit Bancar nr._/18.02.2008, fiind prezentat reclamanților doar la momentul semnării, fără să li se acorde anticipat posibilitatea să studieze contractul, fără să se explice de către consultanții bancari conținutul acestuia, respectiv conținutul și efectul clauzelor abuzive, înainte de semnare și fără să existe posibilitatea negocierii clauzelor.
Au menționat că banca nu a dovedit ca a negociat clauzele convenției cu reclamanții până în prezent, procesul verbal al negocierii nu face parte integranta din prezentul contract de credit (printr-o anexa), cum imperativ prevede legea in cazul contractelor de adeziune.
Ulterior încheierii contractului, banca, profitând cu rea-credința de apariția O.U.G. nr. 50/2010, a trecut la modificarea unilaterala a contractului, așa cum rezulta din documentele depuse la dosarul cauzei, introducând comisionul de administrare fără să fie negociat, semnat sau acceptat un act adițional intre parți și fără să fie obligatoriu conform actului normativ indicat.
Au susținut totodată că, pe parcursul derulării relațiilor contractuale, banca a recurs la practici abuzive manifestate prin modificarea unilaterala a contractului inițial, prin refuzul constant de eliminare a clauzelor abuzive incluse in contractul de credit. Banca a încercat sa profite de noile modificări legislative din domeniu, care aveau o natura de protecție a clientului bancar, a interpretat abuziv si nu in spiritul legii reglementările O.U.G. nr. 50/2010, încercând sa inducă clienții în eroare cu privire la drepturile care rezulta atât din contract cât și din lege și a implementat abuziv Actul Adițional.
Din întreg ansamblul probator rezulta că aceste clauze supuse analizei nu au fost negociate direct, astfel prima condiție a art. 4 alin. 3 teza finala din Legea 193/2000 este îndeplinită.
În ceea ce privește a doua condiție, au solicitat instanței sa constate ca aceste clauze "nenegociate direct cu consumatorul" creează în detrimentul reclamanților, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților semnatare ale convenției de credit, prin încasarea unor comisioane abuzive. Contractul prin care Banca a acordat creditul este unul standardizat, ale cărui clauze nu au putut fi negociate, cu atât mai mult cu cât nu au fost informați corect la data semnării despre întreg conținutul contractului; deși au solicitat cunoașterea prealabilă a prevederilor contractului, s-a refuzat punerea la dispoziție a acestuia, invocându-se politica băncii.
Comisionul de risc a fost introdus de banca in mod mascat, fără a-l defini clar si evitând plasarea lui in capitolul unde sunt prevăzute obligațiile de rambursare a creditului; comisionul de risc/administrare este nejustificat, banca neefectuând nici un serviciu pentru aceste sume. Nu este prevăzut în contract că, prin plata comisionului de risc/administrare este acoperita situația de nerambursare a creditului și nici nu exista vreo justificare pentru menținerea cauzelor abuzive in contract.
Totodată, au susținut că, în cauza, contractul de credit de consum conține clauze care provoacă un dezechilibru semnificativ, caracterul abuziv fiind prezumat conform art. 4 din Legea nr. 193/2000, precum și de anexa la aceasta.
În ceea ce privește cererea de restituire a prestațiilor, plata comisionului de risc, repunerea părților in situația anterioara este o restituto in integrum, deci restituirea trebuie sa fie totala, doar în acest mod părțile sunt repuse in integralitate în situația anterioara.
Privitor la ultimele petitele au menționat că banca nu a dovedit ca introducerea comisionului de administrare era obligatoriu și că a negociat clauzele convenției cu reclamanții.
În drept, au invocat prevederile art. 1 alin 1, art. 3 și art. 4, 6 și următoarele din Legea nr. 193/2000 cu modificările si completările ulterioare, Directiva 13/93, jurisprudența CJUE.
În probațiune, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținerea acțiunii, scutită de la plata taxei judiciară de timbru și a timbrului judiciar, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii promovate, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că banca a notificat reclamanților noile modificări ale convenției, in acord cu noile prevederi ale O.U.G. nr. 50/2010; chiar reclamanții au anexate Notificarea privind implementarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2010, fără a face dovada notificării refuzului expres al acestora, care să fi fost înregistrat la banca, astfel că au devenit incidente prevederile art. 95 al. 5 din actul normativ menționat.
Totodată, a susținut că, în cauză, clauzele contractuale contestate nu au caracter abuziv.
La data încheierii convenției, reclamanților le-au fost înmânate condițiile generale, s-au discutat și negociat condițiile speciale. De asemenea, a menționat ca, în cauză, clauza inserata la art. 5 lit. a nu creează dezechilibru intre drepturile si obligațiile părților, motiv pentru care aceasta clauza nu poate fi considerata abuziva.
Clauza referitoare la comisionul de risc este element al prețului băncii și nu un echivalent al garanției reale imobiliare sau a poliței de asigurare.
În dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriu.
În drept, a invocat prevederile art. 205-207 C.p.civ.
Reclamanții au depus la dosar concluzii scrise prin care, în esența au reiterat aspecte invocate în cererea de chemare în judecata.
De asemenea, reclamanții au formulat cerere de renunțare la judecata capătului 4 de cerere din cererea de chemare în judecată.
Instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri, iar pentru pârâta, probele cu înscrisuri și interogatoriu.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamanții U. C. și U. D. și pârâta S.C. V. România S.A. s-a încheiat convenția de credit nr._/18.02.2008, având ca obiect acordarea unui credit către reclamanți în cuantum de 42.000 CHF – pentru acoperirea cheltuielilor personale curente și refinanțarea unor credite acordate de CEC și BCR –, credit care urma a fi achitat în rate derulate pe o perioadă de 300 de luni de la data încheierii convenției.
Contractul de credit conține mențiunea stabilirii unui comision de risc cu valoarea de 0,22%, indicându-se ca mod de calcul faptul că procentul este aplicabil soldului creditului, urmând a fi plătit lunar, în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a convenției; dispozițiile referitoare la modul de calcul al comisionului de risc sunt reluate în cadrul art. 3 pct. 5 din Condițiile generale ale convenției. Dobânda anuală efectivă a creditului a fost stabilită la valoarea de 7,04%.
În temeiul contractului a fost emis plan de rambursare al creditului, în care s-au efectuat mențiuni separate referitoare la valoarea comisionului de risc care urmează a deveni scadent lunar pentru debitori.
În drept, se reține că art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 4 din actul normativ indicat definește clauza abuzivă ca fiind prevederea contractuală care, nefiind negociată direct cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Actul normativ definește ulterior clauza contractuală nenegociată direct cu consumatorul ca fiind clauza care a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În cauză, convenția de credit încheiată între reclamanți și pârâta reprezintă contract de adeziune încadrabil în prevederile art. 4 alin. 2 din Legea 193/2000.
Urmează deci a se analiza dacă prevederile contractuale contestate, invocate de reclamanți creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanța reține că un element esențial în formarea voinței reclamanților de alegere a ofertei băncii pârâte în vederea încheierii împrumuturilor l-a reprezentat nivelul dobânzii anuale efective, stabilite la 7,04% conform art. 3 litera e din contract.
Acest element este de natură să ofere în mod transparent o perspectivă clară în privința costurilor creditului asigurând, concomitent, previzibilitatea pe termen lung a drepturilor și obligațiilor asumate prin contract de către fiecare dintre părți. La asigurarea previzibilității și transparenței obligațiilor contractuale a contribuit emiterea planului de rambursare lunară a creditului, în care se stabilește defalcat nivelul fiecăruia dintre elementele prețului contractului (comisioanele rezultate din contract).
Față de prevederile art. 5 lit. a din condițiile speciale care stabilesc un cost al creditului sub denumirea de comision de risc în valoare de 0,22% și în raport de prevederile art. 3 pct. 5 din condițiile generale care explică modalitatea de calculare a acestui comision, instanța reține că aceste prevederi contractuale nu au caracter abuziv.
În sensul indicat, se retine că, în cauză, contractul de împrumut acordat de bancă are un caracter oneros, banca, în calitate de comerciant, urmărind obținerea unui avantaj patrimonial din activitatea economică derulată. Contractul părților nu are caracter aleatoriu pentru niciuna dintre părți, iar asumarea de către bancă a riscului unei pierderi contravine esenței unui contract de împrumut bancar.
Părțile contractuale au stabilit la încheierea convențiilor drept cost al acestora comisionul de risc prevăzut de art. art. 5 lit. a din condițiile speciale. Acest cost a fost avut în vedere la stabilirea dobânzii anuale efective, element esențial avut în vedere de reclamanți la alegerea ofertei de creditare a pârâtei.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000 care reprezintă transpunerea națională a prevederilor art. 4 alin. 2 din Directiva CE 93/13 CEE din 5 aprilie 1993, evaluarea caracterului inechitabil al condițiilor nu poate privi justețea prețului față de serviciile furnizate în schimbul acestuia dacă aceste condiții ale contractului sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Prin urmare, reținând că în cazul contractului de credit prețul a fost exprimat clar și inteligibil, acesta incluzând comisionul de risc, instanța va respinge cererea de constatarea a nulității prevederilor care stabilesc acest comision stipulat in contract.
În ceea ce privește comisionul de administrare, instanța reține că odată cu . O.U.G. 50/2008, pârâta a comunicat/notificat reclamanților actul adițional în care se învederează acestora că, în măsura în care creditul contractat are dobândă fixă, condițiile contractuale se modifică potrivit celor înscrise la punctul A (f. 24), inclusiv sub aspectul redenumirii comisionului de risc menționat în convenția inițiala, drept comision de administrare.
Întrucât reclamanții nu au refuzat semnarea actului adițional și nici nu au făcut dovada notificării băncii, pârâta a implementat tacit acest act.
Prin urmare, instanța, având în vedere cele mai sus expuse, raportat la normele legale indicate, nu poate reține temeinicia capetelor 3 și 5 de cerere din acțiunea promovată, respectiv nu poate reține temeinicia susținerilor reclamanților referitoare la renunțarea pârâtei, în mod legal și voluntar, la încasarea comisionului de risc și la nulitatea de drept, raportat la art. 35 al. 1 lit. b și a art. 40 al. 3 din O.U.G. nr. 50/2010, a prevederilor din actul adițional implementat de banca (prin care s-a introdus abuziv comisionul de administrare).
Pentru toate considerentele menționate, instanța va respinge si cererile accesorii referitoare la restituirea sumelor achitate în contul comisionului de risc/administrare și de eliminare a clauzelor referitoare la aceste comisioane.
Față de cele expuse, având în vedere prevederile Legii nr. 193/2000, precum și art. 1270 C.civ., instanța va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea promovată - cu excepția petitului 4 de cerere cu privire la care a fost formulată cerere de renunțare la judecată.
În temeiul art. 453 C.p.civ., având în vedere culpa procesuală, instanța va respinge cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții U. C. și U. D., cu domiciliul ales la S.C.P.A. „S. și Asociații” în Timișoara, .. 2, Bastion Office, . în contradictoriu cu pârâta S.C. V. România S.A., cu sediul ales la „R., C. și M.” S.P.A.R.L. în sector 1, București, ., nr. 31, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, depus la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Pentru grefier de ședința aflat in C.O.,
semnează Grefier Sef
Red./ Th.red. ADB/04.05.2015
| ← Fond funciar. Încheierea nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 10-02-2015,... → |
|---|
